Mausoleul lui ‘Abdu’l-Bahá: Stalpii edificiului principal au fost finalizati
6 iulie 2021
„Problema prejudecatii”: un curs universitar despre pace lasa un impact durabil asupra studentilor
12 iulie 2021
Până în anul 1850 mii de oameni, din toate straturile sociale, de pe tot cuprinsul Persiei deveniseră bábi și autoritățile au hotărât că singurul mod prin care puteau să pună capăt acestei noi religii era să Îl execute pe Báb. Și astfel, s-a decretat ca, pe 9 iulie 1850, Báb să fie trimis în fața unui pluton de execuție.
Martiriul lui Báb
Báb a fost întemnițat în Tabriz, împreună cu câțiva dintre adepții Săi. Printre ei se afla un tânăr, pe nume Anis, care a implorat să îi fie îngăduit să moară împreună cu Preaiubitul Său. În dimineața zilei de 9 iulie, Báb, îi dicta cu mult calm ceva secretarului Său, când Farrásh-bashiu închisorii a anunțat că venise ceasul execuției. Deși nu terminase ce avea de dictat, El a fost de acord să plece, spunându-i Farrásh-bashiului: ,,Până când nu îi voi fi spus toate acele lucruri pe care doresc să i le spun, nici un fel de putere pământească nu Mă va putea reduce la tăcere. Lumea întreagă înarmată împotriva Mea, tot nu va putea să mă împiedice să îmi îndeplinesc, până la ultimul cuvânt, intenția.”
Báb și Anis au fost duși în lanțuri în careul din mijlocul grupului de barăci, cu mii de privitori îngrămădiți pe acoperișuri de jur împrejur. Sám Khán, colonelul regimentului căruia i se ordonase să ducă la îndeplinire execuția, i-a explicat lui Báb că el era creștin și nu dorea nicidecum să execute un om nevinovat. Báb i-a spus să nu își facă griji. ,,Urmați-vă instrucțiunile și dacă intenția dvs. este sinceră, Atotputernicul este cu siguranță capabil să vă scape de această tulburare”. Un piron a fost înfipt într-un stâlp, și cu cele două frânghii legate de el au fost suspendați Báb și Anis. Sám Khán a dat ordinul și regimentul său a deschis focul. Când fumul gros al muschetelor s-a împrăștiat, privitorii uluiți au văzut că Anis stătea acolo, nevătămat și că Báb dispăruse din fața ochilor lor. Această remarcabilă întâmplare a fost raportată de un număr de jurnaliști străini și diplomați. Pe 22 iulie 1850, ministrul britanic în Persia, Locotenentul Colonel Sheil, a descris scena în raportul său către Lordul Palmerston, secretarul britanic de externe. ,,Când fumul și praful de după rafală s-au risipit, Báb nu mai era de văzut și gloata a dat de veste că El se ridicase la ceruri”. După o căutare frenetică, Báb a fost găsit în celula Sa, terminându-și calm treaba pe care o avea cu secretarul Său. ,,Mi-am terminat conversația cu Siyyid Ḥusayn. Acum puteți purcede să vă duceți la îndeplinire intenția.”
Farrásh-bashiul și-a adus aminte de conversația de mai înainte și pe dată a demisionat din postul său. Sám Khán și-a adus și el aminte de cuvintele lui Báb și le-a ordonat soldaților săi să părăsească imediat barăcile. Un alt grup de soldați a sosit și Báb și Anis au fost din nou suspendați împreună la perete. Noul regiment a deschis focul și de această dată ei au fost uciși. Trupurile lor au fost sfâșiate de gloanțe, dar fețele au rămas aproape neatinse. Autoritățile au aruncat leșurile mutilate în afara porților orașului, în speranța că vor fi devorate de sălbăticiuni. Dar în acea noapte, trupurile neînsuflețite ale lui Báb și Anis au fost luate pe ascuns de către bábi și au fost păstrate și tăinuite cu dragoste. În 1909, ele au fost, în cele din urmă, înmormântate în ceea ce numim acum Mausoleul lui Báb, pe Muntele Carmel, în Israel.
Execuția lui Báb, din 9 iulie 1850, nu a fost sfârșitul preconizat de prigonitorii săi. Și aceasta, deoarece, ca prima dintre Manifestările Gemene ale lui Dumnezeu, Báb deschisese poarta ,,Celui pe care Dumnezeu Îl va manifesta”. Și astfel, execuția lui Báb a fost pur și simplu sfârșitul începutului.
