Organizare şi conducere

Nu există o clasă ecleziastică şi nici cler în Credinţa Bahá’í. În locul acestora, ea este administrată de o combinaţie unică de consilii liber alese şi o instituţie complementară de consultanţi numiţi. Acest sistem administrativ operează la nivel local, regional, naţional şi internaţional.

Pe baza principiilor stabilite în scrierile lui Bahá’u’lláh, bahá’íi au instituit un sistem distinctiv de auto-guvernare globală care în egală măsură protejează libertatea personală şi deserveşte prerogativele comunităţii că întreg, creând un echilibru unic între iniţiativa individuală şi interesul comun.

Această structură dinamică este în multe feluri mult mai ,,democratică” decât metodele prin care operează cele mai multe parlamente sau alte sisteme reprezentative. Şi cu toate acestea, tocmai datorită procedurilor şi principiilor distinctive, exclude procesele de manipulare, fracţionare şi partizanat care au devenit trăsături ale altor sisteme de guvernare răspândite în lumea întreagă.

Alegerile Bahá’í exclud orice formă de sprijin electoral sau nominalizare. Cu toate acestea, ele oferă fiecărui alegător individual cea mai largă posibilitate de alegere a candidaţilor. La vârsta de 21de ani bahá’íi devin eligibili şi pot servi în instituţiile alese ale Ordinii Administrative Bahá’í. Aceste corpuri administrative sunt investite în scrierile sfinte bahá’í cu funcţii executive, judiciare şi legislative.

Ramurii numite a Ordinii Administrative Bahá’í îi este încredinţată propagarea şi protecţia Credinţei. Responsabilitatea unui individ numit să servească în această capacitate administrativă este să consilieze, să stimuleze şi să încurajeze indivizii bahá’í şi instituţiile alese.

Relații esențiale

Conștientizarea principiului unității omenirii este, în același timp, scopul și principiul de funcționare al revelației lui Bahá’u’lláh. Bahá’u’lláh a comparat lumea oamenilor cu trupul omenesc. În cadrul acestui organism, milioane de celule cu forme și funcții diverse, contribuie la menținerea unui sistem sănătos. În mod similar, relațiile armonioase între indivizi, comunități și instituții ajută la susținerea societății și permit progresul civilizației.

Individul și societatea

Trăim acum o perioadă unică în istorie. Pe măsură ce omenirea depășește stadiul copilăriei sale și se apropie de o maturitate colectivă, devine din ce în ce mai apăsătoare nevoia unei noi înțelegeri a relațiilor dintre individ, comunitate și instituțiile societății.

Trebuie recunoscută interdependența dintre acești trei protagoniști în progresul civilizației, iar vechile paradigme ale conflictului, în care, de exemplu, instituțiile cer supunere, în timp ce indivizii reclamă libertatea, trebuie înlocuite cu unele concepții mai profunde despre rolurile complementare pe care le joacă fiecare în procesul de construcție a unei lumi mai bune.

Dacă acceptăm că individul, comunitatea și instituțiile societății sunt protagoniștii construirii civilizației și dacă acționăm în consecință, se vor deschide mari posibilități către fericirea omenirii și se vor crea medii în care vor putea fi eliberate adevăratele puteri ale spiritului uman.

O singură familie omenească

Convingerea că aparținem unei singure familii omenești stă în centrul Credinței Bahá’í. Principiul unității omenirii este „pivotul în jurul căruia se învârt toate învățăturile lui Bahá’u’lláh.”

Bahá’u’lláh a comparat lumea oamenilor cu trupul omenesc. Principiul care guvernează funcționarea corpului omenesc este cooperarea. Diversele sale părți nu concurează între ele pentru resurse; dimpotrivă, fiecare celulă este integrată, de la bun început, într-un proces continuu de dăruire și de primire.

Acceptarea unității omenirii ne cere ca toate prejudecățile – fie ele de natură rasială, religioasă sau de gen – să fie eliminate în totalitate.

Ordinea Administrativă Bahá’í

Chestiunile comunității Bahá’í sunt administrate de un sistem de instituții, fiecare având sfera ei de acțiune bine definită. Originile acestui sistem – cunoscut drept Ordinea Administrativă Bahá’í – se regăsesc în Scrierile lui Bahá’u’lláh Însuși. El a revelat principiile care ghidează funcționarea ordinii, l‑a desemnat pe ‘Abdu’l-Bahá unic interpret al Cuvântului Lui și a conferit autoritate Casei Universale a Dreptății. În Testamentul său, ‘Abdu’l-Bahá l-a desemnat pe nepotul său, Shoghi Effendi, Păzitorul Credinței Bahá’í. Încă de la începutul misiunii sale, Shoghi Effendi și-a dedicat energia dezvoltării Ordinii Administrative, aducând-o într-o formă embrionară și deschizând calea pentru alegerea Casei Universale a Dreptății.

