Un capitol de un dramatism aparte din istoria spirituala a omenirii

1. Pâlc de chiparoși pe latura sudică a Mausoleului lui Báb la începutul anilor 1900

2. Hartă a Persiei, o reproducere din cartea Crainicii Aurorei, o povestire a istoriei Bábí scrisă de Nabil-i-A’zam

3. Shíráz. Intrarea casei lui Báb, unde El a anunțat că era Poarta (Báb, în arabă) către o nouă epocă în viața umanității.

4. Teheran. Madrasa (școala teologică) din Masjid-i- Dàru’sh-Shafá, care a găzduit mulți discipoli ai lui Báb, inclusiv pe tânărul Nabíl-i-A‘zam, viitorul cronicar al Credinței Bábí-Bahá’í.

5. Karbala. Mausoleul lui Imám Ḥusayn, cel mai venerat martir musulman. În prima jumătate a secolului al XIX-lea școala Shaykhi a înflorit în acest centru religios. Primii doi maeștrii ai școlii au predicat cu convingere iminenta apariție a promisului Qa’im al Islamului – făcătorul de pace mesianic așteptat de musulmanii Shi’iți la sfârșitul vremurilor – și și-au pregătit numeroșii discipoli pentru acest eveniment mult așteptat. La această școală au învățat Slovele Celui Viu, primii 18 discipoli ai lui Báb și multe alte figuri importante ale istoriei Bábí.

6. Tehran. Palatul Golestan (sec. XVI-XVII) reședința regilor dinastiei Qájár.acest palat regal somptuos Muhammad Sháh și Naṣiri’d-Dīn Sháh, cei doi suverani Qajár, care au condus Persia în anii în care Credința Bábí s-a născut și a înflorit, ajutați și adesea îndemnați de cei trei Mari Viziri ai lor, Hájí Mírzá Áqásí, Mírzá Taqí Khán și Mírzá Áqá Khán-i-Nurí au emis decretele tiranice care, după ce l-au exilat pe Báb în îndepărtata provincie nordică din Azerbaidjan, au dat naștere la cele mai sângeroase pagini ale istoriei Bábí: represiunea Bábiilor în fortăreața Șaykh Tabarsí, în provincia nordică Mázindarán de la Marea Caspică; măcelărirea celor șapte martiri din Teheran; persecuțiile Bábíilor din Nayríz, un oraș din provincia sudică Fárs; martiriul lui Báb în Tabriz, capitala Azerbaijanului; masacrarea Bábíilor în Zanján, un oraș la jumătatea distanței dintre Tabriz și Teheran; și marele măcel din Teheran în 1852, în urma atentatului eșuat împotriva lui Náṣiri’d-Dīn Sháh.

7. Shíráz. Camera în care s-a născut Báb în 20 octombrie 1819. Era descendent din casa Profetului Mahomed.

8. Shíráz. Casa lui Báb (vezi și ilustrația nr. 3), în care a locuit împreună cu soția și mama Sa până la începutul anului 1846.

9. Vechi nave persane în portul Búshihr unde Báb s-a îmbarcat pentru pelerinajul Său la Mecca. În fața Kaabei, El a declarat, înaintea a sute de pelerini, că El era promisul Qa’im al Islamului. El a trimis, de asemenea, o serie de Scrieri ale Sale către Șeriful din Mecca, prin intermediul lui Quddús. Dar anunțul Lui a rămas neauzit.

10. Baghdad. O moschee și piața. Curând după Declarația Sa, Báb i-a trimis pe primii Săi discipoli în Persia și Atabát pentru a anunța apariția Celui Făgăduit al Islamului.

11. Shiráz. Masjid-i-Vakíl. La sfârșitul lunii iunie 1845, Báb s-a întors din pelerinaj la Shiráz și a întâmpinat imediat opoziție din partea guvernatorului și clericilor orașului, declarațiile Sale provocând mare agitație. A fost convocat să clarifice poziția Sa, lucru pe care L-a făcut de la amvonul acestei moschei. După acest episod, faima lui Báb ca fiind un Om Sfânt, a crescut zi de zi. În septembrie 1846, guvernatorul l-a expulzat pe Báb din Shiráz și apoi El a călătorit spre nord către Iṣfáhán.

