Principii si practici

Citat: A fi bahá’í  înseamnă, pur și simplu, să iubești întreaga lume; să iubești omenirea și să încerci să o slujești; să trudești pentru pace și fraternitate universală. `Abdu’l-Bahá

 

A deveni bahá’í înseamnă a răspunde chemării divine actuale şi a te alătura unei fraternităţi globale angajate în ajutarea omenirii pentru ca aceasta să ajungă la îndelungata făgăduită eră a păcii, dreptăţii şi unităţii globale. O persoană devine bahá’í recunoscându-L pe Bahá’u’lláh ca Mesagerul lui Dumnezeu pentru acestă epocă şi străduindu-se să urmeze legile şi învăţăturile Sale.

Unele dintre trasăturile şi cerinţele vieţii ca bahá’í sunt descrise mai jos:

 

Foto 13

Legi despre comportamentul personal şi principii morale

Învăţăturile bahá’í includ legi şi recomandări pentru viaţa spirituală şi morală a individului şi pentru guvernarea şi dezvoltarea societăţii. Legile pentru viaţa personală includ rugăciunea zilnică, ţinerea unei perioade de post, abţinerea de la aderare politică şi obligaţia morală de a fi angajat într-o afacere, meşteşug sau profesie. Alte principii morale includ interzicerea bârfei şi calomniei, relaţiilor extraconjugale, jocurilor de noroc şi a utilizării fără scop medical a drogurilor şi alcoolului.

Căsătoria, pe care Bahá’u’lláh o numeşte “o fortăreaţă pentru bunăstare şi mântuire,” reprezintă o parte integrală a Credinţei Bahá’í.
Bahá’íi susţin căsătoria monogamă ca fiind celula societăţii umane, iar soţul şi soţia sunt consideraţi ca fiind egal, având drepturi egale dar îndatoriri diferite. Credinţa Bahá’í încurajează casătoriile între rase ca o expresie concretă a unităţii omenirii. Căsătoriile nu sunt aranjate, dar odată ce partenerul a fost ales, ambele cupluri de părinţi trebuie să-şi ofere consimţământul pentru căsătorie, pe baza acordului că o căsătorie trebuie să fie o sursa de unitate la nivel social.

Nu se aşteaptă de la indivizi să respecte cu stricteţe toate legile pentru a deveni un bahá’í, ci mai degrabă să se angajeze în a lucra pentru atingerea acestora. Bahá’u’lláh ne spune că legile Sale sunt ,,lămpile înţelepciunii Mele iubitoare printre servitorii Mei, și cheile către mila Mea pentru făpturile Mele.”

 

 

Guvernare şi conducere

În Credința Bahá’í nu există cler sau altfel de activitate profesională pastorală sau de misionariat. În locul acestora Bahá’u’lláh a oferit o structură spirituală pentru administrarea treburilor Credinței printr-un sistem de consilii formate din câte 9 membri aleși din rândurile credicioșilor obișnuiți, la nivelurile local, național și internațional.
Casa Universală a Dreptății este instituția călăuzitoare supremă a Comunității Internaționale Bahá’í. Inzestrată de către Bahá’u’lláh cu autoritatea de a legifera pe teme care nu sunt prevăzute specific în Scrierile Sfinte Bahá’í, Casa Universală a Dreptății menține Comunitatea Bahá’í unită, răspunzând activ la nevoile și condițiile unei lumi aflate în continuă evoluție. Alegerile bahá’í se desfășoară prin vot secret și majoritar. Nu există candidaturi, nominalizări sau campanii electorale. Consiliile administrative bahá’í (Adunările Spirituale) folosesc o formă nonbeligerantă pentru luarea în mod colectiv a deciziilor, consultația. Bahá’íi consideră că aceste corpuri administrative și de călăuzire, care fac parte din Ordinea Administrativă Bahá’í, oferă un model pentru funcționarea eficientă a unei societăți globale unificate și pentru bunăstarea materială și spirituală a tuturor oamenilor.

Casa Universală a Dreptății este instituția supremă, un consiliu format din nouă membri aleși din cinci în cinci ani de către reprezentanți ai fiecărei comunități bahá’í din întreaga lume.
Încredințată de către Bahá’u’lláh cu autoritatea de a legifera pe teme care nu sunt prevăzute specific în Scrierile Sfinte Bahá’í, Casa Universală a Dreptății menține Comunitatea Bahá’í unită și răspunzând activ nevoilor și condițiilor unei lumi aflate în continuă evoluție.
Alegerile bahá’í au loc prin vot secret și majoritar. Nu există candidaturi, nominalizări sau campanii electorale. Alegerile au loc într-o atmosferă de rugăciune și smerenie și numai bahá’íi care au peste 21 de ani au drept de vot și pot servi ca membri ai unei Adunări Spirituale. Consiliile bahá’í -Adunările Spirituale – iau decizii folosind o formă nonbeligerantă pentru luarea în mod colectiv a deciziilor, consultația. Bahá’íi consideră că aceste instituții spirituale, care fac parte din Ordinea Administrativă a lui Bahá’u’lláh, oferă un model pentru crearea unei societăți globale unificate și pentru binele spiritual și material al tuturor oamenilor.

Sărbătoarea de 19 zile reprezintă adunarea de bază pentru Credință, luarea deciziilor pentru comunitate și solidaritate. În prima zi a fiecareia dintre cele 19 luni ale calendarului bahá’í, comunitatile locale bahá’í se strâng pentru întâlniri devoționale, consultări administrative și socializare. Devoțiunile includ citirea unor texte din Credința Bahá’í precum si a unor texte din alte credințe. De obicei, după momentul devoțional, comunitatea are o perioadă de consultare deschisă în care membrii comunității își pot exprima părerile despre administrarea comunității și pot face recomandări catre Adunarea Spirituală Locală.