Astăzi, Casa Universală a Dreptății este organismul central de guvernare al Ordinii Administrative. Sub îndrumarea sa, organismele alese, cunoscute sub denumirea de Adunări Spirituale Locale și Adunări Spirituale Naționale, se ocupă de chestiunile comunității Bahá’í la nivelurile lor, exercitând puterea legislativă, executivă și judecătorească. În subordinea Casei Universale a Dreptății funcționează și o instituție formată din persoane desemnate pe baza competențelor demonstrate – Instituția Consilierilor –, care exercită și ea influență asupra vieții comunității Bahá’í, de la nivelul simplului individ până la nivelul internațional. Membrii acestei Instituții încurajează acțiunea, cultivă inițiativa individuală și promovează învățarea în cadrul comunității Bahá’í în întregul ei, oferind și consiliere Adunărilor Spirituale.

Îndeplinindu-și rolurile fixate, Instituția Consilierilor și Adunările Spirituale au o responsabilitate comună asupra protejării și propagării Credinței Bahá’í. Prin interacțiunile armonioase dintre aceste organisme, membrii comunității Bahá’í din întreaga lume primesc îndrumare, iubire și încurajare. Împreună, instituțiile călăuzitoare întăresc eforturile individuale și colective de a contribui la bunăstarea societății.

Instituțiile Bahá’í nu sunt concepute doar pentru a administra aspectele interne ale vieții comunității Bahá’í, oricât de importantă ar fi aceasta. Mai presus de toate, Ordinea Administrativă este gândită să servească drept un canal prin care curge spiritul Credinței, întruchipând, în funcționarea ei, tipul de relații care trebuie să unească și să susțină societatea pe măsură ce omenirea avansează către o maturitate colectivă.

Adunarea Spirituală Locală

La nivel local, chestiunile comunității Bahá’í sunt gestionate de câte o Adunare Spirituală Locală. Fiecare asemenea adunare este alcătuită din nouă membri aleși în cadrul alegerilor anuale. Ca toate celelalte instituții Bahá’í alese, Adunările Spirituale Locale funcționează ca un organism colectiv și ia decizii prin consultare.

Printre responsabilitățile Adunării Spirituale Locale se numără promovarea educației spirituale a copiilor și tinerilor, întărirea structurii spirituale și sociale a vieții comunității Bahá’í, evaluarea și utilizarea resurselor comunității, precum și asigurarea contribuției energiilor și talentelor din comunitate la progresul general. Adunarea răspunde și de organizarea Sărbătorii de Nouăsprezece Zile, care este piatra de temelie a vieți de comunitate a Bahá’ílor. În timpul Sărbătorii de Nouăsprezece Zile, prietenii care stau în aceeași localitate se adună pentru a se ruga împreună și a se consulta între ei, a face sugestii Adunării Spirituale și a primi informații de la aceasta.

În plus, Adunarea este profund preocupată de binele comunității pe larg. ‘Abdu’l-Bahá a scris că discuțiile Adunării Spirituale Locale „trebuie să se limiteze toate la chestiuni spirituale ce țin de transformarea sufletelor, instruirea copiilor, ajutorarea săracilor, sprijinirea celor vulnerabili din toate clasele din lume, bunătate către toate popoarele, răspândirea miresmelor lui Dumnezeu și preamărirea Cuvântului Său Sfânt.”

Adunarea Locală este aleasă anual prin vot secret. Toți Bahá’íi peste 21 de ani sunt eligibili să voteze și sunt rugați să facă acest lucru în spiritul rugăciunii. Fiecare participant votează pentru nouă adulți din comunitate despre care consideră că vor putea sluji cel mai bine în această funcție. Nu există un buletin de vot dinainte pregătit – și niciun alt sistem de nominalizări –, întregul proces fiind lipsit de orice urmă de manevre electorale, tururi de campanie sau propagandă.

