Fondatori și istorie

Credinţa Bahá’í este cea mai tânără dintre religiile monoteiste independente din lume. Fondată în Iran în 1844, ea are acum mai mult de cinci milioane de practicanţi în 236 de ţări şi teritorii.

Bahá’íi provin din aproape fiecare fond naţional, etnic şi religios, ceea ce plaseaza Credinţa Bahá’í pe locul doi in privinta raspandirii geografice pe plan mondial.
Bahá’íi văd religiile majore ale lumii, ca parte a unui proces unic, progresiv prin care Dumnezeu descoperă voia Lui pentru omenire. Bahá’u’lláh (1817-1892), Fondatorul Credintei Bahá’í, este recunoscut ca fiind cel mai recent dintr-o linie de Mesageri Divini care include pe Avraam, Moise, Buddha, Zoroastru, Cristos şi Mahomed.

Tema centrală a mesajului lui Bahá’u’lláh este aceea că umanitatea este o singura rasa şi că a venit ziua pentru unificarea omenirii într-o societate globală. În timp ce reafirmă principiile etice fundamentale comune tuturor religiilor, Bahá’u’lláh dezvăluie, de asemenea, noi legi şi învăţături pentru a pune bazele unei civilizaţii globale. „O nouă viaţă,” a declarat Bahá’u’lláh, „se trezeste , în această epocă, în toate popoarele de pe pământ.”

Comunitatea Bahá’í , la nivel mondial, este formată din oameni proveniti practic din fiecare fond rasial, etnic sau religios și activitățile sale sunt îndreptate către a da o expresie practică viziunii lui Bahá’u’lláh asupra unităţii lumii. Vă invităm să aflaţi mai multe despre credinţa Bahá’í şi de a beneficia de principiile spirituale şi de aspectele practice găsite în Revelația lui Bahá’u’lláh, mesajul lui Dumnezeu pentru umanitate, pentru această zi.

În seara zilei de 22 mai 1844, Báb și-a declarat Misiunea în această cameră, în orașul persan, Shiraz.

Bahá’u’lláh: Cel Promis

Bahá’u’lláh a anunţat în 1863 că El este Mesagerul lui Dumnezeu pentru această epocă. Învăţăturile Sale şi Scrierile Sale Sfinte constituie baza Credinţei Bahá’í.
Bahá’u’lláh a afirmat că Misiunea Sa Divină este de a aduce renaşterea spirituală şi unitatea omenirii. El a promis că aceasta va duce la stabilirea permanentă a păcii mondiale şi a Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ. Bahá’u’lláh a atras milioane de adepţi din toate părţile globului; a oferit legi şi învăţături cu privire la modul în care poate fi realizată viziunea Sa şi urmaşii Săi lucrează peste tot pentru a o transforma în realitate.

Bahá’u’lláh proclamă că Dumnezeu, Creatorul nostru iubitor, trimite Mesageri Divini, cunoscuţi drept Manifestări ale lui Dumnezeu, cu învăţături care permit omenirii Să-L cunoască şi Să-L preamărească pe Dumnezeu. Aceste măreţe Manifestări care au apărut de-a lungul istoriei la intervale de la 500 până la 1000 de ani, aduc civilizaţia umană la niveluri tot mai înalte de progres spiritual şi material. Bahá’u’lláh este ultimul din această lungă linie de Mesageri Divini, linie care îi include pe Avraam, Moise, Isus Hristos, Mahomed, Krishna, Buddha, Zoroastru şi Báb.

„Aceste Manifestări sfinte au fost asemenea venirii primăverii în lume… Căci fiece primăvară aduce vremea unei creații noi…” ‘Abdu’l-Bahá
„O nouă viaţă,” proclamă Bahá’u’lláh, „înflăcărează, în această epocă popoarele pământului; şi totuşi nimeni n-a descoperit cauza sau a perceput motivul acestui fenomen.”  „O voi copii ai oamenilor,” se adresează El generaţiei Sale, ,,ţelul fundamental care însufleţeşte Credinţa lui Dumnezeu şi Religia Sa constă în a apăra interesele şi a promova unitatea speciei umane… Aceasta este calea cea dreaptă, temelia fixă şi de neclintit. Nici o întâmplare, nici o schimbare care va interveni în lume nu va putea slăbi vreodată forţa a tot ce va fi clădit pe această temelie, nici scurgerea nesfârşită a veacurilor nu vor putea submina structura sa.” „Buna stare a omenirii,” declară El, „pacea şi securitatea ei nu pot fi atinse decăt dacă şi atunci când unitatea ei va fi ferm stabilită.” ,,Atât de puternică este lumina unităţii,” mărturiseşte El în continuare, „încât poate ilumina întreg pământul”.

