Sa ne ajutam copiii in tranzitia catre maturitate
20 noiembrie 2018Comunitatea Internațională Bahá’í li se alătură liderilor arabi în promovarea obiectivelor dezvoltării durabile
12 decembrie 2018Rememorarea apelului la unitate al lui ‘Abdu’l-Bahá la un secol după Primul Război Mondial
În 26 noiembrie 2018, bahá’íi au sărbătorit Ziua Legământului, o zi dedicată rememorării statutului unic a lui ‘Abdu’l-Bahá în istoria bahá’í. La un secol după sfârșitul Primului Război Mondial – cel mai sângeros conflict pe care omenirea îl cunoscuse până la acea dată –, rememorarea trimite și la eforturile insistente ale lui ‘Abdu’l-Bahá de a promova pacea în anii premergători conflagrației, la acțiunile Sale esențiale în alinarea suferințelor pe timpul crizei și la relevanța contemporană a apelului Său la pace.
În timpul turneului Său în Europa și America de Nord desfășurat între anii 1911 și 1913, ‘Abdu’l-Bahá a afirmat adesea că Europa se află în pragul unui război. „În doi ani de-acum încolo, o simplă scânteie va aprinde întreaga Europă,” a arătat El într-un discurs din 1912. „Până în 1917, se vor prăbuși împărății și pământul va fi zguduit de cataclisme.”
Relatările din presă ale discursurilor Sale au evidențiat avertismentele lansate omenirii de ‘Abdu’l-Bahá cu privire la un război iminent și la nevoia stringentă de unitate:
- „A venit vremea, spune el, ca umanitatea să înalțe stindardul unității lumii oamenilor…” – The New York Times, 21 aprilie 1912;
- „Apostol al păcii prezent la noi prevede un război îngrozitor în Lumea Veche” – The Montreal Daily Star, 31 august 1912;
- „Apostol persan al păcii prevede război în Europa” – Buffalo Courier, 11 septembrie 1912;
- „‘Abdu’l-Bahá îndeamnă la pace mondială” – The San Francisco Examiner, 25 septembrie 1912.
În iulie 1914, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei și Războiul cel Mare a început.
Remarcând semnificația pe care o acorda ‘Abdu’l-Bahá chestiunii păcii, Century of Light, o publicație pregătită de Casa Universală a Dreptății în 2001, arată: „De la bun început, ‘Abdu’l-Bahá S-a interesat îndeaproape de eforturile de creare a unei noi ordini mondiale. Este de mare însemnătate, de exemplu, faptul că primele explicații date în public în America de Nord cu privire la scopul vizitei Sale acolo puneau un accent deosebit pe invitația primită din partea comitetului de organizare a Conferinței de Pace de la Lake Mohawk de a Se adresa acelei adunări internaționale… Pe lângă aceasta, lista persoanelor influente cu care Dascălul a petrecut, răbdător, multe ore atât în America de Nord, cât și în Europa – în special oameni care se străduiau să promoveze obiectivul păcii mondiale și al umanitarismului – reflectă faptul că El era conștient de răspunderea pe care o are Cauza față de omenire în general.”
După ce Și-a lansat avertismentul și a îndemnat lumea să conlucreze pentru pace, ‘Abdu’l-Bahá a revenit, la 5 decembrie 1913, la Haifa, care făcea pe atunci parte din Imperiul Otoman. Conștient de apropierea războiului, El a luat măsuri pentru a proteja comunitatea bahá’í aflată sub ocârmuirea Sa și pentru a preîntâmpina apariția foametei în regiune. Una dintre primele decizii pe care le-a luat după întoarcerea în Țara Sfântă a fost să îi trimită acasă pe bahá’íi veniți în vizită din alte țări.
Peste mai puțin de un an, în Europa a izbucnit războiul. Deoarece Imperiul Otoman a intrat în conflict de partea Puterilor Centrale – Germania și Austro-Ungaria –, Puterile Aliate – adică Franța, Marea Britanie și, în cele din urmă, Statele Unite – au organizat o blocadă strictă în jurul Haifei. Comunicațiile și intrarea sau ieșirea din zonă erau aproape imposibile. Haifa și Akká au fost cuprinse de isteria războiului.
Pentru a-i proteja de primejdie pe bahá’íi ce locuiau în Haifa și Akká, ‘Abdu’l-Bahá a hotărât să îi mute într-un sat druz din apropiere numit Abu-Sinan, în Akká rămânând doar El și încă un bahá’í. Totuși, bombardamentul de artilerie al Aliaților L-a forțat să Se stabilească și El în cele din urmă în acel sat; la un moment dat, un obuz a căzut, fără să explodeze, în Grădina Ridván de lângă Akká. Îndrumați de ‘Abdu’l-Bahá, bahá’íi din Abu-Sinan au înființat un cabinet medical și o școală pentru copiii din zonă.