12. Iṣfáhán. Reședința Guvernatorului. În puternic contrast cu guvernatorul din Shiraz, cel din Iṣfáhán s-a îndrăgostit de personalitatea lui Báb, L-a tratat cu respect adânc și adorație, acceptând statutul lui Báb de Mesager Divin. El l-a găzduit pe Báb în maiestoasa sa reședință, cunoscută ca Imárat-i-Khurshíd, ,,Palatul soarelui.”

13. Casa lui Ḥájí Mírzá Janí în Káshán. La începutul anului 1847 Guvernatorul Iṣfáhánului a murit subit. Báb a fost apoi chemat la capitală de către Muḥammad Sháh, a cărui curiozitate fusese stârnită de descrierile entuziaste despre Báb care ajunseseră la curtea sa. În timpul călătoriei lui Báb către Teheran, El s-a oprit în Kashán și a petrecut Naw-Rúz (anul nou persan) 1847 în această casă, care aparținea unui disipol de al Său, Ḥájí Mírzá Janí, un negustor proeminent al orașului.

14. Fortăreața din Máh-Kú. Pe când Báb se apropia de capitala Persiei, Muḥammad Sháh, forțat de presiunile marelui său vizir, care era foarte gelos și suspicios, a decis să nu Îl mai primească și, în loc, să Îl exileze pe Báb în îndepărtatul Castel Máh-Kú. Directorul castelului primise instrucțiuni ca Báb să fie supus unei izolări stricte și sub supraveghere permanentă.

15. Castelul din Chihríq. În aprilie 1848 Báb a fost transferat din Máh-Kú la și mai îndepărtatul castel din Chihríq, la ordinul marelui vizir. Báb a fost închis în acest castel între anii 1848-1850.

16. Ṭabríz. Namáz-khánih (casa de rugăciune) aparținând lui Shaykhu’l-Islám, capul religios al orașului. În vara anului 1848, Báb a fost adus la Ṭabríz pentru a fi interogat de o curte mixtă religioasă și laică, extrem de hotărâtă să-L umilească. În timpul acelui proces, El Și-a proclamat deschis Misiunea. Iritați de maiestatea de nezdruncinat a lui Báb, preoții – alarmați de denunțarea fățișă a puterii lor vremelnice – i-au convins pe membrii seculari ai curții să aprobe hotărârea lor, că trebuie să fie biciuit prin metoda bastinado, cu lovituri de nuiele aplicate la talpă. În curtea înfățișată în ilustrație, nemilosul Shaykhu’l-Islám, conducătorul curții religioase a orașului, a participat personal la executarea pedepsei.

17. Mausoleul de la Shaykh Ṭabarsí. În iulie 1848, Mullá Ḥusayn a primit un mesaj de la Báb, cerându-i să-i adune pe ceilalți discipoli pentru a proclama apariția Celui Promis în provincia Mázindarán. Pe drum, el i-a recrutat pe camarazii săi care erau dispuși să-l urmeze. Din cauza apartenenței lor la noua Credință, ei au fost atacați de populația din Bárfurúsh, Mázindarán și s-au refugiat în Mausoleul Shaykh Ṭabarsí, situat la mică distanță de oraș, unde au construit un fort pentru autoapărare. Ei au rezistat eroic asalturilor unei armate impunătoare. În mai 1849, și-au abandonat fortul, după o promisiune solemnă de pace, semnată de comandantul armatei imperiale, o promisiune care a fost încălcată. Lupta îndelungată s-a încheiat cu masacrarea aproape a tuturor Bábíilor.

18. Teheran. Sabzih-Maydán. Mulți Bábíi au fost măcelăriți fără milă în această piață. Primii dintre aceștia fiind cei numiți Șapte Martiri ai Teheranului. Acești credincioși eroici, asemenea multor altor companioni Bábí, nu au adoptat practica kitmánului, literal ,,ascundere”, recunoscută în lumea Islamică, care permite unui credincios să-și ascundă credința, atunci când se confruntă cu persecuții religioase grave. Ei au acceptat cu bucurie să fie martirizați.

