O guvernare demna

Traducere din limba engleză

 O guvernare demnă

Umanitatea și calea spre o Ordine Mondială dreaptă

O DECLARAȚIE A COMUNITĂȚII INTERNAȚIONALE BAHÁ’Í CU OCAZIA CELEI DE-A 75-A ANIVERSARE A NAȚIUNILOR UNITE

CEA DE-A 75-A ANIVERSARE a Națiunilor Unite vine pe măsură ce realitățile mondiale care se schimbă rapid determină o apreciere mai profundă a interconectării și interdependenței umanității. În mijlocul perturbării create și accelerate de o pandemie care afectează lumea întreagă, numeroase posibilități se deschid pentru schimbarea socială marcată care poate aduce stabilitate în lume și care poate îmbogăți viețile locuitorilor săi. De-a lungul istoriei, perioadele de turbulență au prezentat oportunități pentru a redefini valorile colective și ipotezele care stau la baza acestora. Același lucru se întâmplă acum. Numeroasele domenii în care abordările și sistemele stabilite au nevoie de o transformare radicală sugerează cât de critic va fi următorul sfert de secol – începând cu a 75-a aniversare a Națiunilor Unite din secolul acesta – pentru stabilirea destinului umanității. Un cor de voci din ce în ce mai mare cere pași decisivi de acum încolo în ceea ce privește traiectoria colectivă către pacea universală durabilă. Și este o chemare care trebuie să primească un răspuns.

„Adevărata pace și liniște vor fi dobândite doar atunci când fiecare suflet va dori binele întregii omeniri.”

Familia umană este una. Acesta este un adevăr care a fost îmbrățișat de multe persoane din lume. Implicările profunde ale acestuia pentru comportamentul nostru colectiv trebuie să dea naștere acum unei mișcări coordonate către niveluri superioare de unitate socială și politică. Așa cum Bahá’u’lláh a declarat acum mai bine de un secol, „Adevărata pace și liniște vor fi dobândite doar atunci când fiecare suflet va dori binele întregii omeniri”. Pericolele unei comunități mondiale divizate sunt prea greu de închipuit.

Ultimul secol a văzut multe etape – imperfecte, dar semnificative totuși – în punerea bazelor unei ordini mondiale care ar putea asigura pacea internațională și prosperitatea tuturor. Prima încercare serioasă a umanității de guvernare globală, Liga Națiunilor, a durat 25 de ani. Este impresionant că Națiunile Unite are deja o durată de trei ori mai mare. Într-adevăr, este fără precedent ca o structură să angreneze toate națiunile lumii și ca un forum să exprime dorința comună a umanității. Cu toate acestea, evenimentele recente au demonstrat că acordurile actuale nu mai sunt suficiente în fața avalanșelor de amenințări care sunt din ce în ce mai interconectate. Integrarea și coordonarea trebuie să fie așadar extinse. Singura modalitate viabilă pe mai departe constă într-un sistem de cooperare globală mai profundă. Aniversarea aceasta reprezintă un moment oportun pentru a începe să construim un consens despre cum se poate organiza mai bine comunitatea internațională și să considerăm că acest lucru va reprezenta standardele prin care se va măsura progresul.

Ne aflăm așadar la limita unei misiuni definitorii; aceea de a ne organiza în mod intenționat activitățile considerându-ne pe noi înșine pe deplin ca fiind un singur popor într-o singură țară comună.

În ultimii ani, critica justificată a acordurilor multilaterale a fost eclipsată uneori de respingerea chiar a ideii de ordine internațională bazată pe reguli. Cu toate acestea, această perioadă de întâmpinare a rezistenței este integrată în procese istorice largi ducând comunitatea globală spre o unitate mai puternică. În fiecare etapă a istoriei umane, niveluri mai complexe de integrare devin nu doar posibile, ci și necesare. Apar provocări noi și mai stringente, iar organul politic este constrâns să elaboreze noi acorduri care să rezolve nevoile de timp prin intermediul incluziunii mai mari, consecvență și colaborare. Cerințele momentului prezent împing structurile existente dincolo de capacitatea lor de eficacitate pentru ca acestea să faciliteze deciziile din rândul națiunilor, precum și sistemele de rezolvare a conflictelor.

            CONȘTIENTIZAREA UNICITĂȚII familiei umane nu înseamnă că cerem uniformitate sau că renunțăm la gama variată de sisteme de guvernare stabilită. O apreciere reală a unicității umanității cuprinde conceptul esențial de diversitate. Este nevoie astăzi de un consens stabilit care, în timp ce păstrează diferitele sisteme și culturi din lume, înglobează un set de valori și principii comune care pot atrage susținerea fiecărei națiuni. Se poate distinge deja o măsură a acordului în jurul acestor principii și norme comune în idealurile care informează obiectivele globale, precum universalitatea drepturilor omului, importanța eradicării sărăciei, sau nevoia de a trăi în limite sustenabile în ceea ce privește mediul înconjurător. Dar mai este mult până acolo, iar implicațiile provocatoare ale unor astfel de idealuri trebuie să fie luate în considerare.

