O singură specie umană
13 iunie 2018
Politica dincolo de război
13 iunie 2018
Compilație din Scrierile Bahá`í
,,Cei pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu intuiție vor recunoaște de îndată că preceptele stabilite de Dumnezeu constituie cele mai desãvarșite mijloace pentru menținerea ordinii în lume şi a securității popoarelor sale…” Bahá’u’lláh
1. Standardul Bahá`í
1.1 Natura legilor Bahá`í
O voi popoare ale lumii! Fiți asigurate cã poruncile Mele sunt lămpile providenței Mele iubitoare printre slujitorii Mei şi cheile milei Mele pentru creaturile Mele. Acest lucru trimis jos, pe pãmânt a fost hotărât în cerul Voinței Domnului vostru, Domnul Revelației…
Spune: Legile Mele răspândesc parfumul suav al veșmintelor Mele şi cu ajutorul lor, stindardele victoriei vor fi înălțate pe culmile cele mai înalte. Din cerul gloriei Mele omnipotente, limba puterii Mele a adresat creaţiei Mele următoarele cuvinte: „Respectă poruncile Mele de dragul frumuseții Mele.” Fericit este iubitul care a inhalat mireasma divină a Preaiubitului Său din aceste cuvinte încărcate cu parfumul unui har pe care nici o gură nu-l poate descrie. Pe viaţa Mea! Cel ce a băut din vinul ales al cinstei din mâinile favorii Mele generoase, se va roti în jurul poruncilor Mele care strălucesc la aurora creaţiei mele.
Să nu credeți că v-am revelat un simplu cod de legi. Nu, mai de grabă am despecetluit vinul ales cu mâna suveranității şi puterii. Întru aceasta mărturisește ceea ce Condeiul Revelației a revelat. Meditați la aceasta, o voi oameni înzestrați cu intuiție!… (Bahá’u’lláh, Analecte, 155)
1.2 Adevărata libertate
Cugetați la cât este de nevolnică mintea oamenilor. Ei cer ceea ce îi păgubește și se leapădă de ceea ce este spre binele lor… Aflați că întruchiparea libertății și simbolul ei este animalul. Se cuvine ca omul să se supună acelor opreliști care îi apără de propria lor neștiință și îi păzește de vătămările făcătorilor de rele. Libertatea îl face pe om să încalce legile bunei cuviințe și să dăuneze demnității treptei pe care se află. Ea îl coboară la nivelul cel mai scăzut al depravării și răutății.
Considerați oamenii ca pe o turmă care are nevoie de un păstor pentru a o apăra. Acesta este adevărul, adevărul neîndoios. Noi încuviințăm libertatea în anumite împrejurări dar o respingem în altele. Noi suntem într-adevăr Cel Atotștiutor.
Spune: Libertatea adevărată constă în supunerea față de poruncile Mele, oricât de puțin înțelegeți acest lucru. Dacă oamenii s-ar supune poruncilor pe care le-am trimis din Cerul Revelației, ei ar ajunge fără îndoială la libertatea desăvârșită. Ferice de omul care a înțeles intenția lui Dumnezeu în tot ce a revelat El din Cerul Voinței Sale, Voință de care sunt pătrunse toate lucrurile create. Libertatea care este spre binele vostru nu se poate găsi decât în supunerea deplină față de Dumnezeu, Adevărul Veșnic. Oricine a gustat din dulceața ei nu ar renunța la ea nici în schimbul stăpânirii pământului și a cerului. (Bahá’u’lláh, Analecte, 159)
1.3. Standardul Bahá`í pentru castitate
