Tinerii din Beirut creeaza o retea de refacere in urma dezastrului

BEIRUT, 16 octombrie 2020 (Serviciul Mondial de Știri Bahá’í) — În zilele care au urmat exploziei ce a zguduit orașul Beirut în august, un grup de tineri implicați în demersurile bahá’í de construire a comunității s-au reunit rapid pentru a planifica modul în care să sprijine eforturile de salvare și refacere. Ei au creat o rețea de voluntari numită „Helping Hub” („Centrul de ajutorare”) pentru a coordona acțiunile celor din jurul lor. În lunile următoare, inițiativa s-a dezvoltat tot mai mult, adaptându-se la noi nevoi.

„Știam că trebuie să ajutăm în orice mod puteam,” declară Karim Mouzahem, unul din tinerii care conduc inițiativa.

Datorită activităților lor permanente menite să aducă împuternicire spirituală și morală, tinerii aveau experiență în a cultiva colaborarea și sentimentul strădaniei comune în rândul unor grupuri mici de oameni. La apariția crizei, au putut să canalizeze această capacitate către construirea unei rețele de voluntari.

„Ne-am hotărât să începem cu un pas mic, înființarea unui grup de mesagerie în care i-am invitat pe toți prietenii noștri și pe oamenii pe care i-am cunoscut prin demersurile noastre de construire a comunității, rugându-i să depisteze acele persoane care aveau nevoie de ajutor și să identifice inițiativele care erau deja în desfășurare”.

„La început ne gândeam: «Suntem doar zece tineri. Cum am putea noi să ajutăm?». Dar ne doream să ne servim comunitatea și țara și am prins curaj când, de la cei zece participanți inițiali, am ajuns rapid la 80 de voluntari de diverse vârste și din diferite medii care își ofereau toți sprijinul”.

Toți cei implicați aveau în comun spiritul servirii, care le dădea energia necesară să lucreze în condiții dificile. Timp de mai bine de o lună, au distribuit 300 de mese pe zi și au organizat donații de haine, au ajutat la curățarea proprietăților afectate, au acoperit ferestrele sparte și au desfășurat și alte activități. Aveau grijă să utilizează echipamente potrivite și să ia măsurile de siguranță necesare pentru a se proteja pe ei înșiși și pe alții de coronavirus.

Tinerii aflați în centrul inițiativei știau din experiență că energia și sentimentul de necesitate urgentă pe care îl aveau voluntarii puteau fi canalizate cel mai eficace printr-o acțiune sistematică. În fiecare dimineață, înainte ca voluntarii să pornească să-și ofere ajutorul pe teren, se distribuiau sarcinile. Seara, membrii grupului reflectau împreună cu toți cei implicați asupra experiențelor de peste zi, făceau o evaluare a nevoilor și alcătuiau o nouă listă de sarcini pentru ziua următoare.

Hoda Wallace, membră a Adunării Spirituale Naționale a Bahá’ílor din Liban, declară: „A fost foarte încurajator să vedem cum acest grup mic s-a ridicat la acțiune. Deși sunt tineri, își servesc comunitățile de ani de zile și își dezvoltă capacitățile printr-un proces educațional bazat pe învățăturile bahá’í, care îi ajută să se considere agenți în soluționarea nevoilor societății. Au dobândit abilități organizatorice, cum ar fi abilitatea de a menține statistici de bază, de a planifica pe baza resurselor și de a acționa dând dovadă de acea atitudine de învățare, pe care și-au însușit-o în mod natural, pe măsură ce lucrau la organizarea Centrului de ajutorare. ”

Cei care activează în nucleul inițiativei au găsit sprijin în rugăciunile rostite împreună cu membrii comunității în întâlniri online. Wallace explică: „Rugăciunea a fost un sprijin pentru mulți oameni și i-a unit în acele zile de șoc și tristețe, aducându-le speranță. Vedem pe viu importanța unui spirit devoțional, care ne ajută să consolidăm legăturile sociale și să adâncim rădăcinile spirituale care ne-au făcut mai rezistenți în fața acestui dezastru”.

Mulți dintre voluntari au fost ei înșiși afectați de criză, dar au găsit speranță în servirea semenilor. Maha Wakim, psiholog clinician, își amintește: „Biroul meu a fost distrus, ceea ce a avut un efect devastator asupra mea. Dar, în loc să stau să mă simt neajutorată, m-am alăturat Centrului de ajutorare atunci când o prietenă mi i-a prezentat. A fost primul pas din drumul meu către vindecare. M-a ajutat să mă ridic și să simt că fac ceva și că-i ajut pe alții. Faptul că i-am văzut pe oameni unindu-se în acest demers a avut un efect important pentru mine”.

Deși Centrul de ajutorare s-a născut ca reacție imediată la explozia din Beirut, în ultimele săptămâni, acesta acordă o atenție mai mare dezvoltării pe termen lung și colaborează tot mai mult cu alte grupuri și organizații pentru a răspunde și altor provocări curente. Tinerii au fost în măsură să adune informații de pe teren, iar datele acestea sunt acum înregistrate meticulos și sunt folosite pentru a aduce diverse nevoi în atenția altor organizații care sunt mai bine pregătite să ajute.

Lara Mansour, care lucrează cu Centrul de ajutorare încă din primele zile, afirmă: „Un aspect central al procesului educațional bahá’í este dezvoltarea capacității de acțiune pe termen lung prin grade tot mai sporite de unitate între oameni. Când eram pe teren, am văzut că era nevoie de organizare. De exemplu, o anumită zonă din Beirut era asaltată cu oferte de hrană, apă și alte ajutoare, în timp ce alte zone primeau mai puțină atenție sau erau ignorate total. Așa că acum am lansat o altă inițiativă care ajută organizațiile să-și coordoneze eforturile între ele”.

„Această inițiativă le-a permis mai multor actori sociali să se consulte și să acționeze într-un mod concertat. Acum există întâlniri online cu 50 de oameni care vorbesc despre obiective în jurul cărora suntem uniți cu toții. Faptul că am dezvoltat o viziune colectivă și un sentiment al scopului comun ne dă tuturor o mai mare capacitate de a aborda nevoi, cu ajutor din exterior”.

Karim reflectă la impactul acestei experiențe pentru tineri. „Pentru noi, tinerii, a fost o trezire la realitate care ne-a făcut să înțelegem adevăratul nostru scop în viață. Săptămânile în care am fost pe teren, ajutând oamenii de dimineața până seara, au fost foarte dificile, dar foarte frumoase deoarece eram împreună și actul nostru de servire ne aducea speranță. Întorcându-ne la viețile noastre obișnuite, realizăm că nu ne mai mulțumește să muncim zi de zi fără sentimentul unui scop. Trebuie să ne servim comunitățile deoarece în aceasta stă adevărata fericire”.

Pentru a citi articolul online sau a vizualiza mai multe fotografii, accesați news.bahai.org.