 

Foto 14

 

Propovaduirea Credinței Bahá`í

Bahá’íi sunt îndemnați să propovăduiască și altora Credința Bahá’í. Cu toate acestea, credincioșilor le este interzisă orice formă de presiune psihologică sau stimulente materiale cu scopul convertirii. Fiecare persoană are dreptul și responsabilitatea de a investiga pe cont propriu adevărul, pe baza unei convingeri profunde. Bahá’íi se străduiesc să împărtășească mesajul lui Bahá’u’lláh cu familia, prietenii, vecinii și colegii lor de muncă, cu înțelegerea că ,,ceea ce Domnul a orânduit ca remediu suprem și cea mai puternică unealtă pentru vindecarea întregii omeniri este unirea tuturor popoarelor într-o Cauză universală, într-o Credință comună”.
Tot pentru răspândirea Credinței în cât mai multe colțuri din lume, bahá’íi se mută pentru o perioadă mai scurtă sau de multe ori definitiv, într-o altă țară sau comunitate ca „pionier”. Pionieratul bahá’í diferă de activitatea tradițională de misionariat deoarece prietenii care se angajează în această activitate de pionierat își urmează carierele profesionale, se întrețin singuri integrându-se în comunitățile de adopție.

 

Servire

Pentru bahá’í, serviciul adus celorlalți dă sens și scop vieții. Orice profesie sau activitate efectuate în spiritul serviciului adus umanității este considerată cea mai înaltă formă de venerație divină. Educația copiilor și îngrijirea familiei sunt de asemenea considerate forme lăudabile de servire și venerație. Pe langă aceste forme personale de servire, Comunitatea Bahá’í se angajează în proiecte colective de servire, respectând prioritățile și scopurile stabilite de către Casa Universală a Dreptății. Asemenea activități pot include coordonarea cercurilor de studiu, predarea lecțiilor pentru copii, mentoratul grupurilor de tineri și găzduirea programelor devoționale. Bahá’íi sunt implicați și într-o mare varietate de proiecte de dezvoltare socială și economică ce îmbunătățesc bunăstarea materială și spirituală a umanității. Mulți tineri bahá’í petrec o perioadă de timp, după terminarea liceului sau în timpul facultății, în serviciul Credinței Bahá’í, dar acest lucru nu este obligatoriu. Bahá’íi pot alege dintre numeroasele ocazii de servire pentru dezvoltarea comunității, educație sau alte forme de serviciu social, în alte comunități din țară sau străinătate. Inainte de a-și asuma un angajament de servire, individul este încurajat să se roage și să se consulte cu familia și Adunarea Spirituală Locală

Foto 15

Contribuția la fondurile Bahá`í

 

Contribuţia la fondurile bahá`í este considerată o obligaţie sacră şi un privilegiu. De asemenea, este un act personal şi voluntar care este rezervat doar pentru bahá`í; nu se acceptă nici un fond sau vreo contribuţie de la cei care nu sunt membri ai Credinţei. Fondul Internaţional Bahá`í, administrat de Casa Universală a Dreptăţii, susţine creşterea şi dezvoltarea Credinţei în jurul lumii. Fondul ajută şi la întreţinerea sfintelor morminte şi a altor dotări de la Centrul Mondial Bahá`í din Haifa, Israel. Fondurile naţionale şi fondurile locale bahá`í sunt administrate de către Adunările Spirituale Naţionale , respectiv Adunările Spirituale Locale din fiecare ţară şi localitate. Fondurile sunt folosite pentru a sprijini centrele bahá`í şcolile, editurile, proiectele de serviciu educaţional şi social şi alte activităţi.

Solicitarea sau impunerea donaţiilor personale nu sunt permise. Se accentuează regularitatea donaţiilor şi spiritul de sacrificiu mai mult decat mărimea contribuţiei. Cum spunea Shoghi Effendi: ,,Contribuţia la fond este un serviciu pe care orice credincios îl poate aduce, fie el sărac sau bogat; căci aceasta este o responsabilitate spirituală în care suma dată nu este importantă. Ceea ce contează este gradul de sacrificiu a celui care dă, iubirea cu care face darul şi unitatea prietenilor în acest serviciu care aduce confirmări spirituale…”

 

Foto 16

 

Egalitatea dintre femei şi bărbaţi

 

Încă de la începuturile ei de acum aproape o sută cincizeci de ani, Credinţa Bahá`í a propovăduit egalitatea dintre sexe. Aceasta se petrece pe când mişcarea femeilor de abia îşi începea lupta pentru dreptul la vot în Occident iar astfel de idei nici nu se auziseră în Orientul Mijlociu. Credinţa Bahá`í este unica religie independentă mondială Al cărei fondator a declarat fără echivoc că femeile şi bărbaţii sunt egali.

Bahá`íi văd egalitatea dintre sexe şi deplina participare a femeilor în orice domeniu al activităţilor umane ca cerinţe preliminare pentru pacea şi progresul uman, iar acele calităţi feminine – precum compasiunea, devotamentul, cooperarea şi empatia – sunt esenţiale în crearea unei civilizaţii mondiale paşnice, juste şi sustenabile. Inegalitatea dintre sexe nu întârzie doar progresul femeilor, ci şi progresul civilizaţiei însăşi.

Pentru mai mult de un secol, bahá`íi din Statele Unite au acţionat pentru a face să progreseze statutul femeilor prin sprijinirea politicilor şi legislaţiei care promovează egalitatea dintre sexe. Ei mai colaborează de asemenea cu coaliţii naţionale pentru legislaţie împotriva violenţei în familie; educaţie despre implicaţiile asupra sănătăţii pe care le are violenţa împotriva femeilor; promovarea deplinei integrări a femeilor în planificarea dezvoltării şi suportul împotriva violenţei internaţionale bazate pe diferenţa dintre bărbaţi şi femei.

