Puterea unitatii: dincolo de prejudecati si rasism

Selecție din scrierile lui Bahá’u’lláh, Báb, ‘Abdu’l-Bahá, Shoghi Effendi și ale Casei Universale a Dreptății

Capitolul 1. Aspecte fundamentale ale unității

O singură specie umană

1. Sunteți toți frunzele unui singur copac și picăturile unui singur ocean. Bahá’u’lláh, Tablets of Bahá’u’lláh 129

2. Creatorul i-a creat pe toți oamenii din aceeași substanță și a înălțat realitatea lor deasupra celorlalte creaturi ale Sale. Bahá’u’lláh, Analecte, XXXIV.

3. O, COPII AI OAMENILOR! Nu ştiţi voi de ce v-am creat pe toţi din aceeaşi pulbere? Ca nimeni să nu se preaînalţe peste celălalt. Cugetaţi tot timpul în inimile voastre cum aţi fost creaţi. De vreme ce Noi v-am creat pe toţi din una şi aceeaşi substanţă, este obligatoriu să fiţi chiar ca un singur suflet, să păşiţi cu aceleaşi picioare, să mâncaţi cu aceeaşi gură, să locuiţi în aceeaşi ţară, ca din străfundul fiinţei voastre, prin faptele şi acţiunile voastre, să fie făcute vădite semnele unităţii şi esenţa detaşării. Astfel este sfatul Meu către voi, o, adunare a luminii! Urmaţi acest sfat, ca să puteţi obţine rodul sfinţeniei din pomul gloriei minunate. Bahá’u’lláh, Cuvinte Tainice în limba arabă, nr. 68.

4. Cel ce este Domnul, Atotmilostivul, nutreşte, în inima Sa, dorinţa fierbinte ca întreaga rasă umană să fie un singur trup şi un singur suflet. Bahá’u’lláh, Analecte, CVII.

5. Umanitatea este aceeași specie, aceeași rasă și viță, locuind pe același glob. În planul creației nu există diferență rasială și separare de tipul francezi, englezi, americani, germani, italieni sau spanioli; toți aparțin aceleiași familii. Aceste granițe și diferențe sunt umane și artificiale, nu naturale și originale. Toți oamenii sunt ca fructele aceluiași copac, florile aceleiași grădini, undele aceleiași mări. ‘Abdu’l-Bahá, The Promulgation of Universal Peace 118

6. Dumnezeu, cel Atotputernic, a creat întreaga omenire din pulberea pământului. El i-a alcătuit pe toți din aceleași elemente; ei descind din aceeași rasă și trăiesc pe același glob. El i-a creat pentru ca ei să locuiască sub același cer. Ca membri ai familiei umane și copii ai Săi El i-a înzestrat cu susceptibilități egale. El îi susține, îi protejează și este înțelegător față de toți. El nu a făcut nici o deosebire între milostivirile și favorurile acordate copiilor Săi. ‘Abdu’l-Bahá, The Promulgation of Universal Peace 297

7. El [Bahá’u’lláh] a spus, și Și-a întărit afirmația cu dovezi raționale din Cărțile Sfinte, că lumea umanității este o singură rasă, suprafața pământului un singur loc de rezidență și că aceste bariere rasiale imaginare și granițe politice sunt fără drept sau temei. ‘Abdu’l-Bahá, The Promulgation of Universal Peace 232.

8. Prejudecățile de toate tipurile – fie ele religioase, rasiale, patriotice sau politice – distrug fundația divină a omului. Toată războirea și vărsarea de sânge din istoria umană a fost rezultatul prejudecății. Pământul este un singur cămin și singura patrie natală. Dumnezeu a creat omenirea cu înzestrări egale și cu drept egal de a trăi pe acest pământ. După cum orașul este căminul tuturor locuitorilor săi deși fiecare poate avea propriul domiciliu, la fel suprafața pământului constituie o singură mare patrie natală sau cămin pentru toate rasele omenirii. ‘Abdu’l-Bahá, The Promulgation of Universal Peace 287.