Calitatea de membru al unei Adunări Spirituale Locale este privită ca un privilegiu, dar nu unul care să fie urmărit de individ. Este o răspundere la care individul poate fi chemat în orice moment. În ceea ce privește calitățile celor chemați să slujească pentru o perioadă într-o Adunare, ‘Abdu’l-Bahá scrie:

Adunarea Spirituală Naţională a Bahá’ílor din România

Adunarea Spirituală Națională supraveghează treburile administrative ale bahá’ílor din România și le oferă călăuzire pentru dezvoltarea lor morală și spirituală. În România, Comunitatea Bahá`í este recunoscută de Ministerul Cultelor din 1991 ca Asociație Religioasă și a atins un număr de circa 7000 de adepți pe tot teritoriul țării. Prima carte în limba română despre Credința Bahá’í, “Bahá’u’lláh și Era nouă” a fost tipărită în 1934. Astăzi, Religia Bahá’i se află printre cele 16 Asociații Religioase recunoscute de Secretariatul de Stat pentru culte al României.

Religia Bahá’í nu s-a desprins din Creştinism, Islam sau altă religie. Cu toate acestea, Religia Bahá’í acceptă în totalitate adevărul mesajului lui Hristos și al altor Mesageri Divini. Prin acceptarea mesajului lui Bahá’u’lláh individul nu refuză religia lui de origine ci găsește împlinirea mesajului Divin. Învăţăturile Religiei Bahá’í trezesc conştiinţa umană la o nouă percepţie a realităţii religioase, afirmând că Religia lui Dumnezeu este una singură şi se manifestă în mod progresiv în epoci diferite prin revelaţii divine care sunt legate între ele în mod intim. Ea provoacă o ridicare a nivelului de înţelegere a fenomenului religios.  Ea reîntărește conceptul monoteismului prin afirmarea că toate experiențele religioase sunt emanate de un singur Dumnezeu Creator și au legături strânse între ele.  Religia în acest sens, devine legătura esențială eternă dintre om și Dumnezeu.

Pe masură ce s-a dezvoltat Credința, au crescut și numărul Adunărilor Spirituale Naționale. În 1954, de exemplu, erau doar 12 Adunări Spirituale Naționale. În 2004 erau 183 Adunări Spirituale Naționale în întreaga lume – aproape în fiecare țară. Așa cum bărbații și femeile ce servesc în Adunările Spirituale Locale supravegheaza treburile comunității bahá’í din cadrul unei localități, la fel și Adunările Spirituale Naționale au sarcina de a călăuzi și coordona activitățile bahá’í din cadrul unei țări. Activitățile lor variază de la adoptarea de planuri de propovăduire la nivel național până la inițierea unor proiecte economico-sociale la scară largă; de la supravegherea relațiilor cu guvernele din țările lor până la colaborarea cu alte grupuri religioase și organizații neguvernamentale.

Fie ca sunt la nivel local, regional, național sau internațional, alegerile Bahá’í au loc conform unui proces similar care caută să selecteze lideri cu mentalitate spirituală din mijlocul credincioșilor din zonă. Procesul electoral la nivel național diferă sub un aspect. În timp ce Adunările Locale sunt alese de toți membrii adulți din comunitate, Adunarea Spirituală Națională este aleasă de delegați, care, la rândul lor, sunt aleși în cadrul convențiilor „regionale”. Toți bahá’íi adulți au dreptul să voteze în convențiile regionale, și astfel, legătura dintre individ și organul de guvernare național rămâne foarte strânsă. Când aleg membrii Adunării Spirituale Naționale, delegații pot vota orice adult cu reședința în țara respectivă – protejând în continuare libertatea de a alege, care este fundamentală în sistemul electoral Bahá’í.

Shoghi Effendi asemuiește funcționarea unei Adunări Spirituale Naționale cu bătăile unei inimi sănătoase, „care pompează iubire spirituală, energie și încurajări” către toți membrii comunității Bahá’í. El scrie că membrii Adunărilor Spirituale ar trebui „să ignore total propriile lor preferințe și aversiuni, interesele și înclinațiile personale și să își concentreze mințile asupra acelor măsuri care vor duce la bunăstarea și fericirea Comunității Bahá’í și vor promova binele comun.” Ei trebuie să își abordeze sarcina cu „extremă umilință și sârguință” și trebuie să se remarce printr-o „minte deschisă, un înalt simț al dreptății, sinceritate, modestie și devotamentul total față de bunăstarea și interesele prietenilor, Cauzei și omenirii.”

