Spiritualizarea Taherzadeh
13 iunie 2018
Ziua Legământului
13 iunie 2018
Tahireh
Mi se spune Tahireh, Cea Pură. Un alt nume de-al meu este Qurratu’l-Ayn, Mângâiere pentru Ochi. În această lume, sunt considerată frumoasă dar eu am fost interesată de o frumusețe mai înaltă, frumusețea lumii spirituale. Eu sunt singura femeie între cele Optsprezece Scrisori ale celor Vii. L-am recunoscut pe Báb într-un vis. “Splendoarea feței tale a strălucit aievea și razele chipului Tău s-au ridicat sus în zare. “Nu sunt eu domnul tău?” “Ba da, ești” am încercat să răspund. La porțile inimii mele iată, văd picioarele și vălurile calamității.
Marele dar pe care l-am primit de la Dumnezeu a fost viziunea mea interioară. Știam că învățăturile lui Báb sunt adevărate. Știam că el și învățăturile sale veneau de la Dumnezeu. Când am devenit discipol al lui Báb, soțul meu a încercat să mă otrăvească. A divorțat de mine și mi-a luat cei trei copii.
Shahul Persiei dorea să-i fiu mireasă. “Îmi place cum arată. Părăsește-o și las-o în pace ”, a spus el. Dorea să-i fiu mireasă cu condiția ca eu sa-mi neg credința. L-am refuzat spunându-i : “Nu îl venerez pe cel pe care îl venerează domnia ta iar domnia ta nu îl venerează pe cel pe care îl venerez eu. Nu îl voi venera niciodată pe cel pe care îl venerează domnia ta. Și nici domnia ta nu îl va venera pe cel pe care îl venerez eu. Religia domniei tale este potrivită pentru domnia ta. Pentru mine, a mea.”
M-am născut într-o perioadă și într-o regiune în care femeilor li se închidea gura, erau închise îndărătul voalurilor și în spatele zidurilor, ca niște stafii mute, fără hrană pentru mințile și pentru sufletele lor. Se credea că femeile nu au suflet. Mie mi se părea o nebunie de-a dreptul absurdă ca jumătate din rasa umană să fie întemnițată în asemenea hal, când știam foarte bine că femeile erau la fel de inteligente ca și bărbații și le erau superioare bărbaților în ceea ce privește mila și intuiția. Mi-am petrecut scurta viață dedicându-mă educării lor. Inspirată de Báb, predam lecțiile minții, ale spiritului și ale inimii unor grupuri de femei, chiar la ele acasă. Când erau prezenți bărbați în casă, vorbeam din spatele unei draperii.
Într-o zi, mi-am scos voalul în fața unei mulțimi de bărbați. Au fost atât de șocați încât unul dintre bărbați și-a tăiat propria beregată! Îndepărtându-mi voalul, am îndepărtate voalurile tuturor femeilor, pentru totdeauna. A fost un gest atât spiritual cât și fizic. Acum, ușa care duce spre valea împlinirilor este deschisă. Nu doar pentru femei ci pentru întreaga umanitate. Acea ușă nu mai poate fi închisă niciodată. Așa a vrut Dumnezeu.
Am fost permanent persecutată iar, în cele din urmă, am fost aruncată în închisoare. Cunoșteam ziua în care aveam să mor. M-am gătit într-o rochie de un alb imaculat. Am postit și am incantat pentru a îndepărta durerea și extazul acelei zile. A fost o zi dureroasă pentru că sunt om și una plină de extaz pentru că dragostea mea față de Báb m-a înălțat spre El.
Am fost strangulată de un bărbat beat și aruncată într-un izvor întunecat. Acum, voi fi un izvor pentru voi; vă voi inspira gândurile potrivite, cuvintele potrivite, deciziile potrivite la momentele potrivite. Nu trebuie decât să întrebați cu sinceritate.
Ultimele mele cuvinte pe pământ au fost: “Mă poți ucide cât de repede vrei dar nu vei putea opri emanciparea femeilor! ” Îmi pare rău că nu am putut fi cu prea-iubitul meu atunci când sufletul său s-a înălțat la Dumnezeu, în ziua aceea, în Tabriz…