 

Citat: Femeile și bărbații au fost și vor râmăne întotdeauna egali în fața lui Dumnezeu. Bahá’u’lláh

 

Citat: Bărbatul și femeia sunt ca cele două aripi ale unei păsări și când ambele aripi sunt reînvigorate cu același impuls, pasărea umanității va avea putința a se înălța în zbor către ceruri, spre culmile progresului. `Abdu’l-Bahá

 

 

Foto 17

 

Armonia dintre ştiinţă şi religie

 

Citat: Acest dar [rațiunea] dã omului putinţa de a discerne adevãrul în toate lucrurile, îl cãlãuzeşte spre ce este drept şi îl ajutã sã descopere tainele creației. Bahá’u’lláh

 

Bahá`íi resping noţiunea că există un conflict inerent între ştiinţă şi religie. În loc de aceasta, ei cred că ştiinţa şi religia sunt două sisteme de cunoaştere. Fiecare operând în cadrul propriei sale sfere, ele sunt în mod fundamental în armonie, reîntărindu-se reciproc, şi sunt amândouă necesare pentru progresul civilizaţiei.

Credinţa Bahá`í învaţă că religia fără ştiinţă degenerează curând în superstiţie şi fanatism, în timp ce ştiinţa fără religie devine doar un instrument al materialismului crud – şi progresul material neţinut în frâu nu va duce niciodată la adevărata prosperitate.

Şi ştiinţa, şi religia descriu amândouă realitatea, iar realitatea este una. Nu este posibil ca ceva să fie fals din punct de vedere ştiinţific şi adevărat din punct de vedere religios. Contradicţiile sunt atribuite imperfecţiunii umane. Ştiinţa ne instruieşte minţile pentru a descoperi realităţile ascunse. Religia ne ajută să descoperim înţelesul şi utilizările adecvate ale descoperirii ştiinţifice.

Bahá`íi cred că doar în revelaţia lui Dumnezeu poate umanitatea să găsească un sistem de valori care pune astfel de dezvoltări într-o perspectivă adecvată. Religia oferă răspunsuri la acele întrebări despre morală, scopul uman, sau despre relaţia noastră cu Dumnezeu, pe care ştiinţa nu le poate aborda. În acelaşi timp bahá`íi cred că orice religie care ignoră adevărurile ştiinţifice moderne capătă riscul de a se coborâ în fanatism. Deci doar prin recunoaşterea naturii armonioase şi complementare a ştiinţei şi religiei societatea umană poate să se îndrepte în siguranţă înainte.

Prin aceste două baze de cunoaştere ale ştiinţei şi religiei, experienţa umanităţii a fost organizată, mediul ei interpretat, puterile sale latente explorate, şi viaţa ei morală şi intelectuală disciplinată. Împreună, ele au acţionat ca realii progenitori ai civilizaţiei.

 

Foto 18

 

Consultaţia

 

Consultaţia este o metoda distinctă, lipsită de adversitate de luare a deciziilor, ale cărei principii au fost stabilite de către Fondatorul Credinţei Bahá`í, Bahá’u’lláh. Ţelul consultaţiei este de a investiga adevărul şi de a clădi consens între membrii grupurilor de oricem mărime şi compoziţie.

Modul prin care oameni de diferite opinii şi medii de provenienţă sunt capabili să cadă de acord este dacă fiecare membru al grupului urmează aceste cinci instrucţiuni simple, dar puternice:

  1. Evaluarea faptelor. Ar trebui incluse cea mai largă gamă de surse şi cea mai cuprinzătoare varietate de perspective atunci când se strâng informaţiile.
  2. Identificarea principiilor spirituale fundamentale care s-ar putea aplica problemei sau chestiunii. Pentru bahá`í, aceste principii de bază ar putea include concepte precum egalitatea dintre bărbaţi şi femei, armonia dintre ştiinţă şi religie, şi eliminarea tuturor formelor de prejudecată.
  3. Trebuie să fim cât se poate de sinceri şi deschişi pe durata discutării subiectului, simultan menţinând un interes plin de curtoazie faţă de vederile şi ideile celorlalţi. Orice poate sabota acest principiu – cum ar fi atacurile personale, ultimatumul general şi necondiţionat şi afirmaţiile jignitoare – ar trebui evitate.
  4. Trebuie să fim detaşaţi. Din clipa în care o idee este prezentată – aceasta aparţine întregului grup. Acest profund principiu încurajează ideile care sunt născute dintr-o sinceră dorinţă de a servi, ca fiind opuse ideilor care provin dintr-o dorinţă de a fi recunoscut sau a clădi influenţă personală.
  5. Luarea deciziei. Este de dorit unanimitatea, dar pentru a se ajunge la o concluzie poate fi utilizat şi votul majorităţii. Este crucial ca odată ce este luată o decizie, întregul grup să acţioneze în direcţia acesteia în unitate, indiferent de cine sau cât de mulţi au sprijinit măsura. În acest mod nu poate exista nici „un raport minoritar”, şi nici „postură de opoziţie” în consultaţie. Mai degrabă bahá`íi cred că dacă decizia este una greşită, acest lucru va deveni evident în implementarea ei – dar doar dacă grupul decizional şi într-adevăr comunitatea în general sprijină respectiva decizie din toată inima. Acest angajament la unitate asigură faptul că dacă o decizie sau un proiect eşuează, problema stă în idee insăşi, şi nu în lipsa de sprijin din partea comunităţii, sau în acţiuni insistente ale oponenţilor.