19. Nayríz. Casa lui Vaḥíd’. Din 27 mai până în 21 iunie 1850, forțele seculare și ecleziastice s-au unit împotriva Bábíilor pașnici din Nayríz, un oraș din provincia sudică Fárs, spre a-i împiedica să mărturisească și să răspândească noua lor Credință. Bábíi erau conduși de Siyyid Yaḥyáy-i-Darábí, supranumit Vaḥíd (cel fără de pereche) de către Báb, unul dintre cei mai distinși teologi ai Persiei care fusese trimis de Șahul Persiei să Îl interoghez pe Báb și care a îmbrățișat apoi Mesajul Lui. Urmașii lui Báb au fost masacrați în cele din urmă, prin cele mai nemiloase metode.

20. Ṭabríz. Curtea cazărmii. Decizia de a-l executa pe Báb a fost luată de Mírzá Taqí Khán Marele Vizir al lui Naṣiri’d-Dín Shah. El era îngrijorat din cauza faimei în creștere a Profetului-Herald, exasperat de rezistența opusă de discipolii săi față de forțele statului care încercau să-i împiedice să mărturisească și să răspândească noul Mesaj și ostile reînnoirii spirituale și sociale pe care El a propovăduit-o. Báb a fost neatins de o primă rafală de 750 de muschete. Un al doilea pluton, s-a oferit voluntar să îl înlocuiască pe primul, care după acel eveniment extraordinar, refuzase a repeta încercarea de execuție. După martiriul Său, rămășițele lui Báb au fost salvate de urmașii săi și protejate cu grijă, până când au fost depuse în locul Său de odihnă de pe Muntele Carmel în 1909.

21. Piața din Zanján. Din mai 1850 până în ianuarie 1851, forțele combinate ale statului și ale clerului din Zanján au luptat împotriva Bábiilor din oraș. Conduși cu extraordinar curaj de un cunoscut teolog, Hujjat, care îmbrățișase noile învățături, Bábíi s-au apărat cu eroism de un inamic brutal, dar au fost în cele din urmă uciși într-un măcel teribil.

22. Teheran. Poarta Naw. În 15 august 1852, trei tineri Bábí, orbiți de durere pentru că l-au pierdut pe Báb, precum și pe mulți dintre tovarășii lor, au atentat la viața lui Naṣiri’d-Dīn Shah, dar au eșuat în a-l ucide. A urmat un masacru îngrozitor al Bábíilor. La poarta Naw, una dintre porțile din nordul orașului, au fost atârnate rămășițele multor Bábí care au fost uciși brutal în acele zile teribile.

23. Teheran. Madrisiy-i-Ṣadr, școala teologică, unde Bahá’u’lláh a stat uneori. Bahá’u’lláh a îmbrățișat Mesajul lui Báb în 1844, devenind imediat un susținător activ al noii Lui Credințe. După încarcerarea Sa în închisoarea din Teheran în 1852, Bahá’u’lláh a fost exilat la Bagdad. În acel oraș, în anul 1863, El a declarat unui grup restrâns de prieteni că era ,,Cel pe Care Dumnezeu Îl va manifesta”, cum promisese Báb. Urmașii lui vor fi cunoscuți ca Bahá’í, iar religia fondată de El, Credința Bahá’í.

24. Haifa. Mausoleul lui Báb, locul de odihnă al Profetului-Martir, un simbol al speranței și păcii, înconjurat de grădini frumoase și așezat de-alungul a 18 terase ce se revarsă peste Muntele Carmel. La stânga Mausoleului sfânt sunt clădirile de pe Arc, Centrul Internațional de Propovăduire, sediul Casei Universale a Dreptății, Centrul pentru Studiul Textelor Sfinte și clădirea Arhivelor Internaționale.

25. Haifa. Pâlc de chiparoși aflat lângă locul desemnat de Bahá’u’lláh, în 1891, să păstreze rămășițele pământești ale lui Báb. Astăzi, Mausoleul lui Báb este înălțat exact în acel loc.