Eradicarea sărăciei

COMUNITATEA INTERNAȚIONALĂ BAHÁ’Í NEW YORK – Pentru a elimina sărăcia este nevoie de mai mult decât modificări de politici sociale și economice, indiferent de cât de abil sunt concepute și implementate acestea. Este necesară o regândire profundă a modului în care este înțeleasă și abordată problema sărăciei. Aceasta este ideea centrală din cuvântarea unui reprezentant al Comunității Internaționale Bahá’í în deschiderea cea de-a 56-a sesiuni a Comisiei ONU pentru Dezvoltare Socială din 29 ianuarie 2018.

„Viața colectivă a umanității are de suferit atunci când fiecare grup se gândește la binele propriu în mod izolat față de vecinii săi,” a spus Daniel Perell, reprezentant al Comunității Internaționale Bahá’í și președinte al Comitetului ONG-urilor pentru Dezvoltare Socială la deschiderea sesiunii, în New York City.

„Respingerea acestui adevăr fundamental duce la rele care ne sunt prea bine cunoscute,” a continuat Perell. „Urmărirea propriului interes prevalează în dauna binelui comun. Pe de o parte, sunt acumulate cantități de bogăție de neimaginat, iar, pe de altă parte, sunt atinse cote reprobabile de sărăcie.”

Cea de-a 56-a sesiune a Comisiei pentru Dezvoltare Socială, care își încheie lucrările la 7 februarie, se concentrează pe strategiile de eradicare a sărăciei. Sunt analizate numeroase dimensiuni ale acestei probleme complexe și revoltătoare, inclusiv necesitatea de a atinge egalitatea între femei și bărbați, promisiunile, dar și capcanele potențiale ale tehnologiei, problemele dizabilității și incluziunii, precum și rolul special al familiilor, comunităților și tineretului.

Comunitatea Internațională Bahá’í a pregătit pentru Comisie o declarație prin care îndeamnă la o schimbare profundă de gândire. Făcând referire la obiectivul Comisiei de „a eradica sărăcia pentru a atinge o dezvoltare durabilă pentru toți,” declarația explică faptul că „nu este vorba numai de lărgirea accesului la resurse materiale, oricât de dificilă ar fi aceasta. Ci este mai ales vorba despre un efort de transformare structurală și socială la o scară fără precedent. Iar magnitudinea acestui demers necesită modalități noi de înțelegere a indivizilor și a societății ca întreg.”

În continuare, declarația pune în discuție prezumția prea puțin disputată potrivit căreia un obstacol major în lupta împotriva sărăciei este insuficiența resurselor materiale pe plan mondial.

„[L]a nivel de sistem, prezumția potrivit căreia «nu sunt destui bani» interpretează în mod fundamental eronat realitățile relevante ale lumii. Resursele financiare se concentrează tot mai mult în anumite segmente ale societății,” arată declarația Comunității Internaționale Bahá’í. „Adevărata provocare nu este una legată de insuficiența resurselor, ci de alegerile și valorile care trebuie să guverneze alocarea resurselor.”

În afară de chestiunea resurselor financiare, declarația Comunității Internaționale Bahá’í subliniază enorma capacitate latentă a omenirii de a transforma lumea și, în final, de a-i rezolva cele mai dificile probleme. Însă, pentru a avansa în această direcție, este nevoie de o nouă paradigmă de gândire care îi consideră pe toți oamenii drept rezervoare de capacitate; odată valorificată această capacitate, ea poate contribui la îmbunătățirea lumii.

Numeroase alte organizații și indivizi prezenți la lucrările Comisiei pun în discuție, în mod similar, tiparele dominante de gândire și acțiune în eforturile de eradicare a sărăciei. De exemplu, Juan Somavía, fost Director General al Organizației Internaționale a Muncii și vorbitor principal la eveniment, a subliniat necesitatea reconsiderării modului în care sunt percepuți oamenii ce trăiesc în sărăcie. „A le da oamenilor posibilitatea să fie parte integrantă din proces nu e ceva mecanic, deoarece oamenii trebuie respectați și trebuie înțeles faptul că demnitatea și valoarea ființei umane sunt absolut esențiale,” a spus Somavía. „Situația în care sunt nu i-a făcut să-și piardă și demnitatea, ei neconsiderându-se o simplă statistică.”

În cuvântarea sa de la eveniment, Perell a arătat cum „Comisia continuă să aibă un mare potențial. Este o plăcere să mă aflu printre atâția reprezentanți guvernamentali și ai societății civile care caută soluții în mod proactiv și pun tot mai mult în discuție consecințele structurilor prezente. Testul succesului acestor lucrări va fi gradul în care conversațiile noastre se repercutează la nivel internațional și, poate și mai important, determină remodelarea gândirii și practicii la nivel național și la nivel de comunități locale.”