 

 Foto 19

 

Citat: Dacă se ajunge la un acord în legătură cu un subiect, chiar dacă soluţia este greşită, tot este mai bine decât să nu fie de acord şi soluţia să fie bună, deoarece aceasta ar duce la demolarea fundamentului divin. Dacă una din părţi poate avea dreptate şi nu se înţeleg, aceasta va fi cauza a mii de rele, dar dacă vor fi de acord şi ambele părţi aleg soluţia greşită, aşa cum se întâmplă când este unitate adevărul li se va arăta, iar ceea ce a fost greşit se va transforma în bine. `Abdu’l-Bahá

 Citat: Consultaţia, deschisă şi neîngrădită, este piatra de temelie a acestei ordini unice în felul ei. Shoghi Effendi

 

Citat: Din divergenţa părerilor personale se aprinde scânteia adevărului şi se arată călăuzirea Divină. `Abdu’l-Bahá

 

Foto 20

 

Serviciu adus umanităţii

 

Pentru bahá`í, serviciul adus altora conferă vieţii înţeles şi scop. Orice muncă sau profesie îndeplinită într-un spirit de serviciu către umanitate este considerată cea mai înaltă formă de adoraţie a lui Dumnezeu. Educarea copiilor şi grija pentru familie sunt de asemenea considerate forme lăudabile de serviciu şi adoraţie. Bahá`íi văd serviciu adus altora ca şi cheia către realizarea unei societăţi globale care oferă adevărata prosperitate – spirituală şi materială – pentru toţi oamenii.

Pe lângă formele personale de serviciu, comunitatea bahá`í întreprinde proiecte colective de serviciu potrivit priorităţilor şi ţelurilor stabilite de către Casa Universală a Dreptăţii. Astfel de acte de serviciu pot să includă facilitarea cercurilor de studiu, predarea lecţiilor pentru copii, animarea grupurilor de juniori şi găzduirea întâlnirilor devoţionale.

Foto 21

 

Bahá`íi sunt de asemenea implicaţi într-o cuprinzătoare varietate de proiecte de dezvoltare economică şi socială pentru a ridica nivelul bunăstării materiale şi spirituale a umanităţii. Mulţi tineri bahá`í petrec un an sau doi după liceu sau în timpul facultăţii în serviciu pentru Credinţa Bahá`í, deşi nu li se cere să facă asta. Bahá`íi mai pot alege dintre multe oportunităţi de serviciu pentru dezvoltare comunitară, educaţie şi alte forme de serviciu social în țară şi în străinătate. Înainte de a-şi asuma un angajament la serviciu, o persoană este încurajată să se roage despre acest lucru şi să se consulte cu familia şi cu Adunarea Spirituală Locală.

Pentru a construi o lume nouă, este nevoie de un rezervor tot mai mare de oameni capabili să contribuie la numărul vast de sarcini ce se impun.

 

În acest sens, Casa Universală a Dreptății a introdus conceptul de „institut de pregătire” la mijlocul anilor 1990. Scopul acestuia este să îi sprijine pe indivizi să aprofundeze înțelegerea învățăturilor bahá’í și să dobândească cunoștințele spirituale și abilitățile practice care le sunt necesare în activitățile desfășurate în sânul comunității.

Foto 22

 

Putem înțelege mai bine natura institutului de pregătire dacă ne imaginăm o conversație continuă ce se desfășoară între prieteni în mii și mii de spații sociale – vecinătăți, sate, școli, universități și locuri de muncă – despre contribuția fiecăruia la progresul civilizației prin punerea în aplicare a învățăturilor lui Bahá’u’lláh. Pe măsură ce numărul participanților la conversație crește, sunt puse în mișcare procese de atingere a obiectivelor colective spirituale și materiale în fiecare spațiu.

 

Putem deci să ne gândim la institutul de pregătire ca la o organizație care întreține un sistem de educație la distanță menită să alimenteze și să faciliteze această conversație în continuă evoluție. Principalele elemente ale sistemului sunt „cercul de studiu”, facilitatorul și un set de materiale bazate pe scrierile bahá’í care exprimă viziunile spirituale și cunoștințele dobândite în procesul de transpunere în realitate a învățăturilor lui Bahá’u’lláh. Materialele îl ajută pe individ să participe la discuția privind cele învățate de comunitatea bahá’í prin experiență, pe măsură ce a încercat să contribuie la progresul civilizației. Dar scopul cel mai important al materialelor este să îl implice pe individ în acest proces de învățare și în răspândirea cunoștințelor relevante.

Un cerc de studiu este un grup restrâns care se întrunește pentru câteva ore cel puțin o dată sau de două ori pe săptămână, de obicei în locuința unuia dintre membri, pentru a studia materialele de curs. La cercul de studiu poate participa orice persoană de peste cincisprezece ani, fie că este bahá’í sau nu. Coeziunea grupului este asigurată de un facilitator care este asociat cu institutul de pregătire. Însă facilitatorii nu au niciun statut special în grup. Ei nu sunt decât aceia care sunt mai avansați în studiul materialelor. Oricine poate îndeplini rolul de facilitator în anumite ocazii, fiind simplu membru al cercului de studiu în altele. Toți participanții sunt considerați agenți activi în propriul proces de învățare, iar facilitatorii depun eforturi pentru a crea o atmosferă ce încurajează indivizii să devină stăpânii procesului educativ în care sunt angajați. Un cerc de studiu trebuie să fie un spațiu ce duce la împuternicirea spirituală și morală a indivizilor.

 

Printre materialele de studiu se numără pasaje din scrierile bahá’í referitoare la teme și acte de slujire specifice. Participanții se gândesc împreună la felul în care acele pasaje se aplică vieților lor individuale și colective. Întrebările pe care le cercetează se referă, printre altele, la: cum să creeze medii care îi pun pe oameni în contact cu forțele spirituale descătușate prin rugăciune și evlavie; cum să întărească legăturile de prietenie și să stabilească tipare semnificative de comunicare între oameni provenind din diferite medii; cum să facă din educația copiilor o parte integrantă a vieții lor comunitare; cum să întrețină un mediu care îi ajută pe tineri să își dezvolte capacitățile intelectuale și spirituale; cum să genereze, în cadrul unității familiale, dinamici care aduc prosperitatea materială și spirituală.

