Membrul cel mai în vârstă al grupării Yaran își încheie deceniul de detenție

COMUNITATEA INTERNAȚIONALĂ BAHÁ’Í NEW YORK – După un deceniu de detenție nedreaptă în care a suferit rele tratamente în temnițele iraniene, Jamaloddin Khanjani (85 de ani) a ajuns ieri la termenul sentinței de 10 ani de închisoare. El este unul dintre cei șapte membri ai fostei grupări de conducere a bahá’ílor din Iran cunoscută sub numele de Yaran, care au fost închiși sub acuzații false, lipsite de orice fundament.

Khanjani, cel mai în vârstă dintre membrii grupării, este al cincilea care a fost eliberat începând din septembrie 2017. Yaran era o grupare ad hoc care se îngrijea de satisfacerea nevoilor spirituale și materiale de bază ale comunității bahá’ílor iranieni. Această grupare a fost înființată cu știința și aprobarea deplină a autorităților locale, după ce instituțiile bahá’í oficiale au fost scoase în afara legii în Iran, în anii 1980.

„În primul rând, D-l Khanjani și ceilalți membri ai Yaran nu ar fi trebuit să ajungă în închisoare niciodată,” a spus Bani Dugal, reprezentanta principală a Comunității Internaționale Bahá’í pe lângă ONU. „Nu numai că nu au comis nicio infracțiune, ci au și contribuit la propășirea comunităților și țării lor.”

Născut în anul 1933 în orașul Sangsar, Khanjani a crescut la o fermă de lapte, ajungând să își deschidă o afacere prosperă de producție de mangal. A înființat prima fabrică automatizată de cărămidă din Iran, care oferea locuri de muncă la câteva sute de persoane. La începutul anilor 1980, după Revoluția Islamică din 1979, a fost obligat să își închidă fabrica și să o abandoneze. Majoritatea salariaților săi au rămas fără loc de muncă din cauza persecuțiilor pe care Khanjani le-a suferit ca bahá’í. Ulterior, fabrica avea să fie confiscată de Stat.

În anii 1990, Khanjani a reușit să deschidă o fermă mecanizată pe terenuri deținute de familia sa. Însă autoritățile i-au impus mari restricții, îngreunându-i activitatea. Aceste restricții li se aplicau și copiilor și rudelor sale, constând, printre altele, în: refuzarea acordării de credite, închiderea firmelor, limitarea activităților comerciale și interzicerea deplasării în afara granițelor.

„Tratamentul aplicat D-lui Khanjani și celorlalți membri ai Yaran pe parcursul vieților lor reprezintă tratamentul suferit de întreaga comunitate bahá’í timp de generații întregi,” a spus Dugal.

Bahá’íi iranieni continuă să se confrunte cu amenințarea arestării și încarcerării arbitrare, cu discriminarea economică și cu interzicerea accesului la educație superioară. În special persecuțiile de natură economică îndreptate împotriva acestei comunități s-au înmulțit în ultimii ani, ducând la apariția a ceea ce Comunitatea Internațională Bahá’í a numit, într-o scrisoare deschisă adresată Președintelui Rouhani, „un apartheid economic împotriva unui segment din populația Iranului”.