Tableta catre Rasúl

Cu adevărat, Eu sunt Cel care suferă neconsolat sub bolta acestei lumi.

O, Rasúl! De-ar fi ca să întrebi despre Soarele cerului înțelesului lăuntric, află că a fost eclipsat de norii invidiei; și de-ar fi să cercetezi privitor la Luna tărâmului veșnicei sfințenii, fii încunoștiințat că a fost întunecată de vălurile urii; și de-ar fi să cauți Steaua firmamentului realității nevăzute, fii informat că s-a scufundat sub orizontul răutății. Iată, un Husayn singuratic asaltat de sute de mii de dușmani de moarte! Iată, un Avraam solitar înconjurat de o miriadă de regi tirani![1] Iată, un Suflet nepătat pe care mulțimi vaste țintesc să îl prindă!

În nicio singură noapte din viața Mea pământească nu am găsit odihnă; în nicio singură zi nu mi s-a îngăduit răgaz. O dată capul Meu tăiat a fost trimis ca trofeu din ținut în ținut; altă dată am fost atârnat în aer. O dată l-am avut ca bun prieten pe cel care mi-a dat o lovitură fatală; altădată l-am avut ca asociat apropiat pe cel care Mi-a profanat rămășițele. În fiecare dimineață, pe când mă ridicam din patul Meu, o nenorocire nouă mă aștepta; și în fiecare seară, pe când Mă întorceam în singurătatea camerei Mele, o încercare amarnică mi se pregătea. În succesiunea necazurilor Mele nu era nici o păsuire, și în asaltul amărăciunilor Mele nu era nici un răgaz.

Cu toate acestea, am stat împotriva dușmanilor Mei, vădit precum soarele și am apărut dinaintea locuitorilor împărăției cerești strălucitor precum luna. Nici măcar pentru o clipă nu am căutat să-Mi ocrotesc viața și nici pentru un moment nu am urmărit propriul meu confort și tihnă. Mi-am oferit sufletul în calea Iubitului Meu și mi-am așternut viața de dragul Său. Fortăreața Mea a fost bizuirea Mea pe Dumnezeu, și scutul Meu, atașamentul Meu de acel neasemuit Prieten; armura mea a fost neșovăitoarea Mea încredere în El, și oștile Mele, arzătoarea nădejde în harul Său.

În cele din urmă, revelația Mea a trezit invidia dușmanilor Mei și a stârnit ranchiuna celor răi. O, Rasúl al Meu! De-ar fi să privești cu un ochi pătrunzător și care să discearnă, ai contempla toate lucrurile – da, cu adevărat, chiar pe locuitorii Tărâmului din înalt – împărtășind neliniștea și amărăciunea Mea. O, Rasúl! Apăsătoarea întunecime a invidiei satanice a ascuns strălucitoarea Dimineață a spiritului, și întunecoasele văluri ale răutății au ocultat străfulgerătoarele raze ale Luceafărului eternei sfințenii.

La acest ceas, Împăratul Străvechi a intenționat să își ia rămas-bun de la acești oameni rătăciți. Totuși nimeni nu știe dacă, imediat după plecarea Sa, această Esență a milei lui Dumnezeu va fi cruțată de mușcătura acestor șerpi veninoși, așa după cum a fost clar atestat după prima Sa surghiunire.

O, Rasúl! Nu poți tu oare percepe nenorocirea acestui Suflet asuprit și surghiunit care Se găsește amarnic încercat de două popoare certărețe, și Care nu are nici mila dușmanilor Săi, nici compasiunea prietenilor Săi? Jur pe Frumusețea Mea că nenorocirile de care sufăr din mâinile dușmanilor Mei sunt de o sută de mii de ori mai ușor de îndurat! Aduc mulțumiri lui Dumnezeu că nu ești pe deplin încunoștiințat de starea Celui Care este Împăratul Veșnic și de ceea ce El a fost făcut să sufere. Acestea sunt într-adevăr zilele a căror asemănare ochiul creației nu a mai văzut-o niciodată.

Străduiește-te, deci, ca să te poți lepăda de calea iluziei și imitației și să dobândești intrarea pe tărâmul viziunii lăuntrice și în împărăția descoperirilor spirituale. Căci în aceste zile toți sunt amețiți de beția ignoranței, în afară de cei pe care Domnul tău a voit să îi cruțe. Unii consideră mirajul ce pălește a fi oceanul tălăzuind și socotesc întunecimea de nepătruns ca dimineața strălucitoare. Alții, lepădându-se de râul vieții veșnice, se mulțumesc cu o picătură ce dispare. Astfel este starea și condiția oamenilor: „Așa am creat Noi sufletele în diverse condiții“.[2]

Cât despre tine, o, Rasúl, de-ar fi ca tu să dorești să îți iei zborul în atmosfera dragostei Mele, se cuvine ca să te avânți deasupra împărățiilor pământului și cerului și a toate cele pe care le conțin ele, pentru ca tu să poți atinge paradisul bunei plăceri a Celui Atotglorios. Bine este de cei care au intrat acolo! (Bahá’u’lláh)

1. „Dușmani de moarte“ (lit., “Shimr-i”) și „regi tirani“(lit., “Nimrozi”): Shimr a dat lovitura care l-a omorât pe Imamul Ḥusayn, și Nimrod a fost persecutorul lui Avraam.

2. Cf. Coran 71:14.