 

Ca reacție la materialele studiate și beneficiind de sprijinul instituțiilor lor, participanții se dedică unor acte de slujire specifice. Bărbați și femei, tineri și bătrâni deopotrivă, ajung să realizeze că au în mâinile lor puterea de a recrea lumea din jurul lor. Pe măsură ce tot mai mulți oameni adoptă viziunea de transformare individuală și colectivă cultivată de cursurile institutului, se construiește treptat în comunitate capacitatea de a reflecta un tipar de viață care pune în centrul său slujirea și devoțiunea.

 

Foto 23

 

Citat ‘Abdu’l-Bahá ne sfătuiește: Nu vă priviți drept străini; ci vedeți-i pe toți oamenii drept prieteni, căci iubirea și unitatea se găsesc greu când vă ațintiți ochii pe deosebiri… Căci fiecare ființă este un semn al lui Dumnezeu și prin mila Domnului și puterea Lui a ajuns fiecare pe lume.

Citat: Shoghi Effendi afirmă: Nu putem să separăm inima omului de mediul din afara noastră și să spunem că, odată ce unul dintre acestea a fost reformat, toate se vor îmbunătăți. Omul este legat organic de lume. Viața lui interioară modelează mediul înconjurător, fiind, în același timp, profund influențată de acesta. Un element acționează asupra celuilalt și fiecare schimbare de durată din viața omului este rezultatul acestor acțiuni și reacțiuni.

 

Citat: Care sunt cerințele? Să avem iubire față de omenire și sinceritate față de toată lumea, să reflectăm unitatea lumii omenești, să dăm dovadă de bunătate, să ne aprindem cu flacăra iubirii pentru Dumnezeu și să atingem cunoașterea lui Dumnezeu și a tuturor celor ce duc la bunăstarea omenirii. – ‘Abdu’l-Bahá

 

Activitățile comunității

 

Întâlnirile devoționale sunt ocazii prin care orice suflet care participă inspiră miresmele cerești, simte dulceața rugăciunii, meditează asupra Cuvântului Creator, se lasă transportat pe aripile spiritului și intră în comuniune  cu  Cel  Îndrăgit.  Sunt  generate  sentimente de camaraderie și o

cauză comună, îndeosebi în conversațiile elevate spiritual care se petrec matural în astfel de momente și cu ajutorul cărora ,,cetatea inimii umane” poate fi deschisă.

Foto 24

 

Lecțiile pentru copii

în cadrul cărora copiii sunt hrăniți printr-un proces educativ care își propune să le dezvolte facultățile spirituale și să le insufle spiritul Credinței

Foto 25

 

Programul de împuternicire spirituală a juniorilor…prin care juniorii sunt sprijiniți să depisteze mesajele false răspândite de societate, să recunoască preocupările deșarte ale acesteia și să reziste la presiunile ei, îndreptându-și energiile către propria lor dezvoltare.

Foto 26

 

         Cercurile de studiu

         Oferă un mediu ce duce la împuternicirea spirituală a indivizilor, care vor ajunge să se vadă pe ei înşişi ca agenţi activi ai propriei lor învăţări, ca protagonişti ai unui efort constant de a aplica respectiva cunoaştere pentru a efectua transformare individuală şi colectivă.

Foto 27

 

Căsătoria şi familia

 

Căsătoria şi familia reprezintă temelia civilizaţiei umane. În mediul familial învăţăm să ne confruntăm cu provocările vieţii, cum să iubim, cum este se înfăptuieşte dreptatea şi tot aici consolidăm valorile fundamentale şi descoperim cum să le transpunem în acţiune. Deoarece convingerile învăţate şi obiceiurile formate în familie – atât cele folositoare, cât şi cele dăunătoare – sunt duse mai departe la locul de muncă, în comunitate şi în societate în general, bahá’íi consideră de cea mai mare importanţă crearea de sisteme familiale sănătoase şi unificate.

Bahá’íi se străduiesc să susţină în contextul familial aceleaşi valori şi convingeri care vor contribui la o societate mai bună. Pentru ca familia să-şi realizeze scopul ei, valorile trebuie puse în practică – valori precum egalitatea între bărbaţi şi femei, dreptatea, pacea, cu un accent pus pe educaţie şi dobândirea cunoaşterii. La fel ca şi alte instituţii ale societăţii, familia trebuie transformată cu scopul de a ajuta umanitatea să se ridice la înălţimea provocărilor pe care le presupune maturizarea noastră colectivă. Bahá’íi sunt liberi să se căsătorească cu oricine aleg. Aşa-numitele „căsătorii interrasiale” sunt încurajate în învăţăturile bahá’í, învăţături care subliniază unitatea esenţială a rasei umane.

Bahá`íi din întreaga lume descoperă că principiile şi legile care dau o formă distinctă vieţii bahá’í de familie conduc către dragoste şi unitate.

 

Foto 28

 

Postul bahá’í

Citat: Cu adevărat vă spun, postul este remediul suprem şi cea mai bună vindecare a bolii egoismului şi pasiunii. Bahá’u’lláh

 

Din 2 şi până în 20 martie, (în funcție de an, perioada poate fi și 1 martie-19 martie) bahá’íi din întreaga lume se trezesc înainte de răsărit pentru a servi micul dejun şi a se ruga şi apoi se abţin să mănânce şi să bea până la apus, în respectarea Postului anual de 19 zile.

