Nici o milă pentru bahá’íi din Iran
9 mai 2017
Bicentenarele scot în evidență unitatea
1 iunie 2017
VENEȚIA, Italia – În contextul unui aflux de mii de iubitori de artă din întreaga lume așteptați la Veneția în următoarele luni pentru faimoasa Binenală de Artă, unul dintre muzeele de marcă ale orașului își propune să retrezească interesul publicului pentru un pictor american care a reprezentat o figură semnificativă în dezvoltarea artei moderne.
Muzeul Colecției Peggy Guggenheim, situat pe cheiul sudic al Canal Grande, îl onorează pe Mark Tobey (1890-1976), care a devenit membru al Credinței Bahá’í în 1918. Născut în statul Wisconsin, Tobey a fost unul dintre cei mai cosmopoliți artiști ai secolului al XX-lea. Un împătimit al călătoriilor – care s-a stabilit, în cele din urmă, în Elveția – Tobey s-a bucurat mereu de mai multă recunoaștere în Europa decât în țara sa natală, unde a fost pus în umbră de mai tinerii săi colegi americani din școala expresionismului abstract, mai cu seamă de Jackson Pollock, ale cărui pânze de mari dimensiuni, cu culori așternute prin scurgere și picurare, au revoluționat arta în anii 1950.
Însă, după cum o arată și această expoziție, a venit timpul ca influența lui Tobey asupra dezvoltării așa-numitei „all-over abstraction” să fie reevaluată. Curatorul Debra Bricker Balken a petrecut zece ani adunând circa 70 de lucrări din 40 de colecții diferite și este captivată de pictura lui Tobey.
„Ceea ce mă sprijină și acum este pur și simplu frumusețea uluitoare a operei sale,” a spus d-na Bricker Balken. „«Scrisul alb» al lui Tobey este luminos, metafizic și, de asemenea, elegiac… Își trage seva din viața sa interioară într-un mod pe care nu îl întâlnim la mulți dintre artiștii cu care e grupat.”
Tobey, ale cărui opere de maturitate, cu „scris alb”, sunt compuse din păienjenișuri vibrante de linii inspirate de caligrafia orientală, a recunoscut în mod explicit influența directă a Credinței Bahá’í asupra picturii sale. William Seitz, curatorul Muzeului de Artă Modernă din New York City în anii 1960, scria că Tobey „a făcut din linie simbolul iluminării spirituale, al comunicării umane și al migrației, al formei și al procesului natural și al mișcării între nivelurile stării conștiente.”
„A declarat adesea,” explica Seitz, „că nu poate exista nicio ruptură între natură, artă, știință, religie și viață personală… Puține religii au pus atâta accent pe conceptul de coeziune și puțini artiști moderni l-au tratat atât de explicit ca Tobey.”
Înalte distincții
Către sfârșitul vieții sale, Tobey a primit unele dintre cel mai înalte distincții pe care scena artei europene din vremea sa i le putea acorda. A câștigat medalia de aur la Bienala de la Veneția din 1958, fiind primul pictor american medaliat cu aur din 1895 și până atunci. În 1961, Muzeul Luvru din Paris a găzduit o mare retrospectivă a operei sale, o realizare fără precedent pentru un artist american în viață.
Dar, în vreme ce Pollock și contemporanii săi din New York și-au găsit de mult locul în cărțile de istorie, influența și contribuția lui Tobey la dezvoltarea radicală a picturii americane abstracte de la mijlocul secolului trecut nu au primit recunoașterea pe care o merită.
Aceasta probabil că se datorează, în parte, scării reduse, gamei, spiritualității și delicateții lucrărilor lui Tobey, precum și abordării sale deosebit de personale, în afara oricărei mișcări sau „școli”, care au determinat ignorarea lui aproape totală de istoria artei moderne. Se știe însă că a avut o influență semnificativă asupra altor pictori.
Având lucrări realizate între anii 1920 și 1970, expoziția Guggenheim examinează integralitatea operei lui Tobey, dezvăluindu-i frumusețea extraordinar de nuanțată, dar radicală. Un adept neobosit al experimentărilor, Tobey nu a fost niciodată satisfăcut doar cu o abordare a picturii, spunând: „Într-o epocă în care experimentarea se manifestă în toate formele vieții, căutarea devine singura manifestare valabilă a spiritului.”
Arta ca formă de rugăciune
În Credința Bahá’í, arta este privită ca o formă de rugăciune. „Cu cât te vei strădui să o desăvârșești, cu atât mai aproape vei fi de Dumnezeu,” i-a scris ‘Abdu’l-Bahá portretistei americane Juliet Thompson, care l-a pus în contact pe Tobey cu Credința Bahá’í. „Adică atunci când degetele tale apucă pensula este ca și cum te-ai afla la rugăciune în templu.”
Debra Bricker Balken este de părere că învățăturile Bahá’í au avut o influență clară asupra operei lui Tobey.
„Cred că este una din trăsăturile conținutului său,” spune ea. „Invențiile și experimentările sale picturale sunt, de fapt, strâns legate de credința sa, aprofundând viața sa lăuntrică sau spirituală.”