Totuși trebuie să vă amintiți că afișarea unui standard moral atât de înalt în conduita unei persoane nu trebuie asociată sau confundată cu vreo formă de ascetism sau a unui puritanism excesiv sau bigot. Standardul insuflat de Bahá’u’lláh nu dorește sub nici o formă să nege nimănui dreptul și privilegiul legitim de a beneficia pe deplin de avantajele și beneficiile numeroaselor bucurii, frumuseți și plăceri cu care lumea a fost atât de generos îmbogățită de un Creator Atotiubitor. ,,Dacă un om”, ne asigură Însuși Bahá’u’lláh, ,,vrea să se împodobească cu podoabele pământului, să poarte veșmintele oferite de acesta, să aibă parte de beneficiile pe care acesta le poate oferi, nu îl paște nici o primejdie, dacă nu permite ca nimic să nu intervină între el și Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a orânduit toate lucrurile bune, fie ele create în ceruri sau pe pământ pentru aceia dintre slujitorii săi care cred în El cu adevărat. Mâncați, oameni buni, din lucrurile bune pe care Dumnezeu vi le-a permis și nu vă lipsiți de belșugul minunat pe care Îl oferă. Aduceți-I mulțumiri și laude și fiți dintre cei care sunt cu adevărat recunoscători! (Shoghi Effendi, Înfățișarea dreptății divine)
2. O viață castă și sfântă
2.1. Definiție
O astfel de viață castă și sfântă, cu implicațiile sale de modestie, puritate, cumpătare, decență și focalizată implică nimic mai puțin, decât exercitarea cumpătării în tot ce ține de îmbrăcăminte, limbaj, distracție și toate preocupările artistice și literare. Ea necesită vigilență zilnică în controlarea poftelor trupești și inclinațiillor imorale ale persoanei. Necesită abandonarea conduitei frivole cu atașamentul ei excesiv la plăceri triviale și adesea greșit canalizate. Necesită o abstinență totală de la toate băuturile alcoolice, de la opiu și de la alte droguri similare care formează dependență. Ea condamnă prostituarea artei și literaturii, practica nudismului și a concubinajului, infidelitatea în relațiile maritale și orice formă a promiscuității, a legăturilor intime iresponsabile și a viciilor sexuale. Și nu va tolera nici un compromis cu teoriile, standardele, obiceiurile și excesele unei ere decadente. Dimpotrivă, se străduie să demonstreze, prin forța dinamică a propriului exemplu, caracterul nociv al unor astfel de teorii, falsitatea unor astfel de standarde, goliciunea unor astfel de afirmații, perversitatea unor astfel de obiceiuri și caracterul de sacrilegiu a unor astfel de excese. (Shoghi Effendi, Înfățișarea dreptății divine)
2.2 Castitatea
Adevãratul Meu discipol este acela care ajungând într-o vale de aur pur, va trece înainte fãrã a se opri, depãrtându-se de ea, asemenea unui nor, şi nici nu va întoarce capul, nici nu-şi va întrerupe calea. Un astfel de om este, fãrã îndoialã dintre ai Mei. Din veşmântul Sãu, Adunarea celor din Înãlţimi pot soarbe din mireasma sfinţeniei… Şi chiar dacã ar întâlni cea mai frumoasã şi mai atrãgãtoare dintre femei, el nu şi-ar simţi inima sedusã de nici o umbra de dorinţã pentru frumuseţea ei. Un astfel de om este, cu adevãrat, rodul unei castitãţi neprihãnite. Iatã ce vã învaţã Pana Celui dintru Început, aşa cum a poruncit Domnul vostru Atotputernic, Atotgeneros. (Bahá’u’lláh Analecte, 60)