9. Toți oamenii sunt copiii lui Dumnezeu; aparțin aceleași familii, aceleași rase originale. O multiplicitate de rase nu poate exista, pentru că toți sunt descendenții lui Adam. Aceasta înseamnă că identificarea și distincția rasială nu sunt altceva decât superstiție. În estimarea lui Dumnezeu nu există englezi, francezi, germani, turci sau persani. Aceștia sunt toți egali în prezența lui Dumnezeu, sunt dintr-o singură rasă și creație; Dumnezeu nu a creat aceste diviziuni. Omul insuși este originea acestor distincții. De aceea, fiind împotriva planului si scopului realității, ele sunt false și imaginare. Noi aparținem unei singure rase fizice, la fel cum cum aparținem unui singur plan fizic al corpului material – fiecare înzestrat cu doi ochi, două urechi, un cap, două picioare. ‘Abdu’l-Bahá, The Promulgation of Universal Peace 299.

10. În regnul animal nu găsim creaturile separate din cauza culorii. Ele recunosc unitatea speciei și identitatea rasei. Dacă nu găsim diferențe bazate pe culoare într-un regn cu inteligență și rațiune mai scăzute, cum pot fi ele justificate între ființele umane, mai ales când știm că toate provin din aceeași sursă și aparțin aceleiași familii? Din punct de vedere al originii și intenției creației omenirea este una. Diferențele de rasă și culoare au apărut ulterior. ‘Abdu’l-Bahá, qtd. in the Advent of Divine Justice 38

11. O voi cei iubiți de Dumnezeu! Acesta este ceasul când trebuie să vă asociați cu toate popoarele pământului cu bunătate și dragoste extreme și să fiți pentru ei semnele și dovezile marii milostiviri a lui Dumnezeu. Voi trebuie să deveniți adevăratul suflet al lumii, spiritul viu în trupul copiilor oamenilor. În această minunată Epocă, în acest timp când Străvechea Frumusețe, Cel Mai Mare Nume, purtând nenumărate daruri, s- a înălțat deasupra orizontului lumii, Cuvântul lui Dumnezeu a insuflat o atât de uimitoare putere în esența lăuntrică a omenirii, încât El a golit calitățile umane ale oamenilor de orice efect și, cu puterea Lui atotcuceritoare, a unit popoarele într-o vastă mare a unității. ‘Abdu’l-Bahá,  Selections from the Writings of ‘Abdu’l-Bahá 20

12. Ordinea mondială nu poate fi întemeiată decât pe o nestrămutată conștiință a unității omenirii, un adevăr spiritual pe care toate științele umane îl confirmă. Antropologia, fiziologia, psihologia, recunosc numai o specie umană, deși infinit variată în aspectele secundare ale vieții. Recunoașterea acestui adevăr necesită abandonarea prejudecății – prejudecății de orice fel – de rasă, clasă, culoare, crez, națiune, sex, grad de civilizație materială, orice lucru ce permite oamenilor să se considere pe ei înșiși superiori altora. Casa Universală a Dreptății, scrisoare datată 10/85 către toți oamenii lumii, în Făgăduiala Păcii Mondiale 28-29.

Criteriul divin pentru evaluarea umanității

13. Asupra realităţii esenţiale a fiecărui lucru creat, El a revărsat lumina unuia din numele Sale făcând din el un vas care să cuprindă slava unuia dintre atributele Sale. Asupra realităţii omului,  El  a  concentrat,  însă,  strălucirea  tuturor  numelor  şi atributelor Sale şi a făcut din El o oglindă a Sinelui Său. Dintre toate creaţiile lui Dumnezeu, omul singur a fost ales pentru o favoare atât de măreață, pentru o binefacere atât de trainică. Bahá’u’lláh, Analecte XXVII

14. Laudă și slavă lui Dumnezeu care în virtutea puterii Sale a eliberat creația Sa de goliciunea nonexistenței și a îmbrăcat-o în haina vieții. Dintre toate lucrurile create, El a ales, pentru a-i acorda favoarea Sa specială, realitatea pură, nestemată a omului și a investit-o cu capacitatea unică de a-L cunoaște si de a reflecta gloria Sa. Această dublă distincție conferită lui a purificat inima sa de zgura oricărei dorințe deșarte, făcându-l demn de investitura pe care Creatorul a binevoit să i-o acorde. Prin aceasta sufletul său a fost salvat de nenorocirea ignoranței. Acest veșmânt cu care trupul și sufletul omului a fost împodobit este însăși baza bunăstării și dezvoltării sale. O, cât de binecuvântată este ziua când, cu ajutorul harului și puterii unicului Dumnezeu adevărat, omul se va fi eliberat de sclavia și corupția lumii și de tot ce ține de ea și va ajunge la adevarăta și statornica tihnă de sub umbra Pomului Cunoașterii. Bahá’u’lláh, Analecte XXXIV