Apartenența la Credința Bahá’í i-a dat operei lui Tobey contextul și conținutul spiritual, oferindu-i și libertatea de a-și găsi propriul limbaj pictural pentru a le exprima. Principii precum căutarea independentă a adevărului sunt reflectate de evoluția picturilor sale expuse la Muzeul Guggenheim și de conceptele spirituale explicite pe care a urmărit să le exprime. Acceptarea Învățăturilor Bahá’í l-a chemat să vadă în coeziune principiul fundamental care guvernează interacțiunile umane și evoluția socială într-o nouă eră de progres material și trezire spirituală. Își descria picturile drept „un fel de contemplare de sine stătătoare”.
„Când ești înconjurat de știință, o reflectezi în mod natural,” spunea el, „însă ai nevoie de latura religioasă. S-ar putea spune că aspectele științifice privesc mintea, în timp ce latura religioasă eliberează inima.”
Reacții „copleșitoare”
Subtilitatea și spiritualitatea picturilor lui Tobey impresionează deja primii vizitatori care au pășit în expoziția de la Veneția.
„A fost foarte interesant pentru mine să observ reacțiile diverselor persoane care au văzut această expoziție în ultimele zile,” a spus d-na Bricker Balken. „Toată lumea este pur și simplu vrăjită de amețitoarea, uluitoarea și luminoasa frumusețe abstractă a acestor pânze. Sunt o surpriză pentru toți.”
Expoziția se va deplasa la Galeria de Artă Americană Addison din Andover, Massachusetts, în a doua parte a anului, marcând prima ocazie în patru decenii când Statele Unite găzduiesc o retrospectivă Tobey.
„Noțiunea de contopire a tradițiilor Orientului și Occidentului era foarte importantă și, în Statele Unite ale anilor 1940, era probabil tehnica cea mai populară,” a spus Judith Dolkart, directoarea Galeriei Addison, „însă felul în care el a îmbrățișat un tip de universalism și ideea că te poți inspira din mai mult de o singură tradiție a fost destul de radical și de important.”
„Sentimentul unei imense diversități”
Și directorul muzeului Guggenheim, Philip Rylands, crede că opera lui Tobey constituie o combinație între orientarea sa spirituală și experiența sa personală de viață în secolul al XX-lea.
„Atunci când vezi o astfel de monografie retrospectivă, înțelegi cum funcționează arta pictorului,” spune Dr. Rylands. „Chinurile sale creative, suișurile și coborâșurile, influențele, momentele când s-a împotmolit, cele când a fost prolific, felul în care arta sa se schimbă, originile figurative ale abstracțiunilor sale – toate aceste lucruri devin evidente și ai sentimentul unei imense diversități și a unei bogății a creativității.”
După includerea a două dintre picturile lui Tobey în salonul de expresionism abstract de anul trecut de la Academia Regală de Arte din Londra, care s-a bucurat de un succes imens, și după această ambițioasă expoziție de la Veneția, Debra Bricker Balken consideră că moștenirea lui Tobey este pregătită să fie reevaluată.
„Sper să se întâmple aceasta,” a spus ea. „De fapt, e mai mult decât o speranță sau o aspirație – este o certitudine.”
Dr. Rylands este de acord.
„Îmi place să cred că fiecărui artist din cărțile de istorie care a creat o artă minunată în va veni din nou rândul să fie redescoperit, dacă aceasta nu s-a întâmplat încă,” a spus el. „Tobey o merită cu prisosință.”
O lume aflată în criză
Analizând semnificația contribuțiilor lui Tobey la artele plastice și, într-un sens mai larg, la progresul gândirii, principiile care l-au inspirat la vremea sa și și-au găsit expresia în opera sa ne apar ca fiind mai relevante și mai importante, acum mai mult ca niciodată.
„Rădăcina tuturor religiilor este bazată, din punctul de vedere al Credinței Bahá’í, pe teoria că omul va ajunge treptat să conștientizeze unitatea lumii și coeziunea omenirii,” scria Tobey în 1934. „Credința ne învață că toți profeții sunt unul… că știința și religia sunt cele două mari puteri ce trebuie echilibrate dacă e ca omul să atingă maturitatea. Simt că opera mea a fost influențată de aceste credințe. M-am străduit să descentralizez și să reinterpretez pentru ca toate părțile unei picturi să fie de o valoare corelată… Ale mele sunt toate – Orientul, Occidentul, știința, religia, orașele, spațiul și scrierea unei picturi.”
Expoziția „Mark Tobey: Fire de lumină” va fi deschisă la Muzeul Colecției Peggy Guggenheim din Veneția până la 10 septembrie 2017 și la Galeria de Artă Americană Addison, Academia Phillips, Andover, Massachusetts, între 4 noiembrie 2017 și 11 martie 2018.
Robert Weinberg este un jurnalist care și-a dat recent masteratul cu o teză despre Mark Tobey și influența sa asupra artei. Weinberg s-a deplasat la Veneția pentru vernisajul unei mari expoziții cu operele lui Tobey deschise la Muzeul Colecției Peggy Guggenheim.