Puritatea și castitatea au fost și încă mai sunt cele mai prețioase podoabe ale slujitoarelor lui Dumnezeu. Dumnezeu Mi-e martor! Puterea strălucirii castității își aruncă lumina asupra lumilor spiritului și mireasma lor se înalță chiar și până la Cel Mai Înălţat Paradis. (Citat în Shoghi Effendi, Înfățișarea dreptății divine)
2.3. Supravegherea zilnică a faptelor
Treziți-vă o oameni, şi prin puterea lui Dumnezeu, hotãrâţi-vã sã dobândiţi victoria asupra propriului vostru sine, pentru ca pânã la urmã întreg pãmântul sã fie eliberat şi purificat de înrobirea faţã de zeii închipuirilor sale deşarte – zei care au pricinuit atâtea pagube nefericiţilor lor prozeliţi, fiind rãspunzãtori de nenorocirea lor. Aceşti idoli constituie obstacolul care l-a împiedicat pe om în strãdaniile sale de a înainta pe calea desãvârşirii. (Bahá’u’lláh, Analecte, 43)
O, Fiu al Existenței! Fă-ţi zilnic un examen de conştiinţă înainte de a fi chemat să dai socoteală; căci moartea, neanunţată, va veni asupra ta şi vei fi chemat să dai seamă de faptele tale. (Bahá’u’lláh, Cuvinte Tainice, Arabă, nr. 31)
2.4. Abandonarea conduitelor frivole
O, Prietenul Meu! Tu eşti luceafărul cerurilor sfinţeniei Mele, nu lăsa ca pângăririle acestei lumi să-ţi eclipseze splendoarea. Sfâşie vălul nepăsării, pentru ca de dincolo de nori să poţi ieşi la lumină, strălucitor, şi să împodobeşti toate lucrurile cu veşmântul vieţii. (Bahá’u’lláh, Cuvinte Tainice, Persană, nr. 73)
Lepădați-vă de orice ataşament faţă de această lume şi de deșertăciunile ei. Feriți-vă de a vă apropia de ele căci ele vă îndeamnă să mergeți pe calea poftelor şi dorințelor voastre nesățioase şi vă împiedică să pășiți pe Calea cea dreaptă a slavei. (Bahá’u’lláh, Analecte, 128)
2.5. Alcoolul
Îmbătați-vă cu vinul dragostei lui Dumnezeu și nu cu cel care vă omoară mințile! Acest lucru a fost interzis cu adevărat tuturor credincioșilor, fie ei bărbați sau femei. (Shoghi Effendi, Înfățișarea dreptății divine)
A bea vin este interzis, în conformitate cu textele Celei Mai Sfinte Cărți; deoarece acesta este cauza bolilor cronice, slăbește nervii și mistuiește mintea. (Citat în Shoghi Effendi, Înfățișarea dreptății divine)
2.6. Aplicarea principiilor de viață castă și sfântă
…[castitatea absolută] se referă în principal și în mod direct la tinerii bahá’í care au capacitatea de a contribui în mod decisiv la virilitatea, puritatea și forța de acțiune a vieții comunității bahá’í și de care trebuie să depindă viitoarea orientare a destinului ei și întreaga desfășurare a potențialelor cu care Dumnezeu a înzestrat-o…
Iar în ceea ce privește viața castă și sfântă, aceasta ar trebui privită ca un factor nu mai puțin esențial care trebuie să contribuie partea sa cuvenită la întărirea și vitalizarea comunității bahá’í, de care va trebui să depindă la rândul său succesul oricărui plan sau inițiative bahá’í… Toți, bărbați și femei, la această oră primejdioasă când luminile religiozității se sting și restricțiile sale sunt desființate unul câte unul, trebuie să se oprească și să se autoexamineze, să își cerceteze conduita și cu determinarea care le este atât de caracteristică trebuie să se apuce să curețe viața comunității lor de orice urmă de laxitate morală care ar putea păta numele sau ar putea periclita integritatea unei Credințe atât de sfinte și prețioase.
