BIC: regandirea viitorului muncii
7 martie 2022
Conferinte globale
15 martie 2022
Cu mai bine de un secol în urmă, şi pentru prima dată în istoria religiei revelate, Bahá’u’lláh, Profetul Fondator al credinţei Bahá’í, a proclamat egalitatea bărbatului şi a femeii. El nu a lăsat declaraţia Sa ca un ideal sau o speranţă pioasă ci a întreţesut-o, ca un factor de bază, în structura ordinii Sale sociale. El a sprijinit-o prin legi, cerând acelaşi standard de educaţie precum şi drepturi egale în societate atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi.
Egalitatea între sexe este, pentru Bahá’í, un standard moral şi spiritual pentru unificarea planetei şi dezvăluirea ordinii mondiale. Fără calităţile, talentele şi aptitudinile, atât ale femeilor cât şi ale bărbaţilor, deplina dezvoltare economică şi socială a planetei devine imposibilă.
Lumea umanităţii are două aripi – femeia şi bărbatul. Atât timp cât aceste două aripi nu sunt la fel de puternice, pasărea nu va zbura. Până când femeile nu vor ajunge pe aceeaşi treaptă ca şi bărbaţii, până când ele nu se vor implica în aceleaşi domenii de activitate, extraordinara împlinire a umanităţii nu va fi realizată; omenirea nu va putea să-şi ia zborul către înălţimile adevăratei împliniri.
În actuala trecere a umanităţii de la adolescenţă la umanitate, pretutindeni pot fi observate semnele evoluţiei acestei egalităţi. Din punct de vedere Baha’i acest fapt nu este deloc surprinzător. Atât timp cât femeile vor fi împiedicate să atingă înaltele lor calificări, bărbaţii vor fi incapabili să dobândească măreţia ce ar putea fi a lor.
Caracterul acestei epoci unice, în care pătrundem, este pus şi mai mult în evidenţă de Scrierile Bahá’í: … în trecut lumea a fost guvernată de forţă şi datorită caracteristicilor sale mai puternice şi mai agresive, atât ale corpului cât şi ale minţii, bărbatul a dominat femeia. Dar balanţa se schimbă, deja forţa îşi pierde importanţa iar agerimea minţii, intuiţia şi calităţile spirituale de dragoste şi slujire, în care femeia este puternică, capătă ascendenţă. De aceea noua epocă va fi mai puţin masculină şi mai pătrunsă de idealurile feminine, sau pentru a ne exprima mai exact, va fi o epocă în care elementele feminine şi masculine ale civilizaţiei vor fi mai adecvat cumpănite.
De mai bine de o sută de ani comunitatea mondială Bahá’í a acceptat ca adevăr principiul egalităţii dintre sexe şi a înţeles importanţa implementării acestui standard în viaţa individuală, de familie şi de comunitate. Instituţia căsătoriei, baza familiei în comunitatea Bahá’í este o parte a acestui proces. Înainte ca o căsătorie Bahá’í să poată avea loc, cei doi parteneri, cere s-au ales în mod liber unul pe celălalt, trebuie să obţină consimţământul părinţilor lor şi să îl transmită corpului conducător al comunităţii. Apoi perechea se căsătoreşte într-o atmosferă de iubitoare aprobare părintească şi acceptare din partea comunităţii. Odată cu schimbul de legăminte, în care fiecare partener repetă: Cu adevărat cu toții ne vom supune Voinţei lui Dumnezeu, proaspăt căsătoriţii încep viaţa lor împreună pe baza unei adevărate unităţi şi egalităţi spirituale.
Această unitate şi egalitate, avându-şi rădăcinile în drepturile şi responsabilităţile fiecărei persoane în faţa lui Dumnezeu, se dezvoltă în familie. Aici valorile şi atitudinile esenţiale pentru dezvoltarea individului, comunităţii, naţiunii şi umanităţii trebuie să fie învăţate de la cea mai fragedă vârstă. Din punct de vedere Bahá’í: familia fiind o unitate umană, trebuie să fie educată în acord cu regulile sfinţeniei. Familia trebuie să înveţe virtuţile. Integritatea legăturii familiale trebuie avută constant în vedere şi drepturile membrilor individuali nu trebuie încălcate… Toate aceste drepturi şi prerogative trebuie păstrate, totuşi, unitatea familiei trebuie susţinută. Rănirea unuia va fi considerată rănirea tuturor; alinarea fiecăruia alinarea tuturor; onoarea unuia onoarea tuturor.
Cu toate că ambii părinţi împart responsabilitatea generală de a-şi educa copiii, mama este recunoscută ca primul educator al umanităţii şi, ea trebuie pregătită cu grijă pentru această sarcină. De fapt, din punct de vedere Bahá’í, educaţia ei este mai necesară şi mai importantă decât cea a bărbatului, căci femeia este cea care-l pregăteşte pe copil, din cea mai fragedă pruncie, pentru viaţă. Dacă ea va fi nedesăvârşită şi imperfectă, copilul va fi, în mod sigur, nedesăvârşit; de aceea imperfecţiunea femeii implică o condiţie de imperfecţiune a umanităţii, căci mama este cea care sprijină, îngrijeşte şi călăuzeşte creşterea copilului.