Printre responsabilitățile unei Adunări Spirituale Naționale se numără canalizarea resurselor financiare ale comunității, cultivarea creșterii și vitalității comunității Bahá’í naționale, supervizarea chestiunilor comunitare, inclusiv activitățile de dezvoltare economică și socială ale acesteia și bunurile acesteia, coordonarea relațiilor cu Statul, soluționarea solicitărilor din partea indivizilor și a Adunărilor Spirituale Locale și întărirea participării comunității Bahá’í în viața societății la nivel național. În toate domeniile activității lor, Adunările Spirituale Naționale beneficiază de înțelepciunea și experiența Consilierilor, care le oferă consultanță și sprijin.

Membrii tuturor Adunărilor Spirituale Naționale sunt direct răspunzători cu alegerea membrilor Casei Universale a Dreptății, o dată la cinci ani. Adunarea Spirituală Națională este ea însăși aleasă o dată la un an, prin procedurile electorale Bahá’í de bază: nu sunt permise nominalizările de candidați, este interzisă campania electorală, se folosește votul secret, electoratul este rugat să țină cont de caracterul moral și de competențele practice ale celor pentru care votează, iar persoanele care întrunesc cele mai multe voturi sunt alese. În timp ce Adunarea Spirituală Locală este aleasă prin votul tuturor membrilor adulți ai comunității Bahá’í, Adunarea Spirituală Națională este aleasă de delegați aleși, la rândul lor, în Convenții Regioale pe unități electorale. În fiecare an, delegații se reunesc la Convenția Națională, se consultă între ei și împărtășesc informații despre progresele comunității Bahá’í, apoi votează membrii Adunării Spirituale Naționale.

În unele țări, Adunarea Spirituală Națională își delegă unele atribuții către Consiliile Regionale Bahá’í, care deservesc o zonă geografică definită din teritoriul în cauză. Printre responsabilitățile unui Consiliu Regional se pot număra punerea în practică a politicilor Adunării Spirituale Naționale, supervizarea progreselor unor planuri sau proiecte anume și luarea de măsuri pentru stimularea și coordonarea creșterii comunității Bahá’í în regiune. În România, există în prezent două Echipe Regionale de Institut (sud și vest) și cele două zone geografice cu program intensiv de creștere: Cluj și București, Ilfov au Comitete Zonale de Creștere ce susțin și ajută Adunarea Națională.

Instituția Consilierilor

Instituția Consilierilor a fost înființată de Casa Universală a Dreptății în anul 1968. Membrii săi, care nu au nicio autoritate legislativă, executivă sau judecătorească, încurajează acțiunea, cultivă inițiativa individuală și promovează învățarea în cadrul comunității Bahá’í în întregul ei, oferind și consiliere Adunărilor Spirituale. Instituția joacă un rol vital în promovarea intereselor Credinței Bahá’í, exercitând influență asupra vieții comunității Bahá’í, de la nivelul simplului individ până la nivelul internațional.

La fiecare cinci ani, Casa Universală a Dreptății desemnează un total de 81 de Consilieri din întreaga lume, care își organizează activitatea în cadrul a cinci Corpuri Continentale. La rândul lor, aceste Corpuri desemnează Membri Auxiliari ai Corpului Continental care deservesc zone și teritorii geografice specifice dintr-o regiune continentală. Consilierii, împreună cu Membrii Auxiliari și cu asistenții acestora, lucrează la stimularea creșterii și vitalității comunității Bahá’í, promovând dezvoltarea vieții spirituale, intelectuale și sociale a acesteia.

Membrii Instituției Consilierilor sunt preocupați de îmbunătățirea capacității comunității Bahá’í de a proiecta planuri sistematice de acțiune, de a le pune în aplicare în mod energic și de a învăța din experiența dobândită în eforturile sale de a contribui la construcția civilizației mondiale preconizate de Bahá’u’lláh. Consilierii alimentează iubirea și siguranța în sufletele Bahá’ílor, întăresc legăturile de prietenie și unitate, promovează principiile și standardele etice consfințite de învățăturile Bahá’í și înnobilează viziunea membrilor comunității, determinându-i să își pună energiile în slujba bunăstării rasei umane.

Activitatea Corpurilor Continentale ale Consilierilor este îndrumată de Centrul Internațional de Propovăduire, cu sediul la Centrul Mondial Bahá’í. Centrul Internațional este mereu la zi cu progresele comunității Bahá’í din toate colțurile lumii, fiind atent la posibilitățile de creștere, de consolidare a instituțiilor Bahá’í și de promovare a eforturilor colective. În această privință, Centrul Internațional acordă o atenție deosebită dezvoltării resurselor umane, ajutând comunitatea Bahá’í din întreaga lume să își intensifice capacitatea de a înzestra un număr tot mai mare de oameni cu perspective spirituale pătrunzătoare, cunoștințe, capacități și abilități necesare pentru a sluji omenirea în mod eficient. Cei nouă membri ai Centrului Internațional de Propovăduire sunt desemnați de Casa Universală a Dreptății pentru un mandat de cinci ani, imediat după Convenția Internațională Bahá’í.