Mausoleul lui Bahá’u’lláh

Báb, Poarta către Credinţa Bahá’í

Báb și mişcarea Babi, precursori ai Credinţei Bahá’í. Sau, de ce Bahá’íi consideră 1844 ca fiind începutul Credinței lor

Credinţa Bahá’í îşi are originea în anul 1844, în anunţul făcut de către un tânăr, Siyyid ‘Ali-Muhammad, în Shiraz, Persia. El a luat titlul de Báb (care înseamnă „Poarta”, în arabă). La data de 22 mai 1844, în Shiraz, Persia (actualul Iran) – Báb a anunţat că El era purtătorul unei revelaţii divine care va pregăti omenirea pentru apariţia Celui Promis prezis de către toate religiile lumii.

Cel Promis, declară Báb, a fost destinat să aducă o epocă a dreptăţii, unităţii şi păcii promise în iudaism, creştinism, islam şi toate celelalte religii ale lumii. Bahá’u’lláh, unul dintre principalii susţinătorii ai lui Báb, a anunţat în aprilie 1863 că El este Mesagerul Divin promis de Báb.

În unele privinţe, rolul lui Báb poate fi comparat cu cel al lui Ioan Botezătorul în întemeierea creştinismului. Báb a fost vestitorul lui Bahá’u’lláh: principala Sa misiune a fost de a pregăti calea pentru venirea lui Bahá’u’lláh. În consecinţă, naşterea Credinţei Babi este privită de către Bahá’í ca fiind sinonimă cu naşterea Credinţei Bahá’í. Anunţul făcut de Báb la mijlocul secolului al nouăsprezecelea a venit într-un moment când mulţi creştini aşteptau întoarcerea lui Hristos bazată pe citirea profeţiei biblice. În același timp, în cealaltă parte a lumii, în Orientul Mijlociu, mulţi adepţi ai Islamului aşteptau, de asemenea, să apară Cel Promis lor.

„Viața Lui este unul dintre cele mai minunate exemple de curaj pe care omenirea a avut privilegiul să le privească…” Omagiu adus lui Báb de scriitorul francez A. L. M. Nicolas în sec. al XIX-lea

Mausoleul lui Báb

‘Abdu’l-Bahá: modelul de viaţă bahá’í

`Abdu’l-Bahá este numele sub care este cunoscut Abbas Effendi, fiul lui Bahá’u’lláh şi succesorul Său numit. `Abdu’l-Bahá înseamnă “Slujitorul Gloriei”. În 1892 El a fost desemnat de către Bahá’u’lláh ca şi “Centrul Legământului” către care toţi bahá’íi ar trebui să se întoarcă, interpretul autorizat al scrierilor Tatălui Său şi exemplul perfect de cum să trăieşti o viaţă bahá’í.

Născut în Teheran, împreună cu familia sa, `Abdu’l-Bahá a fost alternativ întemniţat şi exilat pe parcursul a celei mai mari părţi din viaţa Sa. La vârsta de 64 de ani, după 40 de ani de închisoare, `Abdu’l-Bahá a fost eliberat de către Junii Turci şi împreună cu familia sa a început să trăiască într-o oarecare siguranţă. Călătoriile sale în Vest şi „Tabletele Planului Divin” pe care le-a scris au răspândit mesajul bahá’í dincolo de rădăcinile sale din Orientul Mijlociu şi „Testamentul şi Voinţa” Sa au pus bazele actualei ordini administrative bahá’í.

În occident şi orient, `Abdu’l-Bahá a fost cunoscut drept ambasadorul păcii, apărător al dreptăţii şi cel mai important reprezentant al unei noi Credinţe. Printr-o serie de călătorii epocale efectuate în America de Nord şi Europa, prin cuvânt şi exemplu personal, `Abdu’l-Bahá a proclamat cu forţă şi convingere principiile esenţiale ale religiei Tatălui Său.