15. Omul este oglinda perfectă îndreptată spre Soarele Adevărului şi este centrul radiaţiei: în această oglindă străluceşte Soarele Adevărului. Deoarece reflexul desăvârşirilor divine se vădeşte în realitatea umană, omul este reprezentantul lui Dumnezeu, mesagerul Său. ‘Abdu’l-Bahá,  Răspunsuri la câteva întrebări, Dovezi spirituale despre originea omului

16. Să încercăm acum să descoperim cum el [omul] este, cu adevărat, chipul și asemnănarea lui Dumnezeu și care este standardul sau criteriul după care el poate fi măsurat sau evaluat. Acest standard nu poate fi altul decât virtuțile divine care sunt revelate în el. Astfel, orice om impregnat cu calități divine, care reflectă moralitatea și perfecțiunile divine, care este expresia atributelor ideale și lăudabile, este, cu adevărat, după imaginea și înfățișarea lui Dumnezeu. Dacă un om posedă avuții, putem spune că el este chipul și asemănarea lui Dumnezeu? Sau sunt reputația și notorietatea criteriul aproprierii de divin? Putem aplica testul culorii rasiale și spune că omul de o anumită culoare – alb, negru, maroniu, galben, roșu – reprezintă adevăratul chip al Creatorului său? Trebuie să conchidem că de fapt culoarea nu este standardul și criteriul judecății și că ea nu are nici un fel de importanță deoarece culoarea este accidentală în natură. Spiritul și inteligența omului este esențială, și aceasta este manifestarea virtuților divine, milostivelor binecuvântări ale lui Dumnezeu, a vieții eterne și botezului prin Sfântul Duh. Să se știe, astfel, că nici culoarea nici rasa nu au nici o importanță. Acela este chipul și asemănarea lui Dumnezeu care reprezintă manifestarea binecuvântărilor lui Dumnezeu, care este admisibil la pragul lui Dumnezeu – de e culoarea sa albă, neagră sau maronie, nu contează deloc. Omul nu este om doar din cauza atributelor fizice. Criteriul evaluării și judecății divine este inteligența și spiritul său. De aceea, să fie acesta singurul criteriu și singura evaluare, pentru că acesta este chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Inima unui om poate fi pură și imaculată deși pielea lui este neagră; sau inima sa poate fi întunecată și păcătoasă deși culoarea lui rasială este albă. De toată importanța este caracterul și puritatea inimii. Inima iluminată de Dumnezeu este apropriată și dragă lui Dumnezeu, și deoarece Dumnezeu L-a înzestrat pe om cu o astfel de favoare că este numit chip al lui Dumnezeu, aceasta este cu adevărat o înzestrare de supremă perfecțiune, un rang divin ce nu trebuie sacrificat de simplul accident al culorii. ‘Abdu’l-Bahá, The Promulgation of Universal Peace 70

17. În Împărăția lui Dumnezeu nu se face nici o distincție în privința culorii pielii, de ar fi ea neagră sau albă; dimpotrivă, de fapt inima și sufletul sunt luate în considerație. Dacă spiritul este pur, fața este iluminată, chiar neagră fiind. Dacă inima este întinată, fața este întunecată și abătută, chiar de ar fi de cea mai mare frumusețe. Culoarea pupilelor ochiului este neagră, și totuși ele sunt fântâni de lumină. Deși culoarea albă este ușor de remarcat, totuși în ea sunt ascunse și tăinuite șapte culori. Prin urmare, faptul de a fi alb sau negru nu are nici o importanță; dimpotrivă, adevărata judecată se bazează pe suflet și inimă. Abdu’l-Bahá, traducere nouă autorizată, atașată scrisorii datată 2/4/85 din partea Casei Universale a Dreptății către Adunarea Spirituală Națională a Bahá’ílor din Statele Unite.

