Povestea vieților noastre

de ‘Ali Nakhjavani

,,Gândește-te la tine însuți ca la un râu; nu unul care curge prin deșert, unde apa ar putea aduna nisip care să îi întineze puritatea, nici unul de șes, ale cărui maluri sunt frumoase pajiști  pline de flori sălbatice, ci, mai degrabă, acest râu, care ești tu, curge printr-o pădure deasă și bogată, cu copaci rămuroși. Mari cantități de frunze moarte și fel de fel de murdării și rămășițe cad în râul vieții tale și sunt duse la vale de apa curgătoare. Frunzele moarte simbolizează dificultățile pe care le întâmpinăm în viață – nevoia de a ne disciplina emoțiile, de a crea relații pline de iubire și de creativitate, interacțiunea noastră socială, relațiile cu ceilalți oameni, diversele handicapuri fizice și psihologice, obstacole, teste și dificultăți cu care ne confruntăm și care, dacă sunt depășite de noi, ne întăresc și ne purifică. Unde sunt copaci, unde este viață, acolo sunt și frunze moarte.

Există multe lucruri care, asemenea frunzelor moarte „cad” în viețile noastre fără ca noi să facem ceva pentru a le atrage sau aduce către noi. Deci, s-ar putea spune ca frunzele moarte sunt absolut inocente. Ține de natura vieții ca frunzele să cadă în râu și să fie duse la vale de apa curgătoare. Frunzele reprezintă, de asemenea, gândurile negative. Ele vin la noi, dar noi suntem capabili să le lăsăm să fie duse la vale de apa vieții. Ele nu ne pot răni și noi nu putem fi acuzați de nimic, doar dacă ne agățăm de gândurile rele, le hrănim și apoi le punem în practică. Când îți vin gânduri rele sau distructive, pur și simplu dă-le drumul, lasă-le să fie luate de apa curgătoare. Dacă gândul cel rău stăruie, crește puternic și gros ca o creangă moartă, atunci el devine o problemă și este potențial dăunător pentru tine și pentru societate.

Dumnezeu este responsabil de viețile noastre care sunt ca un râu ce trebuie să curgă prin încâlceala pădurii și noi trebuie să acceptăm acest lucru și să ne dăm seama că el este un exemplu al providenței Sale iubitoare. Dacă ar fi fost voia Lui, El ar fi putut orândui ca viețile ființelor umane să curgă la șes, unde nu ar fi frunze să cadă în apă, sau ar fi putut orândui ca noi să fim protejați de frunzele căzătoare și dacă ar fi făcut-o, nu ar exista nici creștere, nici provocare, nici realizare a potențialului spiritual. Pe măsură ce râul se afundă mai adânc  în pădure, crengi uscate cad în apă și fiind încâlcite și cioturoase se înțepenesc în albia râului.

Și cum se acumulează, trecerea apei este stânjenită. Se adună mulțimi de frunze care se lipesc de crengi. Și se tot adună așa,

până când apare o barieră, se formează un baraj și albia râului este înfundată. După o vreme, apa nu-și mai poate atinge destinația curgând iute și limpede, ci se împarte în două canale, cel drept și cel stâng, prin care se prelinge și împroașcă și doar foarte puțină apă mai ajunge la destinație. Destinația apei, a vieților noastre, este realizarea deplinului nostru potențial uman și spiritual, dezvoltarea acelor daruri și atribute pe care Dumnezeu le-a așezat în noi și, în cele din urmă, dobândirea vieții eterne. Unde altundeva decât în Oceanul Cel Mai Măreț se poate vărsa râul vieții?

Prelingerea apei descrie epuizarea puterilor noastre mentale și spirituale, slăbiciunea noastră crescândă în a ne asuma responsabilitatea propriei dezvoltări, inabilitatea noastră de a curge

liber prin albia vieții. Despre crengi, s-ar putea spune că sunt prejudecata, egoismul, defectele de tot felul, mândria, aroganța, neglijarea responsabilității, uitarea datoriei spirituale, suspiciunea și neîncrederea, pentru a menționa doar câteva. Faptul că apa curge, dar își pierde din vedere destinația și este incapabilă să ajungă la ea, este pedeapsa noastră. Ce se poate face cu barajul?

Pe scurt, ” Îi putem trage un șut.” Cu alte cuvinte, putem înlătura obstacolele care împiedică curgerea råului nostru cu „șutul” hotărârii ferme, determinării, rugăciunii, meditației, supunerii față de legi, servirii și propovăduirii…

Când distrugem barajul, apa curge din nou. Necazurile noastre încep, dacă nu doborâm barajul, căci acumularea elementelor negative care îl alcătuiesc își vor găsi expresia în fapte distructive, dăunătoare nouă și altora. Ceea ce îi atrage pe alții înspre noi și ne îngăduie să îi hrănim spiritual, este tocmai puritatea apei vieților noastre. Viața va fi un proces de format și dărâmat baraje. Aceasta este povestea vieților noastre!