Publicarea unei culegeri de scrieri mistice ale lui Bahá’u’lláh

6 februarie 2019

CENTRUL MONDIAL BAHÁ’Í – Un nou volum din operele mistice ale lui Bahá’u’lláh este acum disponibil în variantă online sau tipărită.

The Call of the Divine Beloved (Chemarea Divinului Mult-Iubit) conține cinci selecțiuni nou-publicate din scrierile lui Bahá’u’lláh, inclusiv un poem revelat în perioada în care a stat în Hruba Neagră din Teheran. Cartea mai cuprinde traducerile revizuite a două dintre cele mai cunoscute opere ale lui Bahá’u’lláh, Cele șapte văi și Cele patru văi.

Publicul are acces pentru prima oară la o traducere autorizată în limba engleză a uneia dintre cele mai renumite opere poetice ale lui Bahá’u’lláh, Rashḥ-i-‘Amá sau Norii împărăției din înalturi. Reprezentând poate primul rod al penei lui Bahá’u’lláh, Rashḥ-i-‘Amá este una dintre puținele opere pe care le-a conceput în țara Sa natală, Persia. Compusă în 1852, în timpul detenției Sale de patru luni în Hruba Neagră, lucrarea este o reflecție poetică asupra primelor Sale aluzii la treapta Sa de Manifestare a lui Dumnezeu.

Celelalte șase lucrări din totalul de șapte apărute au fost revelate de Bahá’u’lláh în perioada petrecută în Irak, între 1853 și 1863. După ce a fost eliberat din detenția nemiloasă și nedreaptă din Teheran, Bahá’u’lláh și familia Sa au fost surghiuniți la Bagdad, fiind siliți să facă o călătorie primejdioasă în toiul iernii pentru a ajunge acolo. Le-a luat trei luni să traverseze munții înzăpeziți din vestul Iranului în condițiile în care nu erau echipați pentru iarnă, iar Bahá’u’lláh Însuși era slăbit fizic după lunile de carceră cumplită.

În Bagdad, un grup mic de bábiști demoralizați, al căror Conducător pierise în fața plutonului de execuție cu aproape trei ani în urmă, căzuse pradă dezorganizării și dezbinării. Bahá’u’lláh s-a retras din agitația comunității, căutându-și liniștea în munții din Kurdistan, unde a trăit în izolare, rugându-se și meditând aproape în continuu, timp de doi ani – o perioadă ce amintește de suirea lui Moise pe Muntele Sinai, de cele 40 de zile și nopți ale lui Hristos în pustie și de retragerea lui Mohamed în peștera de pe Muntele Hira.

Dându-se drept derviș și purtând straie umile, Bahá’u’lláh a trecut la început neobservat de oamenii din regiune. Însă, nu peste mult timp, au început să se răspândească relatări despre un om de o înțelepciune și elocvență ieșite din comun care trăia în munți. Numeroși lideri religioși și mistici au fost atrași către Bahá’u’lláh, făcând de multe ori drumuri lungi ca să Îl viziteze.

La doi ani după retragerea în munți, Bahá’u’lláh, la cererea lui ‘Abdu’l-Bahá, a revenit la Bagdad, un moment pe care Shoghi Effendi l-a descris drept „un punct de cotitură de cea mai înaltă însemnătate în istoria primului secol bahá’í”. Întoarcerea lui Bahá’u’lláh a învigorat și a animat comunitatea bábi.

În perioada următoare, scria Shoghi Effendi, s-a produs „o lărgire enormă a sferei de aplicare și a volumului scrierilor lui Bahá’u’lláh…”. Sufiții și clericii care înainte mergeau în munți să i se închine lui Bahá’u’lláh luau acum cu asalt Bagdadul pentru a-L vizita. În anii aceia, Bahá’u’lláh a scris unele dintre cele mai renumite opere ale Sale, inclusiv Cele șapte văi.

Chemarea Divinului Mult-Iubit poate fi accesată în Biblioteca Bahá’í; iar cartea în format tipărit poate fi comandată prin Trustul Editorial Bahá’í din Statele Unite ale Americii.