Afirmând că „iubirea este cea mai puternică lege” care constituie fundamentul „adevăratei civilizaţii” şi că „nevoia supremă a umanităţii este cooperarea şi reciprocitatea” între toate popoarele sale, `Abdu’l-Bahá s-a adresat atât conducătorilor cât şi celor umili, oricărui suflet care i-a ieşi în cale.

În timpul călătoriei Sale în America de Nord, a vizitat mai multe misiuni, biserici şi grupuri, a mers la zeci de întâlniri în casele bahá’ílor şi a oferit nenumărate întâlniri personale la sute de oameni. În timpul cuvântărilor Sale, El a proclamat principii bahá’í precum unitatea lui Dumnezeu, unitatea religiilor, unitatea omenirii, egalitatea dintre femei şi bărbaţi, pacea mondială şi echitatea economică. De asemenea, a insistat ca toate cuvântările Sale să fie deschise tuturor raselor. Vizita şi cuvântările Sale au fost subiectul a sute de articole în presă.

„Oricine s-a însoțit cu El a văzut în El un om extrem de bine informat, a Cărui vorbire e captivantă, Care atrage mințile și sufletele, Care s-a devotat credinței în unitatea omenirii…” ziarul Al-Mu’ayyad, Egipt, 16 octombrie 1910

‘Abdu’l-Bahá a afirmat mereu că este un „vestitor al păcii și reconcilierii”, „un apărător al unității omenirii” cheamând umanitatea în „Împărăția lui Dumnezeu”.

În ciuda laudelor ce I s-au adus, ‘Abdu’l-Bahá a precizat mereu că Izvorul gândirii Lui este Bahá’u’lláh. Într-o scrisoare pentru credincioșii din America, a scris:

„Numele meu este ‘Abdu’l-Bahá (adică «servitorul lui Bahá’u’lláh»). Ocupația mea este ‘Abdu’l-Bahá. Realitatea mea este ‘Abdu’l-Bahá. Lauda mea este ‘Abdu’l-Bahá. Slujirea Perfecțiunii Binecuvântate [Bahá’u’lláh] este diadema mea glorioasă și strălucitoare, iar servitutea față de întreaga rasă omenească, religia mea perpetuă… Nu am și nici nu voi avea alt nume, titlu, mențiune sau laudă în afară de ‘Abdu’l-Bahá. Aceasta este năzuința mea. Aceasta este dorul meu cel mai mare. Aceasta este viața mea eternă. Aceasta este gloria mea de-a pururi.”

‘Abdu’l-Bahá

Shoghi Effendi, Păzitorul Credinţei Bahá’í

Shoghi Effendi este cunoscut drept Păzitorul Credinţei Bahá’í. El este nepotul cel mai mare al lui ‘Abdu’l-Bahá şi strănepotul profetului fondator al Credinţei, Bahá’u’lláh.

„O Dumnezeule! Această ramură a apărut din copacul milostivirii Tale. Prin grația și mărinimia Ta, îngăduie-i să crească și prin ploile generozității Tale, fă-o să devină o ramură verde, îmbobocită, înfloritoare și încărcată de roade. Bucură ochii părinților săi. Tu, Cel care dăruiești oricui Tu dorești. Și conferă asupra lui numele de Shoghi, așa încât să poată tânji după Împărăția Ta și să își poată lua zborul în tărâmurile nevăzutului.” ‘Abdu’l-Bahá

Pe 28 noiembrie 1921 ‘Abdu’l-Bahá a încetat din viaţă, liniştit, în somn. La fel ca şi tatăl Său, Bahá’u’lláh, ‘Abdu’l-Bahá a lăsat un testament clar şi explicit – o extensie a Legământului stabilit de către Bahá’u’lláh. În acel document, ‘Abdu’l-Bahá îl numeşte pe cel mai mare nepot al Său, Shoghi Effendi Rabbani, să Îi succeadă ca şi conducător sau “Păzitor” al Credinţei Bahá’í. Instituţia Păzitorului a fost o instituţie anticipată de către Bahá’u’lláh. În această îndatorire, Shoghi Effendi a fost desemnat ca şi interpretul autorizat al învăţăturilor bahá’í. Odată cu moartea lui Shoghi Effendi în 1957, linia conducătorilor ereditari ai Credinţei Bahá’í a ajuns la final.

Shoghi Effendi (1897-1957)

“Vă chem pe toți să îi duceți munca la îndeplinire ca un suflet în multe trupuri,” Ruhiyyih Khanum a scris într-un tribut adus lui Shoghi Effendi