O viață castă și sfântă trebuie să devină principiul de bază în comportamentul și conduita tuturor bahá’ílor, atât în relațiile lor sociale cu membrii propriei comunități, cât și în contactele lor cu lumea în general. Ea trebuie să împodobească și să consolideze neîncetata muncă și meritoasele eforturi ale acelora a căror poziție demnă de invidiat este propagarea Mesajului și administrarea treburilor Credinței lui Bahá’u’lláh. Ea trebuie menținută în toată integritatea și cu toate implicațiile sale în fiecare fază a vieții celor din rândul acelei Credințe, indiferent că sunt acasă, călătoresc, sunt în cluburile și societățile lor, se distrează, sunt la școală sau la facultate. Îi trebuie acordată o atenție specială în dirjarea activităților sociale ale fiecărei școli de vară bahá’í și cu oricare alte ocazii cu care viața comunitară bahá’í este organizată și susținută. Ea trebuie să fie identificată strâns și continuu cu misiunea tineretului bahá’í, atât ca un element în viața comunității bahá’í, cât și ca un factor în viitorul progres și orientare a tineretului în propriile lor țări. (Shoghi Effendi, Înfățișarea dreptății divine)
2.7. Un caracter lăudabil
Dacă cineva se va ridica, în această Zi, pentru a sprijini Cauza Noastră şi va cheama în ajutor oștirile unui caracter lăudabil şi o purtare cinstită, înrâurirea izvorâtă din acțiunea sa se va răspândi, în mod neîndoios, asupra întregii lumi. (Bahá’u’lláh, Analecte, 131)
2.8. Importanța faptelor
O, Fiu al Slujitoarei Mele! Călăuzirea a fost dintotdeauna dată de cuvinte, iar acum ea este dată de fapte. Fiecare trebuie să arate fapte care să fie pure şi sfinte, căci cuvintele sunt proprii tuturor, pe când asemenea fapte aparţin numai celor iubiţi de Noi. Străduiţi-vă deci, din toată inima şi sufletul, să vă distingeţi prin faptele voastre. Astfel vă sfătuim Noi în această sfântă şi strălucitoare tabletă. (Bahá’u’lláh , Cuvinte Tainice, Persană, nr. 76)
O singură faptă dreaptă este înzestrată cu o asemenea putere încât poate ridica colbul până dincolo de cerul cerurilor. Ea poate sfărâma orice lanțuri şi are puterea sã restabileascã forța care s-a consumat şi a pierit… Fii curat, o tu popor al lui Dumnezeu, fii curat; fii drept, fii drept… (Bahá’u’lláh, Analecte, 131)
2.9. Efectul exemplului
Îmbunătățirea lumii poate fi realizată prin fapte pure și bune, printr-un comportament meritoriu și cuviincios. (Citat în Shoghi Effendi, Înfățișarea dreptății divine)
Faptele voastre să fie o călăuză pentru toată omenirea căci spusele celor mai mulți oameni, fie ei din păturile de sus sau de jos, se deosebesc de purtarea lor. Numai prin faptele voastre puteți dovedi că sunteți altfel decât ceilalți. Prin ele strălucirea luminii voastre se poate răsfrânge asupra întregii lumi. Ferice de omul care dă ascultare sfatului Meu și se supune poruncii date de Acela care este Atotștiutorul, Atotînțeleptul. (Bahá’u’lláh, Analecte, 139)
3. Legea Căsătoriei Bahá’í
Fiecare religie are un set de standarde menite să asigure succesul și dezvoltarea căsătoriilor. Veți descoperi că și Credința Bahá’í oferă niște călăuziri foarte simple, însă foarte profunde, pentru formarea de căsnicii sănătoase care vor contribui la o lume unită. Aceste reguli pot fi aplicate de toată lumea, indiferent de confesiune, pentru a se pregăti de căsătorie, a consolida cuplul și a depăși provocările inevitabile ale vieții în doi. Sunt numeroase învățăminte în această privință care rămân constante în fiecare religie. Dar iată în continuare nouă aspecte ce sunt specifice căsniciei bahá’í.
3.1. În alegerea unui potențial partener, cercetarea caracterului persoanei este privită drept cel mai important element.
Căsnicia bahá’í este angajamentul celor două părți una față de cealaltă, precum și legarea reciprocă a celor două minți și celor două inimi. Fiecare trebuie însă să dea dovadă de cea mai mare grijă pentru a cunoaște îndeaproape caracterul celeilalte, pentru ca legământul contractual dintre ele să fie o legătură ce va dăinui pentru totdeauna. (Selecțiuni din Scrierile lui ‘Abdu’l-Bahá, nr. 86.1)
Caracterul cuiva este singurul lucru care va dăinui după toate schimbările și întâmplările acestei existențe lumești. Toate celelalte aspecte din jurul unei persoane, precum cariera profesională, starea financiară, sănătatea și înfățișarea, se pot schimba – uneori în mod drastic – pe parcursul vieții acelei persoane. Dacă cercetăm în amănunt felul în care o persoană abordează deciziile dificile, vederile ei despre egalitate sau felul în care se poartă cu familia, avem cele mai bune șanse de a asigura o căsnicie de durată.