La fel ca în multe religii mondiale, Postul este o perioadă pentru a reflecta asupra propriului progres spiritual şi pentru a depune un efort cu scopul de a ne detaşa de dorinţele materiale. După cum s-a exprimat un bahá’í, „în timpul postului facem un efort pentru a-L cunoaşte mai bine pe Dumnezeu”. Credinţa Bahá’í scuteşte de la respectarea postului pe cei ce sunt bolnavi, bătrâni, în călătorie, femeile însărcinate, femeile care alăptează, femeile la menstruaţie şi persoanele care efectuează munci fizice grele. Bahá`íi între 15 şi 70 de ani sunt îndemnaţi să respecte postul anual. ´Abdu’l-Bahá, fiul şi succesorul numit al lui Bahá’u’lláh, a scris că „postul este cauza trezirii omului. Inima devine blândă, iar spiritualitatea omului sporeşte”. Bahá’u’lláh a spus că postul îi ajută pe oameni să devină mai conştienţi de suferinţele celor nevoiaşi. ‘Abdu’l-Bahá a descris cum Profeţii lui Dumnezeu – inclusiv Moise, Isus şi Bahá’u’lláh – au postit cu toţii. Astfel, spune El, perioada postului bahá’í îngăduie credincioşilor să se simtă mai aproape de fondatorii marilor religii prin împărtăşirea acestei experienţe.

 

Citat: Acestea sunt zilele Postului. Binecuvântat este acela care în arşita generată de Post îşi intensifică dragostea, şi care cu bucurie şi strălucire se ridică pentru a înfăptui fapte lăudabile. Cu adevărat, El călăuzeşte pe oricine vrea El spre calea cea dreaptă. Bahá’u’lláh

 

Foto 29

 

Pelerinajul

Citat: ,,Locurile sfinte”, ne-a asigurat Dascălul, ,,sunt, fără îndoială, centrele revărsării harului Divin, pentru că pășind în locurile iluminate asociate cu martirii și sufletele sfinte și prin respectului fizic și spiritual, inima omului este mișcată cu mare sensibilitate”.

 

În fiecare an, mii de pelerini bahá’í vin din întreaga lume să se roage şi să mediteze la mormintele şi Locurile Sfinte Bahá’í din zona Haifa/Akka, Israel.

Această regiune a Israelului este sfântă deoarece aici este locul unde Profetul fondator al Credinţei, Bahá’u’lláh, Şi-a petrecut ultimii ani şi unde a încetat din viaţă. De asemenea, la instrucţiunile lui Bahá’u’lláh, centrul administrativ şi spiritual al Credinţei Sale este permanent stabilit în zona Haifa/Akka.

Pelerinajele nu servesc doar la a-i inspira pe acei credincioşi individuali care le întreprind, ci şi de a aduce laolaltă bahá’í din toată lumea şi de a oferi coeziune socială Credinţei.

Bahá’íi sunt încurajaţi să întreprindă un pelerinaj cel puţin o dată în timpul vieţii lor. Pelerinajul se întinde de-a lungul a nouă zile şi constă în vizite coordonate de ghizi la Mormintele Sfinte, la diferite alte locuri din Ţara Sfântă, locuri asociate cu Figurile Centrale ale Credinţei, precum şi la terasele şi grădinile de pe Muntele Carmel.

 

Foto 30

 

Investigarea independentă a adevărului

 

Investigarea independentă a realităţii, fie ea ştiinţifică sau religioasă, este cu tărie încurajată în Scrierile lui Bahá’u’lláh. El a spus că indivizii trebuie să se străduiască să se elibereze de prejudecăţi, de idei preconcepute şi de urmarea orbească a tradiţiilor şi autorităţilor tradiţionale.

Bahá’íi cred că investigarea independentă a adevărului este valabilă atât pentru adulţi cât şi pentru copii, prin urmare copiii ar trebui să fie liberi să aleagă orice religie doresc. Cu acestea în minte, nimeni nu ,,se naşte bahá’í”. Vârsta maturităţii este considerată a fi 15 ani şi începând cu această vârstă oamenii au posibilitatea să se înscrie în mod oficial în Credinţa Bahá’í.

Investigarea adevărului şi obţinerea concluziilor este o activitate complexă, iar bahá’íi au instrumente cu care să facă acest lucru. Unul dintre aceste instrumente, pe care bahá’íi îl consideră esenţial pentru găsirea adevărului, este „consultaţia”. Puteţi citi mai mult despre cum funcţionează consultaţia. Bahá’u’lláh subliniază obligaţia fundamentală a fiinţelor umane de a dobândi cunoştinţe cu “ochii lor proprii şi nu prin ochii altora”. În zilele noastre, una dintre principalele surse de conflict în lume este faptul că mulţi oameni urmează orbeşte şi fără discernământ diverse tradiţii, mişcări şi opinii. Dumnezeu a dat fiecărei fiinţe umane mintea şi capacitatea de a deosebi adevărul de minciună.
Foto 31

Dacă indivizii nu reuşesc să utilizeze propriile capacităţi de a raţiona şi aleg să accepte fără rezerve anumite opinii şi idei, fie din admiraţie pentru, fie din teama faţă de cei care emit respectivele opinii şi idei, atunci îşi neglijează responsabilitatea morală de bază pe care o au ca fiinţe umane. Mai mult decât atât, când oamenii acţionează în acest mod devin adesea ataşaţi de o anumită idee sau tradiţie şi drept urmare intoleranţi faţă de cei care nu o împărtăşesc. Astfel de ataşamente pot conduce la conflict. Istoria a fost martoră la conflicte şi chiar vărsare de sânge pornite de la mici modificări aduse practicii religioase sau de la schimbări minore în interpretarea unei doctrine. Căutarea personală a adevărului permite individului să ştie din ce motiv aderă la o anumită ideologie sau doctrină. Bahá’íi cred că întrucât există o singură realitate, toţi oamenii vor descoperi treptat diferitele faţete ale acesteia şi, în ultima instanţă, vor ajunge la înţelegere comună şi unitate, sub condiţia că vor căuta în mod sincer adevărul.