Un cadru care acceptă o diversitate a abordărilor, construit pe un angajament față de unitate și o etică de justiție comună va permite ca principiile uzuale să fie puse în practică în nenumărate acorduri și formulări. Într-un astfel de cadru, diferențele de structură politică, sistem legal și organizare socială ar putea rămâne nu ca puncte de conflict, ci ca surse de posibilă perspectivă pentru noile soluții și abordări. În măsura în care națiunile își iau angajamentul să învețe una de la cealaltă, obiceiurile înrădăcinate de contestare și învinuire pot fi înlocuite de o cultură a cooperării și explorării și de o acceptare de bună voie a obstacolelor și pașilor greșiți ca aspecte inevitabile ale procesului de învățare.

Conștientizarea reală a interdependenței globale necesită o preocupare reală pentru toți, fără nicio excepție. Aparent simplu, acest principiu presupune o reordonare profundă a priorităților. De prea multe ori, promovarea binelui comun este privită ca un obiectiv secundar – de lăudat, dar care să fie urmat doar după ce alte interese naționale mai restrânse au fost asigurate. Acest lucru trebuie să se schimbe, pentru că bunăstarea unui segment al umanității este în mod inevitabil legată de bunăstarea întregii umanități. Punctul de plecare pentru consultarea oricărui program sau politici trebuie să fie luarea în considerare a impactului pe care îl va avea asupra tuturor segmentelor societății. Liderii și responsabilii politici se confruntă astfel cu o întrebare critică atunci când iau în considerare aspectele unei acțiuni propuse, fie aceasta locală, națională sau internațională: această decizie va spori oare binele omenirii în întregime?

O apreciere reală a unicității umanității cuprinde conceptul esențial de diversitate.

Indiferent care sunt beneficiile cumulate din concepțiile trecute cu privire la suveranitatea statului, condițiile actuale necesită o abordare mult mai holistică și mai coerentă a analizei și a procesului de luare a deciziilor. Care vor fi implicațiile globale ale politicilor naționale? Ce alegeri contribuie la prosperitatea comună și la pacea durabilă? Ce pași încurajează nobilitatea și protejează demnitatea umană? Pe măsură ce conștientizarea unicității umanității este introdusă din ce în ce mai mult în procesele de luare a deciziilor, națiunile vor considera că este mai ușor să o privească pe cealaltă ca un partener real în administrarea planetei și în asigurarea prosperității popoarelor sale.

Când liderii vor lua în considerare impactul politicilor din fața lor, aceștia vor fi nevoiți să se gândească la ceea ce mulți l-ar numi spirit uman – acea calitate esențială care caută sensul și care aspiră la transcendență. Aceste dimensiuni mai puțin tangibile ale existenței umane au fost în general văzute ca fiind limitate de sfera convingerii personale și ca stând în afara preocupărilor responsabililor politici și administratorilor. Dar experiența a arătat ca progresul pentru toate națiunile nu este realizabil dacă dezvoltarea materială este despărțită de dezvoltarea spirituală și etică. De exemplu, creșterea economică din ultimele decenii a determinat în mod incontestabil prosperitate pentru multe națiuni, dar odată cu această creștere departe de dreptate și echitate, puțini au beneficiat în mod disproporționat de roadele acesteia și mulți sunt încă în condiții precare. Aceste națiuni care trăiesc în sărăcie sunt supuse unui mare risc din partea unei scăderi a economiei mondiale, care sporește inegalitățile existente și intensifică suferința. Fiecare efort de a dezvolta societatea, chiar și privită doar din perspectiva materială, au în continuare la bază principiile morale. Fiecare politică reflectă convingerile despre natura umană, valorile pe care alte societăți diferite le anulează și modul în care drepturile și responsabilitățile acordate sunt comunicate celeilalte societăți. Aceste principii determină gradul în care o decizie va genera un beneficiu universal. Acestea trebuie așadar să constituie subiectul unei examinări sincere efectuate cu atenție. Doar asigurându-ne că progresul material este în mod conștient legat de progresul spiritual și social, putem să ne ținem de promisiunea unei lumi mai bune.

… progresul pentru toate națiunile nu este realizabil dacă dezvoltarea materială este despărțită de dezvoltarea spirituală și etică.

            MIȘCAREA CĂTRE relații internaționale coordonate și care cooperează cu adevărat va necesita în cele din urmă un proces în care liderii mondiali se vor uni pentru a reforma și reconstitui ordinea globală. Pentru că ceea ce era privit cândva ca o viziune idealistică a cooperării internaționale, a devenit, în lumina unor provocări evidente și serioase întâmpinate de umanitate, o necesitate pragmatică. Eficiența pașilor în această direcție va depinde de modele bine-folosite de situații fără ieșire și de impasul care este depășit în favoarea eticii civice globale. Procesele decizionale vor trebui să fie mai generoase, argumentate și cordiale – motivate nu de fixarea de poziții înrădăcinate și interese restrânse, ci de o căutare colectivă a înțelegerii mai profunde a problemelor complexe. Obiectivele incompatibile cu urmărirea binelui comun trebuie să fie date la o parte. Progresul durabil se va dovedi a fi iluzoriu atât timp cât aceasta este etica dominantă.