3.2. Castitatea înaintea căsătoriei este încurajată.
Folosirea adecvată a instinctului sexual este dreptul natural al fiecărui individ și tocmai în acest scop a fost întemeiată instituția căsătoriei. (Shoghi Effendi, Compilația Compilațiilor, 1.145)
Deși nu mai este o practică frecventă în multe culturi din ziua de azi, acest principiu simplu are potențialul de a elimina numeroase probleme care afectează societatea în prezent, de la riscuri de sănătate până la drama copiilor care cresc lipsiți de sprijinul ambilor părinți. Atunci când sexul este înconjurat de siguranța și iubirea oferite de o căsnicie curată, capacitatea sa latentă de a lega, uni și oferi bucurie devine cu adevărat evidentă.
3.3 După ce cuplul hotărăște să se căsătorească, este nevoie de consimțământul tuturor celor patru părinți.
… pentru căsătorie este necesar consimțământul ambelor părți. Dorind să stabilim dragostea, unitatea și armonia printre slujitorii Noștri, Noi am condiționat-o, odată ce dorința cuplului este cunoscută, de permisiunea părinților, ca să nu se ivească dușmănie și ranchiună printre ei. (Bahá’u’lláh, Kitáb-i-Aqdas, p. 65)
Calea către o omenire pașnică va presupune uneori astfel de măsuri, pentru ca nucleul societății, unitatea familială, să aibă la bază o temelie solidă. Pe lângă întărirea unității în cadrul familiei, obținerea acordului părinților oferă și un alt unghi din care se poate cerceta caracterul individului. Părinții sunt încurajați să se lepede de prejudecăți, atașamente triviale sau intenții ascunse și să se concentreze pe a-și ajuta în mod sincer copiii să facă alegerea corectă. Sprijinul familiei apropiate poate fi de mare ajutor cuplului atunci când are de înfruntat încercările inevitabile ale vieții.
3.4. Membrii cuplului oficiază ceremonia ei înșiși.
Atunci când are loc o ceremonie de căsătorie bahá’í, nu există, la modul strict vorbind, un individ care o „oficiază” – bahá’íi nu au un echivalent al reprezentantului Bisericii. Membrii cuplului oficiază ceremonia ei înșiși, rostind fiecare, în prezența a cel puțin doi martori, versetul prescris „Noi cu toții, cu adevărat, ne vom supune Voinței lui Dumnezeu.” Această ceremonie este oficiată sub autoritatea unei Adunări Spirituale care este responsabilă să se asigure că sunt îndeplinite diversele cerințe ale legii bahá’í, cum ar fi obținerea consimțământului părinților, să aprobe martorii și să emită certificatul de căsătorie. (Casa Universală a Dreptății, Luminile călăuzirii, nr. 1284)
Cu excepția jurământului și a martorilor, restul ceremoniei este în întregime la latitudinea cuplului. Această caracteristică o face deosebit de adaptabilă la o mare varietate de culturi și gusturi. Nu trebuie să fii bahá’í ca să participi la această ceremonie, iar bahá’ílor le este permis să se cunune și printr-un alt serviciu religios alături de această ceremonie, atâta timp cât nu li se cere să renunțe la Credința lor.