De asemenea, ‘Abdu’l-Bahá și-a intensificat eforturile pentru protejarea populațiilor din împrejurimi. I-a ajutat pe fermierii bahá’í de pe Valea Iordanului să își sporească recoltele și i-a călăuzit să pună deoparte surplusul de grâne, în așteptarea unei viitoare crize. După ce a izbucnit războiul și proviziile s-au împuținat, El S-a asigurat că se distribuie grâu în întreaga regiune. De exemplu, în iulie 1917, ‘Abdu’l-Bahá a vizitat pentru 15 zile o fermă din Adasiyyih, pe teritoriul de azi al Iordaniei, în perioada recoltării grâului și orzului. Surplusul l-a încărcat pe cămile și l-a trimis în zona Akká -Haifa, afectată de foamete.
Pe durata ministeriatului Său drept conducător al Credinței Bahá’í, de la înălțarea lui Bahá’u’lláh în 1892 până la propria Sa trecere în 1921, ‘Abdu’l-Bahá a întreținut o corespondență constantă cu bahá’íi din întreaga lume. Însă, pe durata războiului, contactele Sale cu exteriorul Țării Sfinte au fost puternic limitate.
Totuși, în această perioadă, ‘Abdu’l-Bahá S-a apucat de două dintre cele mai cunoscute opere ale Sale: Memorials of the Faithful și Tabletele planului divin. Prima era o culegere ce conținea o serie de discursuri ținute în timpul războiului, în amintirea a 79 de eroi bahá’í. Cea de-a doua era o serie de scrisori compuse între 1916 și 1917 care au pus bazele răspândirii mondiale a Credinței Bahá’í.
În cele din urmă, încă de pe timpul războiului, ‘Abdu’l-Bahá a reluat întâlnirile săptămânale din casa Sa, primindu-i cu brațele deschise pe oaspeți și întâlnindu-se cu oameni din toate păturile sociale și de diverse naționalități, inclusiv otomani, britanici și germani, precum și cu diferiți responsabili militari și civili.
„Agonia Îi umplea sufletul la vederea spectacolului trist al măcelului omenesc grăbit de lipsa de reacție a umanității la îndemnurile pe care le lansase și de ignorarea avertismentelor pe care le dăduse,” avea să scrie mai târziu Shoghi Effendi despre ‘Abdu’l-Bahá și această perioadă, în Dumnezeu trece pe lângă noi.
După eliberarea Haifei din 23 septembrie 1918, orașul a fost cuprins de o agitație frenetică. ‘Abdu’l-Bahá a menținut o atmosferă de calm și demnitate, primind un flux continuu de vizitatori printre care se numărau generali, oficialități, soldați și civili. Vestea că se afla în siguranță le-a adus ușurare bahá’ílor de pretutindeni. După terminarea războiului, ‘Abdu’l-Bahá avea să se întâlnească cu numeroși alți bahá’í și cu alți oaspeți de peste hotare, de îndată ce porțile acelui pământ sfânt s-au deschis din nou.
În timp ce Europa jubila la sfârșitul Marelui Război, iar Liga Națiunilor se forma ca instituție cu valența de a cuprinde întreaga lume, ‘Abdu’l-Bahá scria în ianuarie 1920:
„Relele de care suferă acum lumea se vor înmulți; întunericul ce o învăluie se va adânci. Regiunea Balcanilor va rămâne nemulțumită. Frământările sale vor spori. Puterile înfrânte vor continua să se agite. Vor recurge la toate măsurile ce pot reaprinde flacăra războiului.”
Conștient de amenințarea unui nou război, ‘Abdu’l-Bahá s-a arătat deosebit de interesat de mișcările ce activau pentru pace. De exemplu, în 1919 a corespondat cu Organizația Centrală pentru o Pace Durabilă din Haga, care îi scrisese cu trei ani înainte. Într-un mesaj cunoscut sub numele de Tableta către Haga, ‘Abdu’l-Bahá a lăudat organizația, dar nu s-a sfiit să arate că pacea mondială necesită o transformare profundă în conștiința omenească și aderarea la adevărurile spirituale enunțate de Bahá’u’lláh.
„În prezent, Pacea Universală este o chestiune de mare importanță, însă unitatea de conștiință este esențială pentru ca temelia acesteia să devină sigură, așezarea ei, fermă, iar edificiul ei, solid,” arăta ‘Abdu’l-Bahá în acea scrisoare. „Astăzi, nimic în afară de puterea Cuvântului lui Dumnezeu, care cuprinde realitățile lucrurilor, nu poate aduce gândurile, mințile, inimile și sufletele sub umbra aceluiași Copac.”
În testamentul Său, Bahá’u’lláh L-a numit pe fiul Său cel mai mare, ‘Abdu’l-Bahá, drept interpretul autorizat al învățăturilor Sale și conducătorul Credinței Bahá’í. Susținând cu tărie că unitatea este principiul fundamental al învățăturilor Sale, Bahá’u’lláh a stabilit un Legământ prin care religia Sa să nu se împartă în secte după trecerea Sa. Astfel, Bahá’u’lláh le-a indicat adepților Săi să Îl privească pe ‘Abdu’l-Bahá nu doar ca pe interpretul autorizat al scrierilor bahá’í, ci și ca pe exemplu desăvârșit al spiritului și învățăturilor Credinței.
Adaptare a articolului https://news.bahai.org/story/1297/