În urma tragediei, bahá’íi din Noua Zeelandă depun eforturi spre unitate și vindecare
5 aprilie 2019Mesajul de Riḍván 2019 – Casa Universală a Dreptății
20 aprilie 201911 aprilie 2019
COLLEGE PARK, MARYLAND, SUA – Creează viața urbană cetățeni fericiți? Cum arată un oraș prosper? Și ce valori vor modela orașele în viitor?
„În Secretul civilizației divine, ‘Abdu’l-Bahá folosește în mod repetat cuvântul «fericire» pentru a puncta modul în care liderii trebuie să dezvolte structuri politice, economice, sociale și culturale care să promoveze bunăstarea spirituală, materială și fizică a cetățenilor lor, față de care răspund,” arată Hoda Mahmoudi, titulara actuală a Catedrei Bahá’í pentru Pace Mondială de la Universitatea College Park din Maryland.
„Cel mai recent eveniment pe care l-am organizat a scos la lumină importanța fericirii în toate aspectele dezvoltării umane și a oferit rezultate bazate pe probe cu privire la numeroșii factori care contribuie la promovarea fericirii oamenilor și a societății.”
Desfășurată în zilele de 4 și 5 aprilie, conferința Catedrei Bahá’í a reunit oameni de știință și practicieni de prim rang din discipline diverse, care și-au propus o mai bună înțelegere a dinamicii vieții urbane. Mai mult de jumătate din populația lumii locuiește în zone urbane, iar proiecțiile ONU arată că această cotă va ajunge la valoarea de peste două treimi până în 2050. Preocupați de implicațiile acestei tendințe, vorbitorii au examinat felul în care infrastructura urbană – de la elementele sale fizice precum clădiri, artere sau rețele electrice până la elemente intangibile, cum ar fi asistența socială, organizațiile comunitare sau spiritualitatea – afectează viitorul omenirii.
Una dintre temele abordate de invitați a fost măsura în care fericirea poate fi măsurată și, în cazul în care acest lucru este posibil, modalități de a o face.
Adresându-se participanților la conferință, Dr. Mahmoudi a lansat ipoteza că conceptul de fericire nu este doar un scop individualist sau un țel personal, ci o îmbogățire colectivă ce se manifestă printr-un plus de echitate, incluziune, acces, sănătate, siguranță și bunăstare generală. Discuțiile care au urmat au examinat diferite dimensiuni ale acestei concepții lărgite supra fericirii.
De exemplu, Carrie Exton, din partea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), a argumentat faptul că cercetătorii și jurnaliștii interesați de măsurarea gradului de prosperitate al societăților se concentrează prea mult Produsul Intern Brut, un indicator ce privește producția economică a unei țări, și prea puțin pe indicatorii de fericire și bunăstare. Misiunea Dr. Exton în cadrul OECD este monitorizarea fericirii și progresului din 36 de state membre, ca modalitate de aflare a bunăstării din societate.
Carol Ryff, directoarea Institutului asupra Îmbătrânirii și profesoară universitară de psihologie la Universitatea Madison din Wisconsin, conduce un amplu studiu longitudinal asupra sănătății și bunăstării pe 12 000 de subiecți din SUA. În comentariile sale, Dr. Ryff a punctat impactul inegalităților radicale din societatea americană de azi, afirmând că această chestiune urgentă trebuie să se bucure de mai multă atenție. Orice perspectivă asupra (relației) infrastructurii și fericirii trebuie să țină cont de inegalitate în numeroasele ei forme. Trebuie să rezolvăm problema accesului diferențiat la locuințe, școli, locuri de muncă, hrană, cartiere și spații verzi de calitate.”
Houssam Elokda, director de operațiuni și coordonator de macroplanificare la compania Happy City din Vancouver, s-a concentrat pe modul în care inegalitățile urbane pot fi perpetuate de infrastructura de transport a unui oraș. „Atunci când faci ca mașina să fie singura soluție de navetă – singura variantă pentru a avea acces la toate oportunitățile (unui oraș) –, le spui celor care nu conduc, poate pentru că sunt prea săraci, prea tineri sau prea bătrâni ori pentru că au o dizabilitate, le spui deci acestor oameni că orașul nu e pentru ei, că ei nu trebuie să aibă acces la oportunități,” a spus Elokda.
Tot Elokda a mai explicat: cercetările confirmă faptul că oamenii care se deplasează la serviciu pe jos sau pe bicicletă sunt mai fericiți decât cei care fac naveta cu mașina. Însă, pentru a permite cât mai multor oameni să meargă pe jos sau cu bicicleta, orașele trebuie să investească în a face aceste modalități de deplasare mai sigure și mai accesibile pentru toți locuitorii – de exemplu, prin amenajarea de trotuare, treceri de pietoni, piste de biciclete și alte elemente relevante de infrastructură.
S-au adus și probe care arată că infrastructura orașelor este unul din factorii care poate restricționa sau facilita participarea locuitorilor la procesul de luare a deciziilor din comunitățile lor. Aceasta se poate produce, de exemplu, grație „infrastructurii soft”, cum ar fi legislația, normele și cutumele, a explicat Lok Sang Ho, decanul Facultății de Afaceri de la Colegiul de Studii Superioare Chu Hai din Hong Kong. „Trebuie să ne gândim cum să ne îmbunătățim instituțiile și moștenirea culturală în așa fel încât acestea să asigure incluziune și să cultive pozitiv valorile iubirii, tăriei morale și angajamentului, iar noi toți să acumulăm capitalul spiritual ce ne unește,” a spus Dr. Ho.
Rolul tehnologiei în orașe a fost un alt subiect major al conferinței. De exemplu, vorbitorii au analizat felul în care, pe măsură ce orașele se umplu de tehnologii digitale – de la Internetul fără fir la mașinile autonome și la camerele de supraveghere omniprezente –, va deveni tot mai important să ne gândim critic la valorile pe care se bazează aceste tehnologii și la gradul în care ele promovează sau restrâng acțiunea umană. „Valorile chiar pot fi codificate în modul în care se proiectează tehnologia,” a remarcat Ricardo Alvarez, cercetător la Senseable City Lab de la Institutul Tehnologic Massachusetts. „Acest lucru este important deoarece, dacă ne gândim la sistemele de mare amploare pe care le construim, este responsabilitatea noastră ca societate să definim constrângerile și limitele tehnologiei.”
Conferința a contribuit la evidențierea caracterului interdisciplinar al întrebărilor cu care se confruntă azi orașele. Reflectând asupra interconectării planetei, Dr. Mahmoudi a comentat ulterior că schimbările revoluționare care afectează societatea trebuie privite prin prisma unității omenirii. „Acest principiu vital «nu se adresează numai individului»” a spus Mahmoudi, inspirându-se dintr-un bine-cunoscut fragment din Shoghi Effendi, „ci se referă înainte de toate la «natura acelor relații care sunt esențiale pentru a uni toate statele și națiunile lumii ca membrii unei singure familii umane. El implică o schimbare organică în structura societății actuale».”
Înregistrările dezbaterilor pot fi accesate pe canalul de YouTube al Catedrei Bahá’í.
https://news.bahai.org/story/1320/