3.5. Uniunea dintre soț și soție este privită ca o legătură spirituală veșnică.
Adevărata căsătorie a bahá’ílor este aceea în care soțul și soția sunt uniți atât fizic, cât și spiritual, în care își îmbunătățesc mereu viața spirituală unul altuia și în care au parte de unitate veșnică prin toate lumile lui Dumnezeu. (`Abdu’l-Bahá, Selecțiuni din Scrierile lui ‘Abdu’l-Bahá)
Nu multe lucruri sunt considerate veșnice în această viață. Este o mângâiere să știi că cel pe care l-ai ales să-ți fie sprijin și tovarăș de viață în această lume materială va fi alături de tine și în etapa următoare din călătoria sufletului tău.
3.6. Păstrarea unității în cadrul cuplului este un obiectiv constant, pe viață.
Bahá’u’lláh a venit ca să aducă unitate lumii, și una din unitățile fundamentale e cea a familiei. De aceea, trebuie să fim convinși că Credința este menită să întărească familia, nu să o slăbească, iar una din cheile către întărirea unității este consultarea iubitoare. (Casa Universală a Dreptății, Luminile călăuzirii, nr. 734)
Multă lume ar fi de-acord că e adesea mult mai ușor să realizezi ceva pe cont propriu decât într-o echipă, unde sunt atâtea păreri, idei și personalități diferite. Și, având în vedere că o căsătorie este un mediu de tip echipă, sunt valabile aceleași provocări! Recunoașterea valorii diversității, utilizarea consultării în soluționarea deciziilor dificile și respectarea reciprocă a hotărârilor atunci când este nevoie pot să ajute cuplul să își continue progresul către armonie.
3.7. Un scop fundamental este aducerea copiilor pe lume.
Învățăturile bahá’í … ridică instituția căsătoriei la rangul de instituție divină, scopul ei principal și sfânt fiind perpetuarea rasei umane… (Shoghi Effendi, Compilația Compilațiilor, 2:2.316)
Siguranța unei căsnicii iubitoare este mediul propice în care un suflet nou își poate începe călătoria prin această viață. Dar, deși acest aspect este incredibil de important din perspectiva bahá’í, nu înseamnă că o căsnicie nu este valabilă dacă cei doi soți nu pot avea copii, oricare ar fi motivul.
3.8. Soțul și soția sunt considerați egali în fața lui Dumnezeu.
Fericirea Omenirii se va realiza atunci când femeile și bărbații se vor coordona și vor avansa în mod egal, căci unul este completarea și ajutorul celuilalt. (‘Abdu’l-Bahá, Proclamarea Păcii Universale, p. 253)
Deși, în multe țări din lume, s-au făcut progrese în ceea ce privește statutului femeii, mai este cale lungă până la recunoașterea completă a egalității dintre bărbați și femei. Această propovăduire este deosebit de importantă în contextul căsătoriei, unde șansele de dominare, de alocare inechitabilă a resurselor financiare și de rele tratamente sunt, din nefericire, foarte crescute. Este important de punctat că egalitatea nu înseamnă uniformitate, ci, așa cum sugerează citatul de mai sus, faptul că atât bărbatul, cât și femeia, trebuie să aibă aceleași oportunități de dezvoltare și contribuie în mod egal la deciziile din casă.
3.9. Divorțul este permis deși descurajat, dar numai după ce s-a încheiat un „an de răbdare”.
Dacă se va ivi vreun resentiment sau antipatie între soț și soție, el nu trebuie să divorțeze de ea, ci să aștepte cu răbdare un an întreg pentru ca, poate, parfumul afecțiunii să se reînnoiască între ei. Dacă, la sfârșitul acestei perioade, dragostea lor n-a revenit, le este îngăduit să divorțeze. (Bahá’u’lláh, Kitáb-i-Aqdas, p. 34-49, cap. 68)
Nu încape îndoială că întreținerea unei căsnicii sănătoase și fericite necesită mult efort și stăruință. Uneori, din varii motive, un cuplu ajunge la un moment când partenerii trebuie să facă o pauză, să trăiască separat și să caute asistență de specialitate în fața problemelor cu care se confruntă. Se speră că „anul de răbdare” va contribui la restabilirea respectului și legăturii dintre cei doi și va preveni consecințele adesea devastatoare ale divorțului.
