Nici o milă pentru bahá’íi din Iran

Ce revelează despre regim represiunea acestora

Sursa: www.foreignaffairs.com

de Elliott Abrams

Iranul își va alege un nou președinte pe 19 mai. Dar evenimentul real va avea loc cu câteva zile înainte, pe 14 mai și va oferi o mai profundă perspectivă asupra naturii regimului decât ar reuși vreodată alegerile să ofere.

14 mai va marca cea de-a noua aniversare a arestării conducerii bahá’ílor iranieni, cunoscută ca Yaran. Acești șapte bărbați și femei au administrat nevoile religioase și lumești ale bahá’ílor iranieni, care constituie cea mai mare minoritate nemusulmană a țării. Autoritățile iraniene i-au condamnat la termene de douăzeci de ani de închisoare pentru pretinse fapte rele – acuzații care au inclus „corupție pe pământ“, „insultarea sanctităților religioase“, „spionaj pentru Israel“ și „propagandă împotriva sistemului“. Secretarul grupului a fost arestat pe 5 martie 2008 și a fost de asemenea condamnta la 20 de ani de închisoare.

De la revoluția iraniană din 1979 și până în ziua de azi, regimul nu a arătat bahá’ílor nici o milă. Comunitatea bahá’í iraniană s-a confruntat cu opresiune continuă pe frontul economic și refuzul oportunităților educaționale. În noiembrie trecut, autoritățile iraniene au închis mai mult de 100 de afaceri cu proprietari bahá’í peste tot în Iran, după ce acele afaceri fuseseră închise pentru scurt timp de proprietari pentru respectarea sărbătorilor bahá’í. Doar în decembrie și ianuarie, mai mult de doisprezece studenți bahá’í au fost expulzați din universitățile iraniene datorită credinței lor. După cum a pus problema un student, „asta se petrece de 37 de ani [de la revoluția iraniană]. În fiecare an, oficialii universității însărcinați cu securitatea identifică noi studenți bahá’í și găsesc scuze pentru a-i da afară“. Între timp, sute de studenți au luat examenele naționale de admitere la universități, le-au trecut, și li s-a refuzat admiterea la vreo universitate.

Injusta întemnițare a bahá’ílor continuă, cu noi arestări făcute de Ministerul de Informații, chiar și recent, în aprilie. Se estimează că între 80 și 90 de bahá’í rămân închiși în Iran, numai datorită convingerilor lor religioase. Efortul de a defăima bahá’íi și religia lor continuă la fel de mult, cu mii de articole anti-bahá’í apărute în mass-media iraniană în ultimele douăsprezece luni.

Această mizerabilă campanie a provocat Adunarea Generală a ONU să ia notă, în ciuda eforturilor iraniene de a opri aceasta. Pe 19 decembrie 2016, Adunarea Generală a trecut o rezoluție condamnând violările iraniene generale ale drepturilor omului și notând în mod specific relele tratamente ale Iranului asupra minorităților religioase. În textul relevant, Adunarea Generală „își exprimă grava îngrijorare despre… permanentele limitări și restricții severe asupra dreptului la libertatea de gândire, conștiință, religie sau convingeri, restricții asupra întemeieri de locuri de adorație, atacuri împotriva locurilor de adorație și înmormântare și alte violări ale drepturilor omului“.

Dar Adunarea a trecut astfel de rezoluții din 2000, fără mare efect. Chiar această rezoluție, care doar „exprimă îngrijorare“ și nu condamnă violările drepturilor omului comise de Iran, a trecut cu un vot de 85 pentru, 35 împotrivă și 63 de abțineri. Cu alte cuvinte, majoritatea membrilor nici măcar nu ar sprijini exprimarea îngrijorării.

Yaranul rămâne după gratii, și bahá’íi din Iran continuă să se confrunte cu discriminarea și amenințarea foarte reală a întemnițării doar pentru practicarea credinței lor. În fiecare an la acest moment, organizațiile bahá’í de peste tot în lume încearcă să atragă atenția asupra situației periculoase a comunității iraniene în general și în special a întemnițării conducerii acesteia. În Iran, orice demonstrație publică sau adunare pentru a cere eliberarea lor ar rezulta doar în mai multe arestări. Speranțele ca actualul președinte, Hassan Rouhani, să extindă libertatea religioasă din Iran și să reducă sentințele Yaranului s-au dovedit false, și  acum termenul lui de oficiu se termină. Codul penal iranian permite ca sentințele Yaranului să fie reduse, și în anii trecuți au fost rapoarte că aceasta se va întâmpla. Dar nu a fost așa, deci ei se confruntă cu încă 11 ani de închisoare.

Amarul adevăr este că până când o mai mare presiune internațională nu lovește Iranul, sau până când regimul țării nu este înlocuit de unul ales în mod liber de poporul iranian, libertatea de religie din Iran va rămâne un vis.