18. Sunteți toți servitorii unui singur Dumnezeu și, prin urmare, frați, surori, mame și tați. Din perspectiva lui Dumnezeu nu există nici o distincție între albi și negri; toți sunt precum o singură realitate. Cel a cărui inimă este pură este drag lui Dumnezeu – indiferent că e alb, negru, roșu sau galben. ‘Abdu’l-Bahá, The Promulgation of Universal Peace 425.

19. Nu există albi și negri în fața lui Dumnezeu. Toate culorile sunt una, iar aceea este culoarea servituții față de Dumnezeu. Mirosul și culoarea nu sunt importante. Inima este importantă. Dacă inima e pură, faptul ca ești alb sau negru sau de orice altă culoare nu are nici o importanță. Dumnezeu nu se uită la culori; El se uită la inimi. Acela a cărui inimă este pură este mai bun. Acela al cărui caracter este mai bun este mai plăcut Lui. Acela care se întoarce mai mult spre Împărăția Abhá este mai avansat. ‘Abdu’l-Bahá, The Promulgation of Universal Peace 44

20. Excelența nu depinde de culoare. Adevăratul criteriu al umanității este caracterul. Cel care posedă un caracter bun, are credință în Dumnezeu și este ferm, face fapte bune, are vorba bună – acela este acceptabil la pragul lui Dumnezeu indiferent de ce culoare ar fi el. ‘Abdu’l-Bahá, The Promulgation of Universal Peace 427

22. Singura diferență constă în gradul de credință, al supunerii față de legile lui Dumnezeu. Unii sunt ca niște torțe aprinse iar alții strălucesc ca niște stele pe cerul umanității. Cei care iubesc omenirea, aceștia sunt oamenii superiori, indiferent de ce națiune, crez, sau culoare ar fi ei. Pentru că aceștia sunt cei cărora Dumnezeu le va spune aceste cuvinte binecuvântate, “Bine ați făcut, servitorii Mei buni și credincioși.” ‘Abdu’l-Bahá, Paris Talks 148-149
23. Doresc distincție pentru voi. Bahá’íi trebuie să se distingă de restul umanității. Dar această distincție nu trebuie să depindă de bogăție – deci că ar trebui să devină mai afluenți decât alți oameni. Nu doresc pentru voi distincție financiară. Nu este o distincție obișnuită cea pe care o doresc: nu este nici științifică, nici comercială, nici industrială. Pentru voi doresc o distincție spirituală; adică trebuie să deveniți eminenți și distinși în moravuri. Mai cu seamă trebuie să vă distingeți prin iubirea de Dumnezeu. Voi trebuie să vă distingeți prin iubirea pentru umanitate; prin unitate și armonie; prin dragoste și dreptate. Pe scurt, trebuie să vă distingeți prin toate virtuțile lumii umane; prin credință și statornicie; prin acte filantropice și slujirea lumii umane; prin iubire pentru fiecare ființă umană; prin unitate și înțelegere cu toți oamenii; prin înlăturarea prejudecăților și promovarea păcii internaționale. În cele din urmă, voi trebuie să vă distingeți prin iluminare divină și dobândirea darurilor lui Dumnezeu. Doresc această distincție pentru voi. Acesta trebuie să fie felul în care să vă distingeți. ‘Abdu’l-Bahá: The Promulgation of Universal Peace, p. 190

Legăturile comune ale umanității

23. Iluminați-vă și sfințiți-vă inimile; nu le lăsați să fie profanate de spinii urii sau de scaieții răutății. Voi trăiți într-o singură lume și ați fost creați prin acțiunea unei singure Voințe. Binecuvântat este cel care se contopește cu toți oamenii într-un spirit cât mai înalt de prietenie și iubire. Bahá’u’lláh, Analecte, CVII.

24. Nu trebuie să se mândrească acela care își iubește propria țară, ci mai degrabă acela care iubește întreaga lume. Pământul este o singură țară, iar oamenii sunt cetățenii ei. Bahá’u’lláh, Analecte, CXVII

25. V-am creat dintr-un singur copac și v-am făcut să fiți precum frunzele și fructele aceluiași copac, în speranța că veți putea deveni o sursă de alinare unul pentru celălalt. Nu îi considerați pe altii altfel decât vă considerați pe voi înșivă, pentru ca nici un sentiment de aversiune să nu se nască în mijlocul vostru. The Báb, Selections from the Writings of the Báb, p. 129.

