Tahireh despre Bab
13 iunie 2018Contingente de studenti, inspirate la actiune
14 iunie 2018Credința Bahá’í a început cu misiunea pe care Dumnezeu a încredințat-o celor doi Mesageri Divini – Báb și Bahá’u’lláh. Astăzi, unitatea deosebită a Credinței pe care Ei au fondat-o își are rădăcina în învățămintele explicite lăsate de Bahá’u’lláh, care au asigurat continuitatea călăuzirii după ce El nu a mai fost. Linia de succesiune, denumită Legământ, s-a transmis de la Bahá’u’lláh la fiul Lui, ‘Abdu’l-Bahá, apoi de la ‘Abdu’l-Bahá la nepotul Lui, Shoghi Effendi, și Casa Universală a Dreptății, consfințită de Bahá’u’lláh. Fiecare Bahá’í acceptă autoritatea divină a lui Báb, a lui Bahá’u’lláh și a acestor succesori desemnați.
Problema succesiunii religioase a jucat un rol critic în toate religiile. De pildă, ambiguitatea din jurul succesorilor îndreptățiți ai lui Iisus și Mohamed a dus la interpretări diferite a scrierilor sfinte și la neînțelegeri profunde atât în sânul creștinismului, cât și în cel al islamului.
Mijlocul prin care Bahá’u’lláh a putut să-Și răspândească mesajul de speranță și pace universală în toate colțurile lumii a fost garantând, prin ‘Abdu’l-Bahá, un Centru al Legământului spre care să se îndrepte toți. Legământul aceasta a fost instrumentul care a asigurat unitatea comunității Bahá’í și a menținut integritatea învățăturilor lui Bahá’u’lláh. Fără ‘Abdu’l-Bahá în Centrul Legământului, enorma putere de creație a Revelației lui Bahá’u’lláh nu ar fi putut fi transmisă omenirii, iar însemnătatea Revelației nu ar fi putut fi înțeleasă pe deplin.
‘Abdu’l-Bahá a interpretat învățăturile Credinței Tatălui Lui, i-a explicat doctrinele și a conturat trăsăturile centrale ale instituțiilor sale administrative. El a fost călăuza și arhitectul fără greș a unei comunități Bahá’í aflată într-o expansiune rapidă. În plus, ‘Abdu’l-Bahá a dat dovadă de o conduită personală și socială perfectă, oferind omenirii un exemplu demn de urmat.
Bahá’íi din întreaga lume sărbătoresc Ziua Legământului la data de 4 Qawl din calendarul bahá’í.
Celelalte Zile Sfinte, care comemorează momente de importanță istorică pentru Credința Bahá’í, sunt relativ ușor de înțeles. De pildă, sărbătorim ziua de naștere și ziua declarației atât pentru Báb, cât și pentru Bahá’u’lláh. Comemorăm martiriul lui Báb și înălțarea lui Bahá’u’lláh și a lui ‘Abdu’l-Bahá. În fine, sărbătorim Naw Rúz pentru a marca începutul Noului An bahá’í.
Însă care este semnificația Zilei Legământului?
Pe înțelesul tuturor, Ziua Legământului este comemorarea numirii de către Bahá’u’lláh a fiului Lui celui mai mare, ‘Abdu’l-Bahá, drept succesorul Lui. ‘Abdu’l-Bahá a jucat un rol crucial în călăuzirea comunității bahá’í timpurii. Lui I se datorează faptul că adepții bahá’í au rămas uniți, în loc să se fragmenteze în mai multe secte.
Dar de ce această zi se sărbătorește pe 4 Qawl și nu în altă zi, cum ar fi ziua de naștere a lui ‘Abdu’l-Bahá (8 Azamat)?
‘Abdu’l-Bahá: Slujitorul lui Bahá
În mod interesant, ‘Abdu’l-Bahá S-a născut pe 23 mai 1844, o zi de o însemnătate deosebită pentru bahá’í. Chiar în acea zi, Báb Și-a declarat misiunea în fața lui Mulla Husayn, deschizând astfel o nouă epocă în istoria omenirii.
Deși unii bahá’í voiau să comemoreze ziua de naștere a lui ‘Abdu’l-Bahá, El a accentuat faptul că data de 8 Azamat era rezervată aniversării Declarației lui Báb – și nu zilei Lui de naștere. Această atitudine era tipică pentru ‘Abdu’l-Bahá, care a dus o viață de smerenie totală și evlavie absolută.
În definitiv, însuși titlul ‘Abdu’l-Bahá, pe care Și l-a ales El Însuși, înseamnă nimic altceva decât „Slujitorul lui Bahá”. ‘Abdu’l-Bahá a afirmat mereu că este un „vestitor al păcii și reconcilierii”, „un apărător al unității omenirii” cheamând umanitatea în „Împărăția lui Dumnezeu”.
În ciuda laudelor ce I s-au adus, ‘Abdu’l-Bahá a precizat mereu că Izvorul gândirii Lui este Bahá’u’lláh. Într-o scrisoare pentru credincioșii din America, a scris:
„Numele meu este ‘Abdu’l-Bahá (adică «servitorul lui Bahá’u’lláh»). Ocupația mea este ‘Abdu’l-Bahá. Realitatea mea este ‘Abdu’l-Bahá. Lauda mea este ‘Abdu’l-Bahá. Slujirea Perfecțiunii Binecuvântate [Bahá’u’lláh] este diadema mea glorioasă și strălucitoare, iar servitutea față de întreaga rasă omenească, religia mea perpetuă… Nu am și nici nu voi avea alt nume, titlu, mențiune sau laudă în afară de ‘Abdu’l-Bahá. Aceasta este năzuința mea. Aceasta este dorul meu cel mai mare. Aceasta este viața mea eternă. Aceasta este gloria mea de-a pururi.”
Deși ‘Abdu’l-Bahá a insistat ca ziua de 8 Azamat să nu fie sărbătorită ca ziua Lui de naștere, bahá’íi începuturilor își doreau să existe o zi dedicată lui ‘Abdu’l-Bahá, iar Ziua Legământului a fost fixată în acest scop.
Mie mi se pare că distanța mică dintre cele două Zile Sfinte dedicate lui ‘Abdu’l-Bahá – Ziua Legământului de mâine și Înălțarea lui ‘Abdu’l-Bahá, pe 6 Qawl – transformă această săptămână în ocazia perfectă de a reflecta la viața lui ‘Abdu’l-Bahá. Este însă – în egală măsură – și o ocazie de a reflecta la ceea ce înseamnă să Îl urmezi pe Bahá’u’lláh și să Îi slujești Cauza.
Găsesc deosebit de interesant (și deloc surprinzător, în lumina numeroaselor relatări pe care le-am auzit despre smerenia lui ‘Abdu’l-Bahá) faptul că ziua fixată de ‘Abdu’l-Bahá – aparent pentru a face pe plac bahá’ílor ce își doreau o zi în care să Îl cinstească – nu a fost, de fapt, menită să Îl slăvească pe El, deși probabil că exact aceasta căutau bahá’íi!
În realitate, Ziua Legământului le atrage din nou atenția bahá’ílor asupra Revelației lui Bahá’u’lláh și asupra slujirii Credinței și a Cauzei lui Bahá’u’lláh.
‘Abdu’l-Bahá a fost cu adevărat „Slujitorul lui Bahá” și este Centrul Legământului, Cel către care adepții lui Bahá’u’lláh urmau să se îndrepte după trecerea lui Bahá’u’lláh. Legământul este un concept fascinant și deosebit de important pe care cred că noi, bahá’íi, trebuie să depunem eforturi spre a-l înțelege mai bine.
Legământul reprezintă promisiunea făcută omenirii de Dumnezeu că nu vom fi lăsați niciodată singuri și fără călăuzire. Pe parcursul istoriei omenirii, Dumnezeu a călăuzit-o trimițându-i Manifestări care să reveleze mari adevăruri spirituale. Cu Voia Sa, și noi suntem apărați de legământul irefutabil pe care l-a stabilit Bahá’u’lláh, numindu-L în mod direct pe ‘Abdu’l-Bahá drept succesorul Lui întru călăuzirea comunității timpurii de credincioși.
Rolul nostru în acest Legământ, în calitate de credincioși individuali, este să urmăm propovăduirile lui Dumnezeu așa cum ne sunt făcute cunoscute prin Manifestările Lui. Însă aceasta nu se limitează la a citi Scrierile și a da ascultare legilor, ci presupune și să acționăm la unison și să slujim cu statornicie – ca o comunitate – omenirea și să împlinim viziunea unei civilizații noi, pașnice și unite care se găsește în Scrierile Bahá’í.
Și exact asta a făcut ‘Abdu’l-Bahá.
Pe parcursul vieții Sale, El a făcut sacrificiu după sacrificiu în slujba Credinței – din supunere față de Propovăduirile revelate și din dragoste față de întreaga omenire.
„Rareori am văzut pe cineva a cărui înfățișare să mă impresioneze mai mult,” a spus profesorul universitar Edward G. Browne de la Universitatea Cambridge după ce L-a cunoscut pe ‘Abdu’l-Bahá. „Nimeni dintre cei care l-au văzut nu poate avea vreo îndoială despre măreția acestui om.” Însă, oricât de mult I-ar preamări personalitatea magnetică sau înțelegerea pătrunzătoare a lucrurilor, asemenea omagii nu pot să surprindă adecvat acest personaj unic din istoria religiilor. Potrivit Scrierilor Bahá’í, „în persoana lui ‘Abdu’l-Bahá s-au contopit în deplină armonie trăsăturile altminteri incompatibile ale naturii umane și ale cunoașterii și perfecțiunii supraomenești.”
Ziua Legământului – ca o comemorare a numirii lui ‘Abdu’l-Bahá drept succesorul lui Bahá’u’lláh – nu numai că îmi aduce aminte de numeroasele relatări pe care le-am auzit despre viața uimitoare și sacrificiul de Sine al lui ‘Abdu’l-Bahá, ci mă și îndeamnă să reflectez asupra a ce înseamnă să fiu o slujitoare a lui Bahá’u’lláh și să fiu statornică în credința mea și devotată slujirii Cauzei.