Foto 32

 

Calendarul bahá’í

 

Anul bahá’í este alcătuit din 19 luni a câte 19 zile fiecare (361 de zile), cu adăugarea „Zilelor Intercalare” (patru în anii obișnuiți şi cinci în anii bisecţi) între cea de-a optsprezecea şi cea de-a nouăsprezecea lună, pentru adaptarea calendarului la anul solar. Lunile sunt denumite după atributele lui Dumnezeu.
Anul bahá’í coincide cu echinocţiul din martie (20-21 martie). Era bahá’í a început cu anul declaraţiei lui Báb (1844 A.D.). Fiecare comunitate bahá’í organizează o Sărbătoare de Nouăsprezece Zile în prima zi a fiecărei luni bahá’í. Sărbătoarea îndeplineşte funcţii sociale, administrative şi spirituale şi este principala întâlnire a bahá’ílor dintr-o anumită localitate. Deoarece ziua bahá’í se întinde de la un apus la următorul, Sărbătoarea de Nouăsprezece Zile este în general organizată în seara zilei precedente primei zile din luna bahá’í, conform calendarului Gregorian.

 

Citat: „Adoptarea unui nou calendar în fiecare dispensaţie este un simbol al puterii Revelaţiei Divine de a remodela percepţia umană asupra realităţii materiale, sociale şi spirituale. Prin ea momente sacre se disting, este reimaginat locul umanităţii în timp şi spaţiu şi este refăcut ritmul vieţii.” Scrisoarea Casei Universale a Dreptăţii datată 10 iulie 2014.

Luna bahá’í de post
Ultima lună din calendarul bahá’í, din 2 în 20 martie (sau 1-19 martie în funcție de an) este dedicată Postului bahá’í. În această perioada bahá’íi cu vârste între 15 şi 70 de ani nu beau şi nu mănâncă timp de 19 zile, de la răsărit şi până la apus şi îşi dedică timpul rugăciunii şi meditaţiei. Excepţii de la post se aplică în caz de boală, sarcină, mame care alăptează, călătorii prelungite sau muncă fizică deosebit de grea.

Zilele Sfinte Bahá’í şi Zilele Comemorative
Ziua Mondială a Religiei (a treia duminică din ianuarie): această zi este dedicată proclamării unităţii religiei şi convingerii că religia mondială va uni popoarele pământului. Sărbătorirea acestei zile, aflată sub patronaj bahá’í, a fost instituită în 1950 de către bahá’íi din Statele Unite.

Ayyam-i-Ha sau Zilele Intercalare (26 feb – 1 martie): Ayyam-i-Ha sau “Zilele lui Ha” sunt dedicate pregătirii spirituale în vederea postului, sărbătoririi, ospitalităţii, carităţii şi oferirii de daruri. Sunt sărbătorite timp de patru zile (cinci în anii bisecţi), înainte de ultima lună a anului bahá’í.

Naw-Rúz (21 martie): Ziua Anului Nou Bahá’í coincide cu echinocţiul de primăvară. Naw-Rúz este un vechi festival persan care sărbătoreşte “noua zi”, iar pentru bahá’í marchează sfârşitul postului anual de 19 de zile şi este una din cele nouă zile sfinte nelucrătoare din an.

Festivalul de Ridván (21 apr – 2 mai): Festivalul anual bahá’í sărbătoreşte cele douăsprezece zile (21 aprilie – 2 mai 1863) în care Bahá’u’lláh, fondatorul Credinţei Bahá’í, s-a aflat într-o grădină numită Ridván (Paradis), în Bagdad, Irak. În acea perioadă El a făcut publică misiunea Sa de Mesager al Lui Dumnezeu pentru aceasta epocă. Prima zi (21 aprilie), cea de-a noua (29 aprilie) şi cea de-a douăsprezecea (2 mai) sunt sărbătorite ca şi zile sfinte şi sunt nelucrătoare.

Declaraţia lui Báb (23 Mai): Bahá’íi comemorează ziua de 23 mai 1844, când Báb, premergătorul Religiei Bahá’í, a anunţat în Shiraz, Persia (actualul Iran), că este vestitorul unui nou mesager al lui Dumnezeu. Aceasta este una din cele nouă zile sfinte nelucrătoare din an.

Înălţarea lui Bahá’u’lláh (29 Mai): Bahá’íi comemorează aniversarea morţii în exil a lui Bahá’u’lláh, fondatorul Credinţei Bahá’í, pe 29 mai 1892, lângă Akka, acum în partea de nord a Israelului. Aceasta este una din cele nouă zile sfinte nelucrătoare din an.

Ziua unităţii rasiale (a doua duminică din iunie): Sărbătoare aflată sub patronaj bahá’í promovează unitatea şi înţelegerea rasială şi unitatea esenţială a omenirii. A fost instituită în 1957 de către bahá’íi din Statele Unite.

Martiriul lui Báb (9 iulie): Ziua sfântă comemorează executarea lui Báb (Siyyid ‘Ali-Muhammad), premergătorul Credinţei Bahá’í, de către un pluton de execuţie, pe 9 iulie 1850, în Tabriz, Persia (actualul Iran). Aceasta este una din cele nouă zile sfinte nelucrătoare din an.

Naşterea lui Báb (octombrie sau noiembrie în funcție de an și calendarul solar): În această zi se aniversează naşterea pe 20 oct. 1819, în Shiraz, Persia (acum Iran), a lui Siyyid ‘Ali-Muhammad, care a luat mai târziu titlul de “Báb,” însemnând “Poarta”. Báb a fost premergătorul Credinţei Bahá’í. Aceasta este una din cele nouă zile sfinte nelucrătoare din an.

Naşterea lui Bahá’u’lláh ((octombrie sau noiembrie în funcție de an și calendarul solar): Bahá’íi sărbătoresc aniversarea naşterii lui Bahá’u’lláh (născut Mirza Husayn-‘Ali) în 12 Nov 1817, în Tehran, Persia (acum Iran). Bahá’u’lláh, care înseamnă “Gloria lui Dumnezeu,” este fondatorul Credinţei Bahá’í. Aceasta este una din cele nouă zile sfinte nelucrătoare din an.