26. Toate puterile și atributele omului sunt umane și ereditare în origine – rezultate ale proceselor naturii – exceptând intelectul, care este supranatural. ‘Abdu’l-Bahá: The Promulgation of Universal Peace, p. 49

27. Omenirea are în comun facultățile intelectuale și spirituale ale unei înzestrări create. Toți se subordonează în mod egal exigențelor diferite ale vieții umane și sunt în mod similar ocupați cu obținerea mijloacelor pentru întreținerea vieții pământești.Din punctul de vedere al creației ființele umane sunt pe picior de egalitate în toate privințele, fiind supuși acelorași cerințe și căutând plăcerea și comfortul condițiilor pământești. Astfel, lucrurile pe care omenirea le are în comun sunt numeroase și evidente. Această participare egală la problemele fizice, intelectuale și spirituale ale existenței umane este o bază validă pentru unificarea omenirii. ‘Abdu’l-Bahá: The Promulgation of Universal Peace, p. 229

28. Fraternitatea umană este … la fel de clară și evidentă precum soarele, pentru că toți sunt servitori ai unui singur Dumnezeu, aparțin aceleiași omeniri, locuiesc pe același glob, sunt adăpostiți sub cuprinzătoarea boltă a cerului și cufundați în marea milei divine. Frăția și dependența umană există pentru că ajutorul mutual și cooperarea sunt cele două principii necesare pe care se sprijină bunăstarea umană. Aceasta este relația fizică a omenirii. ‘Abdu’l-Bahá: The Promulgation of Universal Peace, p. 150

