Puterea rugaciunii retroactive – un fenomen in afara timpului si nelimitat

Noi avem o înțelegere limitată a existenței noastre în această lume fizică și percepem timpul ca fiind liniar. Prin urmare, aceste lucruri își pun amprenta asupra comportamentului nostru. Dar oare, sunt efectele rugăciunii limitate de spațiu și timp – și dacă puterea lui Dumnezeu este nelimitată, atunci răspunsul dat de Dumnezeu rugăciunilor noastre, nu este și el nelimitat? Noi ne putem ruga pentru anumite evenimente care urmează să aibă loc în viitor sau pentru răbdarea de a ne confrunta cu anumite evenimente din prezent. Dar v-ați rugat vreodată pentru o anumită situație care a avut loc în trecut?

Într-un studiu revizuit de cercetători colegi ai autorului, publicat în 2001 în jurnalul medical BMJ  au descoperit că rugăciunea retroactivă produce rezultate remarcabile. Cercetătorii au descoperit că rugăciunea de mijlocire de la distanță spusă pentru un grup de pacienți are ca rezultat o perioadă de internare mai scurtă și o durată mai mică a perioadei în care pacientul are febră.

Cercetătorii au împărțit în mod aleatoriu aproape 3400 de pacienți adulți care aveau infecție în sânge într-un grup de control și un alt grup, grupul de intervenție. Pentru grupul de control nu s-a făcut nimic, în timp ce, potrivit studiului, pentru grupul de intervenție a fost spusă de la distanță o rugăciune mijlocitoare retroactivă. Rugăciunea era pentru bunăstarea și însănătoșirea completă a celor din grupul de intervenție. Nici pacienții, nici corpul medical nu erau conștienți de acest studiu și niciunul dintre cercetători nu cunoștea pe nici unul dintre pacienții din acel spital.

Cercetătorii au descoperit că rugăciunea mijlocitoare de la distanță, spusă pentru un grup de pacienți este asociată cu o perioadă de internare mai scurtă și o perioadă mai scurtă în care pacienții cu infecție în sânge au avut febră, chiar dacă intervenția are loc la 4-10 ani după începerea infecției.

 Această descoperire ridică întrebarea ce este atunci timpul și cum aceste lucruri relaționează cu înțelegerea noastră cu privire la cum funcționează universul?

Scrierile Bahá’í explică faptul că percepția pe care noi o avem despre timp se va schimba și se va lărgi când vom accede la viața următoare. `Abdu’l-Bahá, fiul lui Bahá’u’lláh, Profetul fondator al Credinței Bahá’í a spus:

Timpul pentru noi este măsurat de soare. Atunci când nu va mai fi nici răsărit și nici apus, acel fel de timp nu va mai exista pentru om. (`Abdu’l-Bahá în Londra)

Prin urmare, cât timp trăim pe acest tărâm pământesc timpul poate fi pur și simplu o iluzie, ceea ce înseamnă că trecutul, prezentul și viitorul există toate simultan.

În 2015, într-un interviu pentru televiziune și program multimedia intitulat Mai aproape de adevăr, fizicianul Max Tegmark de la Institutul de Tehnologie de la Massachusetts a explicat că noi ne putem gândi la realitate în două moduri. Ea este fie un loc în trei dimensiuni, unde evenimentele se întâmplă în ordine cronologică, ori un loc în patru dimensiuni, unde nimic nu se întâmplă, [universal block] – și dacă este într-adevăr cel de al doilea caz, atunci schimbarea este cu adevărat o iluzie, pentru că nu este nimic acolo care se schimbă. Totul există deja acolo – trecut, prezent, viitor.

Max Tegmark

Deci viața este ca un film și spațiul timp este ca un DVD, a spus Tegmark. Nu este nimic care se schimbă în ceea ce privește DVD-ul, chiar dacă în film se desfășoară toată această dramă. Noi avem iluzia, în fiecare moment, că trecutul s-a întâmplat deja și că viitorul nu există încă și că lucrurile se schimbă. Dar singurul lucru de care sunt conștient tot timpul este starea în care se află creierul meu chiar în acest moment. Singurul motiv pentru care simt că am un trecut este faptul că creierul conține amintiri.

Experiența timpului pe care o avem este dictată doar de mințile noastre care sunt cele care ne determină realitatea. Scrierile Bahá’í explică realitatea umanității:

Realitatea omului este gândul său, nu corpul lui material. Forța gândului și forța animală sunt parteneri. Deși omul este parte din creația animală, el posedă o putere a gândului superioară tuturor celorlalte ființe create. (`Abdu’l-Bahá, Cuvântări la Paris)

Noi putem folosi această putere a gândului pentru a ne conecta, a ne ruga unul pentru celălalt, a ne ajuta unul pe altul să ne însănătoșim, în a înțelege că unitatea noastră și influența pe care o avem fiecare asupra celuilalt nu este limitată de spațiu și timp. Scrierile Bahá’í spun:

Universul nelimitat este ca trupul uman ale cărui membre sunt conectate și legate unul cu altul cu cea mai mare forță. Cât de mult organele, membrele și părțile corpului unui om se întrepătrund și sunt conectate pentru ajutorul și sprijinul reciproc și cât de mult se influențează unul pe altul! În același fel, părțile acestui univers infinit își au membrele și elementele conectate unul cu celălalt și se influențează unul pe celălalt în mod spiritual și material. (`Abdu’l-Bahá, Răspunsuri la câteva întrebări)

Haideți să ne lăsăm mințile să vadă mai departe de limitele pe care singuri ni le-am impus și să vedem ce putem face.

Radiance Talley.

Părerile exprimate în articolul nostru reflectă perspective individuale și nu reprezintă punctele de vedere oficiale ale Credinței Bahá’í.

The Power of Retroactive Prayer: A Timeless and Limitless Phenomenon