Pentru că ceea ce era privit cândva ca o viziune idealistică a cooperării internaționale, a devenit, în lumina unor provocări evidente și serioase întâmpinate de umanitate, o necesitate pragmatică.

O astfel de postură consolidează o abordare orientată spre proces pentru progres, construită treptat în baza punctelor puternice și care răspunde la realitățile în evoluție. Și, pe măsură ce capacitatea colectivă de cercetare argumentată și imparțială a unui aspect cu privire la o anumită propunere crește, o gamă de reforme merită să fie luată în considerare pentru deciziile ulterioare. De exemplu, stabilirea unei a doua camere a Adunării Generale a Națiunilor Unite ai căror reprezentanți sunt aleși în mod direct – o așa-numită adunare parlamentară mondială – ar putea face multe pentru a consolida legitimitatea și legătura pe care oamenii o au cu organismul mondial. Un consiliu mondial cu privire la afacerile viitoare ar putea instituționaliza aspectul cu privire la ce impact ar avea politicile asupra generațiilor viitoare și ar acorda atenție unei set de probleme precum pregătirea pentru crizele globale, folosirea noilor tehnologii sau viitorul educației și ocupării forței de muncă. Consolidarea cadrului legal cu privire la lumea naturală ar duce la vigoare și concordanță cu biodiversitatea, climatul și regimurile ambientale și ar furniza o bază robustă pentru un sistem de administrare comună a resurselor planetei. Reformarea întregii infrastructuri pentru promovarea și susținerea păcii, inclusiv reformarea Consiliului de Securitate, ar permite modelelor obișnuite de paralizare și impas să facă loc unui răspuns mai decisiv pentru tratarea unui conflict. Astfel de inițiative sau inovații comparabile ar necesita o deliberare mai concentrată și ar fi nevoie să existe un consens general în favoarea fiecăreia pentru a câștiga acceptare și legitimitate. Desigur, acestea, de sine stătătoare, nu ar fi suficiente pentru a îndeplini necesitățile umanității; cu toate acestea, în măsura în care ar exista îmbunătățiri față de ce există astăzi, fiecare ar putea contribui cu partea sa la un proces de creștere și dezvoltare care este într-adevăr în curs de transformare.

Lumea pe care comunitatea internațională și-a luat angajamentul să o construiască – în care violența și corupția a lăsat loc păcii și bunei guvernări, de exemplu, și în care egalitatea femeii cu bărbatul a fost insuflată în fiecare fațetă a vieții sociale – încă nu a existat până acum. Progresul către obiectivele incluse în planurile globale necesită așadar o orientare conștientă către experimentare, cercetare, inovație și creativitate. Pe măsură ce aceste procese se desfășoară, cadrul moral definit deja de Carta Națiunilor Unite trebuie să fie aplicat cu o loialitate din ce în ce mai mare. Respectarea legilor internaționale, susținerea drepturilor fundamentale ale omului, aderarea la tratate și acorduri – doar în măsura în care aceste angajamente sunt onorate în practică, Națiunile Unite și statele sale membre pot demonstra un standard de integritate și credibilitate în fața oamenilor lumii. Împiedicând acest lucru, nicio reorganizare administrativă nu va rezolva apariția provocărilor de lungă durată în fața noastră. Așa cum a spus Bahá’u’lláh, „Cuvintele trebuie să fie susținute prin fapte, deoarece faptele sunt adevăratul test al cuvintelor.”

ANII CARE ÎNCHEIE primul secol al Națiunilor Unite reprezintă o perioadă de imensă oportunitate. Este posibilă colaborarea pe scări nevisate în anii anteriori, determinând previziuni fără precedent pentru progres. Cu toate acestea, incapacitatea de a se ajunge la un acord care să susțină coordonarea globală efectivă riscă să aibă consecințe mult mai grave – posibil catastrofice – decât cele ce rezultă din perturbările recente. Apoi, misiunea în fața unei comunități de națiuni este de a asigura că mașinăria de putere și politică internațională este direcționată din ce în ce mai mult către cooperare și unitate.

Este posibilă colaborarea pe scări nevisate în anii anteriori, determinând previziuni fără precedent pentru progres.

La centenarul Națiunilor Unite, este oare posibil ca toți locuitorii țării noastre comune să aibă încredere că am pus în mișcare un proces realistic pentru construirea unei ordini globale necesare pentru susținerea progresului în secolele care urmează? Aceasta este speranța Comunității Internaționale Bahá’í și scopul pentru care lucrează. Repetăm apelul pătrunzător pe care l-a spus acum mult timp Bahá’u’lláh despre lideri și arbitrii treburilor umane: „Lăsați-i să se consulte reciproc și, printr-o dezbatere plină de îngrijorare și completă, să administreze unei lumi bolnave și extrem de afectate, remediul de care are nevoie.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

https://news.bahai.org/story/1451/

Drepturi de Autor 2020 Comunitatea Internațională Bahá’í

Comunitatea Internațională Bahá’í

866 United Nations Plaza, Suite 120

New York, NY 10017, SUA