30. În însuși regnul uman există puncte de contact, proprietăți comune întregii omeniri; la fel, există deosebiri ce separă rasă de rasă, individ de individ. Dacă punctele de contact, care sunt proprietățile comune umanității, covârșesc diferențele specifice unitatea este asigurată. Pe de altă parte, dacă diferențele covârșesc punctele de consens, se va ajunge la dezbinare și slăbiciune. Una dintre întrebările importante care afectează unitatea și solidaritatea omenirii este prietenia și egalitatea raselor albă și neagră. Între aceste două rase există anumite puncte de consens și anumite deosebiri ce justifică o apreciere echitabilă și mutuală. Punctele de contact sunt multe; deoarece pe planul material și fizic al existenței, amândouă sunt constituite la fel, fiind supuse aceleași legi a creșterii și dezvoltării corpului omenesc. Mai mult, amândouă trăiesc și acționează pe planul simțurilor și sunt înzestrate cu inteligență umană. Multe alte abilități mutuale există. În această țară, Statele Unite ale Americii, patriotismul este comun ambelor rase; toți au drepturi egale privind cetățenia, vorbesc o singură limbă, primesc binecuvântările aceleiași civilizații, și urmează preceptele aceleași religii. De fapt, numeroase puncte de parteneriat și consens există între cele două rase; pe când singura diferență e cea a culorii. Să i se îngăduie atunci acesteia, celei mai neimportante diferențe, să vă separe ca rase și indivizi? În privința corpurilor fizice, a legii creșterii, a înzestrării cu simțuri, a inteligenței, a patriotismului, a limbii, a cetățeniei, a civilizație și a religiei sunteți unii și aceiași. O singură diferență există – cea a culorii rasiale. Dumnezeu nu este mulțumit cu (și nici un om rezonabil sau inteligent nu ar trebuie să fie dispus să recunoască)– inegalitatea dintre rase din cauza acestei diferențe. Dar pentru a face față prejudecăților umane este nevoie de o putere superioară, o putere căreia nimic din lumea omenirii nu îi poate rezista și care va depăși efectul tuturor celorlalte forțe ce acționează în condițiile umane. Această putere irezistibilă este puterea iubirii lui Dumnezeu. Speranța și rugăciunea mea este că ea va putea distruge prejudecata acestei singure diferențe dintre voi și că vă va uni pe toți permanent sub protecția sa sfîntă. ‘Abdu’l-Bahá: The Promulgation of Universal Peace, p. 67-68.
31. O frăție perfectă stă la baza umanității, pentru că toți sunt servitorii aceluiași Dumnezeu și aparțin aceleași familii aflate sub protecția providenței divine. Legătura de fraternitate există în cadrul omenirii pentru că toți sunt ființe inteligente pe tărâmul dezvoltării evolutive. Potențialul de frăție există în cadrul umanității pentru că toți locuiesc pe același glob pământesc sub bolta aceluiași cer. Frăția este nativă în cadrul umanității pentru că toți sunt elementele unei singure societăți umane subordonate nevoii de consens și cooperare. Frăția este destinată omenirii pentru că toți sunt unde ale aceleași mări, frunze și fructe ale aceluiași copac. Aceasta este prietenia fizică care asigură fericirea materială în lumea umană. Cu cât ea devine mai puternică cu atât mai mult umanitatea va avansa și cercul dezvoltării materiale se va extinde. Adevărata frăție este spirituală, pentru că frăția fizică permite separarea. Războaiele lumii exterioare a existenței separă umanitatea, dar în lumea eternă a frăției spirituale separarea nu este cunoscută. Asocierea fizică sau materială se bazează pe interese lumești, dar prietenia divină își trage existența din suflarea Duhului Sfânt. Frăția spirituală poate fi asemuită luminii, iar sufletele omenirii unor felinare luminoase. Lămpi incandescente sunt multe aici, dar lumina este totuși una singură. Bahá‘u’lláh a apărut în Orient într-un timp în care nici măcar frăția fizică nu era încă în existență. La început el a enunțat princiiple frăției fizice iar după aceea a întemeiat frăția spirituală. El a insuflat un astfel de spirit în țările din Orient încât diferite popoare și triburi ce se războiau între ele s-au contopit în unitate. Caracteristicile și susceptibilitățile lor au devenit aceleași, țelurile lor un singur țel, dorințele lor o singură dorință până la așa un nivel că ei s-au sacrificat unul pentru celălalt, renunțând la statut, posesiuni și comfort. Prietenia lor a devenit indisolubilă. Aceasta este eterna prietenie spirituală, frăția cerească și divină ce transcende descompunerea. Civilizația materială avansează prin asocierea fizică a umanității. Progresul pe care îl observi în lumea exterioară se bazează în principal pe fraternitatea intereselor materiale. Fără această asociere fizică și mentală, civilizația nu ar fi progresat. Acum – lăudat fie Dumnezeu! – indisolubila asociere spirituală este evidentă; de aceea este sigur că civilizația spirituală a fost întemeiată și că lumea va progresa și avansa spiritual. În acest secol radiant, cunoașterea divină, atributele milosteniei și virtuțile spirituale vor atinge cel mai înalt grad de dezvoltare. Semne de acest tip au apărut în Iran. Unele suflete de acolo au avansat atât de mult încât și-au sacrificat viața și posesiunile unii pentru alții. Percepțiile lor spirituale s-au dezvoltat; inteligența s-a iuțit; sufletele s-au trezit. Cea mai puternică iubire a fost manifestată. De aceea, este speranța mea că fraternitatea spirituală va uni Estul și Vestul și va duce la abolirea completă a războiului din cadrul omenirii. Fie asta încât ea să îi aducă laolaltă pe indivizii și membrii familiei umane și să fie cauza dezvoltării minților, iluminării inimilor si a permiterii binecuvântărilor divine să ne înconjoare din toate direcțiile. Fie ca susceptibilitățile divine să ne aprindă inimile cu mesajul bunei-vestiri. Fie ca frăția spirituală să ducă la renaștere și regenerare pentru că însuflețirea ei creatoare emană din suflarea Duhului Sfânt și este întemeiată pe puterea lui Dumnezeu. Cu siguranță ceea ce este fondat prin puterea divină a Duhului Sfânt are o putere permanentă și un efect durabil. ‘Abdu’l-Bahá: The Promulgation of Universal Peace, p.129-30

Compilată  de Bonnie J. Taylor tradus ș i editat de fsb/LH

National Race Unity Committee

Bahá’i Publishing Trust