Ziua Legământului (26 Nov): Festivalul sărbătoreşte desemnarea fiului celui mai mare al lui Bahá’u’lláh, `Abdu’l-Bahá, ca Centru al Legământului Său.

Înălţarea lui `Abdu’l-Bahá (28 Nov): Bahá’íi comemorează moartea lui `Abdu’l-Bahá, fiul lui Bahá’u’lláh, desemnat ca şi succesorul Sau, în 28 Nov 1921 în Haifa, în cea care este acum partea de nord a Israelului.

Foto 33

Foto 34

 

 

Comunitatea Internațională

 

Religia Bahá’í se situează în centrul iniţiativelor de dialog interreligios încă de la începutul acestora, în secolul al XIX-lea. În 1893, la primul Parlament Mondial al Religiilor, Religia Bahá’í a fost introdusă în occident pentru prima oară. De atunci Comunitatea Bahá’í a activat ca organizator, participant şi lider în cadrul celor 3 parlamente mondiale ale religiilor care au avut loc până în prezent. În 2004 această comunitate a prezidat sesiunile Parlamentului Mondial al Religiilor.

 

Transformarea adâncă pe care o comportă aderarea la principiile enunţate de Bahá’u’lláh îi îndeamnă pe bahá’í în a depune orice efort în „promovarea avansării unei civilizaţiei umane în continuu progres.”  Nenumărate sunt astfel programele întreprinse de Comunitatea Bahá’í în asociere cu organizaţii internaţionale, agenţii guvernamentale şi organizaţii din societatea civilă în lumea întreagă.  Printre cele mai prestigioase se regăsesc iniţiativele în cadrul structurilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Încă de la înfiinţarea ONU în 1945 în San Francisco, Comunitatea Bahá’í a fost prezentă la lucrările organizaţiei dobândind imediat rol consultativ în calitate de organizaţie neguvernamentală internaţională. În 1970 Comunitatea Internaţională Bahá’í capătă statut consultativ şi în cadrul Consiliului Economic şi Social al ONU și În 1976 capătă rol consultativ la Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) pentru acţiunile sale în promovarea sănătăţii, educaţiei şi bunăstării copiilor. Pe parcursul anilor, interacţiunea Comunităţii Bahá’í cu Organizaţia Naţiunilor Unite şi agenţiile sale a devenit din ce în ce mai strânsă cu programe de lucru implementate astăzi cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (UNEP), şi Fondul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltarea Femeilor (UNIFEM).

În 1948 Comunitatea Bahá’í a contribuit la procesul pregătitor pentru „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”. De atunci Comunitatea Bahá’í a participat la elaborarea  „Declaraţiei asupra eliminării tuturor formelor de intoleranţă şi de discriminare bazate pe religie sau convingere”, la redactarea „Convenţiei Drepturilor Copilului” şi la elaborarea „Declaraţiei despre Dreptul la Dezvoltare”.

Realizările Comunităţii Internaţionale Bahá’í îi aduc în 1987 titlul onorific de „Mesagerii Păcii” decernat de Secretarul General al Naţiunilor Unite.

 

Foto 35

Foto 36

 

Simboluri bahá’í

Foto 37

 

Steaua cu nouă colțuri

 

O simpla stea cu nouă colțuri este folosită în mod obșinuit de bahá’í ca simbol al Credinței lor. Numărul nouă are o semnificație specială în revelația Bahá’í.

Cuvântul Bahá (în arabă “Glorie”) corespunde numărului nouă din sistemul arab de numerologie, cunoscut ca sistemul Abjad. La nouă ani după proclamarea lui Báb in Shiraz, Bahá’u’lláh a primit vestea misiunii Sale în închisoarea întunecată din Teheran.

Nouă, fiind cel mai mare dintre numerele cu o singură cifră, simbolizează împlinirea și apogeul. Așa cum Credința Bahá’í pretinde a fi împlinirea așteptărilor tuturor religiilor anterioare, acest simbol, folosit, de exemplu, în Casele de Adorație Bahá’í cu nouă laturi, reflectă acest sentiment al împlinirii și apogeului.

 

Inel cu simbol gravat

Scopul simbolului care apare pe inelele Bahá’í sau pe alte obiecte cu identitate Bahá’í este să readucă în atenție vizual planul lui Dumnezeu pentru oameni, și în special pentru Bahá’í. Linia orizontală din partea de sus reprezintă lumea lui Dumnezeu, Creatorul. Linia din mijloc simbolizează lumea Manifestărilor Sale. Linia de jos reprezintă lumea oamenilor.

Linia verticală unește cele trei linii orizontale împreună, în același fel în care Mesagerii Divini ai lui Dumnezeu crează o legătură între lumea lui Dumnezeu și lumea oamenilor. Cele două stele cu cinci colțuri identice, aflate de o parte și de alta a simbolului Ii reprezintă pe Báb și Bahá’u’lláh, Mesagerii gemeni ai lui Dumnezeu pentru această epocă. Inelul a fost conceput de `Abdu’l-Bahá.

 

Cel mai Mare Nume

Prețuit în mod deosebit de Bahá’í este reprezentarea caligrafică a cuvântului Baha cunoscut și ca Cel Mai Mare Nume, o referire la Bahá’u’lláh. În această categorie intră simbolul din mijloc de sus, care este gravat pe inele personale și pe clădiri pentru a le stabili identitatea Bahá’í.

O altă reprezentare caligrafică a Celui Mai Mare Nume, în dreapta sus, este invocarea in araba, “Ya Bahá’u’l-Abhá”, care înseamnă “O Glorie a Celui Atotglorios.” Este de des întâlnită în casele Bahá’í și în locurile unde sunt activități Bahá’í.

Foto 38 Cupola Casei de Adorație din Chicago, Statele Unite

Foto 39 Cupola Casei de Adorație din Battambang, Cambodia