Cum Bahá’íi nu separă viaţa în compartimente seculare şi religioase, şi cum credinţa trebuie exprimată prin acţiune socială, educaţia pentru femei şi bărbaţi, în toate aspectele ei, deţine un loc important în noua ordine a lucrurilor. Din acest motiv, educaţia fiecărui copil este obligatorie. Dacă într-o familie nu sunt destui bani pentru a educa atât fata cât şi băiatul, banii trebuie dedicaţi fetei, căci ea este o potenţială mamă. În lipsa părinţilor comunitatea trebuie să educe copilul. Pe lângă această educaţie larg răspîndită, fiecare copil trebuie să fie învăţat o profesiune, o artă sau comerţul, astfel încât fiecare membru al comunităţii să devină capabil să îşi câştige propria existenţă.
Este de asemenea semnificativ că, în spiritul acestei noi ere a evoluţiei umane, Bahá’u’lláh a promulgat adoptarea aceluiaşi tip de educaţie pentru bărbat şi femeie, clarificând faptul că fiii şi fiicele trebuie să urmeze aceeaşi programă de studii, prin aceasta promovându-se unitatea între cele două sexe.
Scrierile Bahá’í promit că pătrunderea femeilor în toate domeniile de activitate reprezintă o chestiune incontestabliă şi deasupra oricărei controverse. Nici un suflet nu o poate întârzia sau împiedica; în nici ,,o mişcare” femeile nu vor rămâne în urmă; ele vor atinge o astfel de treaptă încât vor fi considerate ca având cel mai înalt rang al umanităţii şi se vor implica în toate problemele; deoarece atunci când femeile vor fi implicate pe deplin şi egal în administrarea lumii… războiul va înceta.
Această contribuţie a femeilor la întemeierea păcii şi unităţii mondiale va fi recunoscută inevitabil şi va fi dezvoltată.
În epocile trecute umanitatea era imperfectă şi ineficientă pentru că era incompletă. Războiul şi ravagiile sale au distrus lumea. Educaţia femeii va fi un pas decisiv, înainte, către abolirea şi sfârşitul lui. Căci ea îşi va folosi întreaga ei influenţă impotriva războiului. Într-adevăr, ea va fi cel mai măreţ factor în întemeierea Păcii Universale şi a arbitrajului internaţional. Cu certitudine femeia va opri ostilităţile dintre oameni.
O mare responsabilitate este, oricum, dată femeii, pentru a-şi dezvolta pe deplin potenţialităţile. Ea trebuie să depună toate eforturile pentru a atinge perfecţiunea, pentru a fi egala bărbatului în orice privinţă, pentru a progresa în toate domeniile în care a rămas în urmă, astfel încât bărbatul să fie nevoit să-i recunoască egalitatea din punct de vedere al capacităţii şi nivelului de realizare.
Desigur, bunăstarea omenirii depinde de dezvoltarea potenţialelor virtuţi şi capacităţi ale fiecărui individ, indiferent de rasă, naţionalitate, clasă socială, religie sau sex. Din acest motiv, prejudecăţile care provoacă diviziune şi asuprire sunt abolite sistematic în viaţa comunităţii Bahá’í. Un sistem administrativ unic avându-şi originile în conceptul de unitate în diversitate, accentuează, în acelaşi timp, necesitatea educaţiei tuturor membrilor comunităţii şi permite imediata asimilare a acelora care în trecut au fost privaţi de drepturile lor. Sistemul electoral Bahá’í care operează prin vot secret fără nici un fel de canditaturi sau propagandă, încurajează o participare universală: fiecare adult Bahá’í poate fi ales pentru corpurile administrative locale si naţionale responsabile în luarea de decizii privind conducerea treburilor comunităţii. Uşurinţa cu care femeile, îndelung private de oportunităţi egale, pot fi integrate acum în viaţa societăţii, este în mod viu evidenţiată de participarea femeilor în toate domeniile vieţii de comunitate Bahá’í.
Astăzi, în comunitatea internaţională Bahá’í, în peste 200 de naţiuni şi teritorii, femeile se alătură bărbaţilor în clădirea unei societăţi globale. Bahá’íi cred că femeile pot avea o contribuţie deplină la întemeierea unei civilizaţii mondiale, datorită atotpătrunzătoarei puteri spirituale eliberată în această eră de Bahá’u’lláh, care a înlăturat toate îngrădirile ce împiedicau împlinirea potenţialităţilor umane. Acesta este secolul luminii, este evident ca Soarele Realităţii, că întregii omeniri Cuvântul s-a revelat pe sine. Una din potenţialităţile ascunse ale tărâmului umanităţii a fost iscusinţa sau competenţa femeilor. Prin strălucitoarele raze ale iluminării divine competenţa femeii a fost în asemenea măsură trezită la viaţă şi manifestată în această eră, încât egalitatea dintre bărbat şi femeie este un fapt stabilit.
