Pericolul moral al meritocratiei
6 martie 2021Radioteleviziunea publica australiana despre demersurile bahá’í de construire a comunitatii
19 martie 2021Anul Nou Bahá’í sau Naw-Rúz, care înseamnă „zi nouă” în persană, este sărbătorit anual de bahá’íi din întreaga lume cu ocazia Echinocțiului de Primăvară, fiind singura Zi Sfântă Bahá’í fără legătură directă cu viața unuia dintre Mesagerii lui Dumnezeu.
Naw-Rúz marchează finalul lunii de post de 19 zile și reprezintă o ocazie voioasă de sărbătoare. Este și una dintre Zilele Sfinte Bahá’í în care nu se lucrează.
Naw-Rúz mai este sărbătorit de zoroastrieni, precum și în regiuni ale țărilor unde se găsesc ramuri ale islamului șiit. Deși există o diferență între Ziua Sfântă Bahá’í de Naw-Rúz și sărbătoarea persană de Naw-Rúz, tema sărbătoririi unei zile noi este comună. Și despre sărbătoarea evreiască a Purimului se spune că a fost adoptată după Anul Nou persan. Să mai spunem că Naw-Rúz seamănă destul de mult cu Paștele creștin, având multe simboluri ce trimit la primăvară și reînnoire.
Báb a numit această primă zi a calendarului Său cu luni de 19 zile „Ziua lui Dumnezeu”. Celelalte 18 zile ale primei luni au fost asociate cu Slovele Celui Viu (primii 18 indivizi care au recunoscut treapta lui Báb), așa că apostolii lui Báb au gândit o sărbătoare care va ține nouăsprezece zile. Bahá’u’lláh a adoptat noul calendar propus de Báb, precum și utilizarea Naw-Rúz ca sărbătoare a celor ce țin postul.
Momentul cel mai vesel al unei sărbători de Naw-Rúz este la apusul ultimei zile a Postului. Pare că Însuși Bahá’u’lláh a orânduit lucrurile astfel:
O, Pană a Celui Mai Înalt! Spune: O, oameni ai lumii! Noi v-am impus să postiți pentru o scurtă perioadă de timp, iar la încheierea ei am desemnat pentru voi sărbătoarea Naw-Rúz.
‘Abdu’l-Bahá explica semnificația Naw-Rúz în termenii primăverii și vieții noi pe care le aduce. La încheierea postului, spunea El, putem întoarce o nouă pagină în viața noastră, fiind inspirați către acțiuni bune și excelență spirituală:
În curând, întreaga lume își va schimba veșmintele, ca de primăvară. Îngălbenirea și căderea frunzelor toamnei ține de trecut; pustietatea iernii s-a sfârșit. Noul an s-a ivit, iar primăvara spiritului bate la ușă. Pământul negru se transformă într-o grădină verde; deșerturile și munții se umplu de flori roșii; la marginile pustietății, ierburile înalte se ridică precum o avangardă în fața chiparoșilor și arborilor de iasomie; în timp ce păsările cântă printre tufele de trandafiri precum îngerii din cerurile cele mai de sus, aducând vestea îmbucurătoare a apropierii acelei primăveri a spiritului, iar muzica dulce a trilurilor lor face ca adevărata esență a tuturor lucrurilor să se miște și să freamăte.
Și în ‘Abdu’l-Bahá despre filosofia divină, o compilație publicată în 1916 pe baza notițelor luate la convorbiri cu ‘Abdu’l-Bahá, El ne spune despre ziua de Naw-Rúz:
...Această zi a fost consfințită încă din vremuri imemoriale, căci în ea stă un simbol. În acest moment, soarele se arată la zenit, iar ziua și noaptea sunt egale. Până astăzi, polul nord a fost în întuneric. Această zi sfântă în care soarele luminează în mod egal întregul pământ poartă numele de echinocțiu, iar echinocțiul este simbolul mesagerului divin. Soarele adevărului se înalță la orizontul milosteniei divine și își răspândește razele peste noi toți…
…Acesta este începutul primăverii. Când soarele ajunge la echinocțiu, stârnește un freamăt în toate lucrurile vii. Lumea minerală este pusă în mișcare, plantele încep să înmugurească, deșertul devine preerie, copacii dau în floare și fiece lucru viu reacționează, inclusiv trupurile animalelor și ale oamenilor. Răsăritul soarelui la echinocțiu este simbolul vieții, iar realitatea omenească este retrezită la viață; gândurile noastre se transformă, iar mintea noastră e mai ageră. Soarele adevărului dăruiește viață veșnică, așa cum soarele de pe cer este izvorul vieții pământești…
…Ziua când apare mesagerul lui Dumnezeu pe pământ este pururea o zi deosebită, o zi în care omul își comemorează domnul…
…La persanii străvechi, această zi era socotită ziua sfântă a anului – ziua când erau înființate spitale și așezăminte de caritate, când se făceau colecte pentru sărmani și când oamenii depuneau toate eforturile pentru a nu lăsa ziua să treacă fără să lase o urmă divină; iar pe teritoriul Persiei, aceste urme se văd și în ziua de azi…
…Fie ca în inimile voastre să rămână o puternică influență, semnele unei bucurii și fericiri divine care vor lumina împărăția din acest oraș. Fie ca Duhul Sfânt să adie asupra voastră, ca inteligența voastră să progreseze și ca sufletele voastre să se bucure întru al vostru domn. În felul acesta, veți deveni ființe eterne strălucind în împărăția divină…
Dorim un Naw-Rúz fericit și voios tuturor!