Populația lunda se inspiră din învățăturile bahá’í pentru a-și transforma cultura și muzica

MWINILUNGA, Zambia – Un tânăr cântă la chitară, iar cei din jurul său se leagănă pe ritmul muzicii. Tânărul intonează „Enu mwakweñewa! Tabanaka yakudinuña”, iar grupul repetă versul. Este începutul unui cântec care citează afirmația lui Bahá’u’lláh: „Tabernacolul unității a fost înălțat. Nu vă mai socotiți unii pe alții străini”.

Este o scenă familiară pentru populația lunda din sudul Africii. Cântatul în comun este un aspect esențial al comunicării și culturii lunda – nu numai că marchează momente importante din viață, ci este și integrat în numeroase activități și interacțiuni de zi cu zi.

„Cântecele noastre se inspiră din cultura și tradiția noastră,” spune Gregory Kaumba, un membru al comunității bahá’í din Mwinilunga. „Iar acum, mare parte din cântecele noastre sunt influențate de scrierile bahá’í.”

Evoluția acestui aspect al culturii comunității se înscrie într-o transformare de proporții mai mari, remarcabilă prin măsura în care comunitățile bahá’í din cadrul populației lunda au preluat controlul propriei dezvoltări și hotărăsc în deplină cunoștință de cauză ce fel de schimbări vor să vadă în familiile și satele lor.

Acest dialog profund despre viitorul populației lunda a fost impulsionat de o conferință desfășurată în 2015, care a reunit sute de bahá’í lunda la o dezbatere despre felul în care învățăturile lui Bahá’u’lláh sunt aplicate la viața societății lor. O atenție deosebită a fost acordată aspectelor culturii lor. Participanții la conferință s-au consultat despre cum să întărească acele elemente ale culturii lor care sporesc unitatea și forța comunității. Actul de a cânta în grup, de exemplu, cu al său efect unificator, a fost cultivat continuu.

La conferință, a devenit limpede caracterul central pe care îl are cântecul în această cultură.

„Îmi amintesc că, la conferința lunda, un discurs foarte emoționant ținut de Căpetenia Ntambu a fost urmat de o explozie de cântece,” povestește Gregory. „E greu să scoți în evidență pe cineva, să spui că o anumită persoană cântă un anumit cântec. Atunci când prietenii sunt cuprinși de emoție, cântecele încep spontan. Când se termină unul, începe altul. Știți, se vede cu ochiul liber că oamenii au fost mișcați după cum cântă. Nu poți să-i obligi, spunându-le «Prieteni, cântați cu energie!». Dar, când sunt cuprinși de emoție, nici nu e nevoie – le vine în mod firesc.”

De la acea conferință, bahá’íi lunda, alături de prietenii și vecinii lor, se străduiesc mereu să învețe cum să rămână credincioși bogatei lor moșteniri culturale și spirituale și să consolideze, în același timp, exprimarea unor principii bahá’í ca unitatea, dreptatea și egalitatea dintre femei și bărbați în viețile lor individuale și colective.

Grație acestor eforturi, ritmul procesului de transformare socială s-a accelerat, un lucru reflectat și de muzica oamenilor.

„Cântecele populației lunda se referă la fiecare aspect al vieții: dragostea, căsătoria, nașterea, pierderea și chiar fotbalul,” explică Daniel Kaumba, fratele lui Gregory, care este și el bahá’í, lucrând în domeniul educației și dezvoltării în zonă. „Sunt multe cântece tradiționale pe care oamenii le cântau toată ziua. Însă unele dintre ele erau, de fapt, negative – îi insultau și îi minimalizau pe alții sau trâmbițau greșelile cuiva. Acum, oamenii reflectează mai mult la felul în care acele tipuri de cântec ne împiedicau să ne simțim uniți și se concentrează asupra interpretării și compunerii de cântece cu mesaj pozitiv. Învățăm să compunem cântece care ne înalță și se adresează nobleței din noi,” continuă Daniel.

Având în minte țelul unor cântece înălțătoare, bahá’íi lunda nu uită de caracterul central al muzicii în cultura lor. Și, tocmai dat fiind acest caracter central, ei au văzut și cum muzica poate fi folosită pentru a dezbina.

„Când ne gândim la cântat, ne gândim la acele elemente ale culturii noastre care promovează unitatea,” spune Gregory. „Înainte, grupurile de cântăreți îi atacau uneori pe cei de altă religie în cântecele lor,” explică el. „Dar am început să compunem cântece în care nu mai atacăm nicio populație. Treptat, asta a influențat și alte grupuri, căci acestea vedeau o religie ce avea cântece care le cuprindea și pe ele. Așa că și alții au început să cânte cântece care acceptau alte religii. Am resimțit aceasta ca o mare prefacere în cultură – faptul ca acele cântece care îi dezbinau pe oameni să fie înlocuite de cântece care îi unesc. La evenimentele bahá’í, este oferit spațiu atât cântecelor bahá’í, cât și cântecelor tradiționale care au un mesaj pozitiv. Oamenii din comunitate au început să povestească despre asta și să-și exprime aprecierea față de această abordare, care nu vede cântecele și ceremoniile tradiționale drept un păcat.”

În Mwinilunga, corul își continuă cântecul, vocile membrilor intonând în armonie: „Sunteți fructele aceluiași copac.” Felul în care toți cântă și se leagănă pe melodie reflectă mesajul de unitate al cântecului, un mesaj pe care bahá’íi lunda încearcă să îl împărtășească prin tot mai multe cântece.

„Muzica ar trebui să înalțe spiritul,” spune Daniel, reflectând asupra acestei mișcări pozitive. „Atunci când are loc un eveniment fericit pentru oameni, este exprimat prin muzică. Iar când se întâmplă ceva ce îi întristează – și acel lucru e exprimat tot prin cântec. Poți simți sufletul oamenilor în modul în care cântă.”

https://soundcloud.com/bahaiworldnewsservice/songs-from-zambia-welcome