Prin interacțiunea dintre activitatea Adunărilor Spirituale și cea a Consilierilor, Ordinea Administrativă concentrează autoritatea în mâinile instituțiilor alese. Cu toate acestea, ea nu privează sistemul de înțelepciunea și experiența unor membri numiți. Mai mult decât atât, aceasta recunoaște și afirmă faptul că toți Consilierii și Membrii Auxiliari – pe lângă faptul că promovează conformarea la principiile Credinței din partea Bahá’ílor individuali, a instituțiilor Bahá’í și a comunităților Bahá’í – sunt calificați în mod deosebit pentru a consilia Adunările Spirituale în eforturile lor.

Legământul bahá’í

Dumnezeu ne-a creat din dragoste și noi, când Îi răspundem, o facem tot din dragoste, ci nu pentru raiul promis sau de frica iadului. Suntem atrași de frumusețea Creatorului nostru și Îl recunoaștem prin Mesagerii pe care-I trimite din epocă în epocă pentru a ne face cunoscute voința și țelul Său.

Ideea unui legământ între om și Dumnezeu este binecunoscută credincioșilor multor religii. Evreii înțeleg că Dumnezeu a încheiat un legământ cu ei, promițându-le să-i călăuzească atât timp cât ei Îi respectă legile. Creștinii, de asemenea, înțeleg că Iisus a încheiat un legământ nou cu discipolii Săi. Într-un sens religios general, un legământ este o înțelegere între Dumnezeu și umanitate. În termeni bahá’í, sunt recunoscute două legăminte: Legământul cel mare și Legământul cel mic. Legământul cel mare este un element al fiecărei religii și constă în promisiunea lui Dumnezeu că va trimite o altă Manifestare a Lui în viitor. Legământul cel mic este specific religiei Bahá’í și implică asigurarea de către Bahá’u’lláh că unitatea credincioșilor Săi va fi păstrată. O trăsătură unică a Credinței Bahá’í este că succesoratul – cine o va conduce după trecerea în neființă a Fondatorului Credinței – este scris, clar și fără loc de interpretări. Deoarece scopul principal al Credinței Bahá’í este să unească rasa umană, instrumentul însuși al unității nu-și poate permite să fie fragmentat.

Centrul Legământului lui Bahá’u’lláh

Problema succesiunii religioase a jucat un rol critic în toate religiile. De pildă, ambiguitatea din jurul succesorilor îndreptățiți ai lui Iisus și Mohamed a dus la interpretări diferite a scrierilor sfinte și la neînțelegeri profunde atât în sânul creștinismului, cât și în cel al islamului.

Mijlocul prin care Bahá’u’lláh a putut să-Și răspândească mesajul de speranță și pace universală în toate colțurile lumii a fost garantând, prin ‘Abdu’l-Bahá, un Centru al Legământului spre care să se îndrepte toți. Legământul aceasta a fost instrumentul care a asigurat unitatea comunității Bahá’í și a menținut integritatea învățăturilor lui Bahá’u’lláh. Fără ‘Abdu’l-Bahá în Centrul Legământului, enorma putere de creație a Revelației lui Bahá’u’lláh nu ar fi putut fi transmisă omenirii, iar însemnătatea Revelației nu ar fi putut fi înțeleasă pe deplin.

‘Abdu’l-Bahá a interpretat învățăturile Credinței Tatălui Lui, i-a explicat doctrinele și a conturat trăsăturile centrale ale instituțiilor sale administrative. El a fost călăuza și arhitectul fără greș a unei comunități Bahá’í aflată într-o expansiune rapidă. În plus, ‘Abdu’l-Bahá a dat dovadă de o conduită personală și socială perfectă, oferind omenirii un exemplu demn de urmat.

Proclamarea unor adevăruri vitale

În Scrierile Lui și pe parcursul călătoriilor Lui, ‘Abdu’l-Bahá a proclamat neobosit anumite adevăruri vitale în fața liderilor de opinie și a nenumărate grupuri și persoane. Iată câteva dintre aceste adevăruri: