Versuri ale poetei persane Táhirih

(traduse de dna Ligia Henderson)

Au trecut circa 200 de ani de la nașterea eroinei Táhirih, ”mângâierea ochilor.” La numai 14 ani, prin forța argumentelor sale și vastitatea cunoștințelor reușea să intimideze audiența masculină din casa tatălui său, o importantă familie de învățați și prestigioși sacerdoți ai Islamului unde se adunau zilnic, cei mai puternici exponenți ai ierarhiei musulmane. La 26 de ani, în Karbila, mare centru teologic al Islamului Șiit, erudiția sa a devenit atât de cunoscută, încât printr-o provocare fără precedent, înspăimântând preoții musulmani a acceptat cererea să țină ea însăși, o parte din cursurile teologice. După doar un an ea a devenit unul dintre cei 18 discipoli ai lui Báb, acceptând astfel o nouă Credință și începând imediat să-I răspândească Scrierile și Învățăturile. La 31 de ani, la Badasht, într-un grup de Bábíi ține, vorbind după un paravan, câteva discursuri revoluționare primite cu enorm entuziasm și bucurie. Într-una din zile, în marea adunare de Bábíi prezenți, în fața a peste 80 de bărbați ce discutau despre schimbările nemaipomenite ce vor apare, Táhirih vine fără vălul tradițional. Acest lucru, în afara cuvintelor pe care le rostea imperturbabilă, a fost considerat doar prin gestul făcut ca răsturnând sute de ani de tradiție islamică. Drept pentru care, în confuzia și emoția creată, neputând să înțeleagă miezul și originea gestului făcut de ea, dar pricepând că schimbările ce vor veni vor fi foarte drastice, câțiva din cei prezenți și-au tăiat beregata. Prinsă și izolată, neacceptând să-și renege pricipiile și religia, la 33 de ani, Táhirih este condamnată la moarte și omorâtă prin strangulare.

În timpul vieții a fost cunoscută mai întâi ca Qurratu’l-‘Ayn, Mângâierea Ochilor, iar apoi Táhirih, Cea Pură iar în mediile occidentale i se mai spune și ” Ioana D‘Arc Persană”.

Se spune, că discursurile ei, poezia ei, erau atât de directe și puternice încât cei ce o ascutau se trezeau ca din mormânt, marcându-i atât de intens prin demonstrația argumentelor sale, încât apoi cu toții vedeau cu claritate drumul adevărului. Táhirih, a fost dăruită cu mult har. Ea a scris poezii, a ținut discursuri, a fost considerată un lider religios ale cărei metode au provocat o agitație extraordinară în interiorul și în afara mișcării care a devenit cunoscută sub numele de Credința Baha’i. Discursul ei nu este doar unul contestatar, poezia ei fiind măiestru construită pe dorință, misticism, cultură migălos elaborată, inspirând și motivând totodată contemporanii și contemporanele ei dar și pe cei de azi. Efectul imediat în Persia a fost acela de a le inspira și a permite educația femeilor. Spiritul ei a stat la baza lansării primelor școli moderne pentru fete în 1899, școlile Tarbiyat.

Peste 100 de scriitori, iranieni, irakieni, indieni, turci, de limbă urdu, mulți americani au inclus povestea ei în diverse cărți, traduceri compilații. Ea e un cunoscut personaj în Istoria drepturilor femeilor din întrega lume. Însuși Tolstoi, povestește impresionat de execuția ei, care apare într-o piesă de teatru a autoarei Isabella Grinesvkaya.