Citate despre Legământ

Citate despre Legământ

1. …puterea Legământului va apăra Cauza lui Bahá’u’lláh de îndoielile oamenilor ce sunt în eroare. Ea este fortăreaţa întărită a Cauzei lui Dumnezeu şi pilonul ferm al religiei lui Dumnezeu. Astăzi nu există nici o putere care să poată păstra unitatea lumii Bahá’í, decât Legământul lui Dumnezeu; în caz contrar conflicte asemenea unei uriaşe furtuni se vor abate asupra lumii Bahá’í. Este evident că axa unităţii omenirii este puterea Legământului şi nimic altceva…De aceea de la început, credincioşii trebuie să facă primii paşi ferm în Legământ, astfel încât confirmarea lui Bahá’u’lláh să-i cuprindă din toate părţile, oştirile cereşti să-i susţină şi să-i ajute, iar îndemnurile şi sfaturile lui `Abdu’l-Bahá să rămână întipărite veşnic, şi fără a putea fi şterse, pe tableta inimii lor, asemenea imaginilor gravate pe o piatră. (`Abdu’l-Bahá, “Tabletele Planului Divin”, p.49)
2. Puterea Legământului este asemenea căldurii soarelui care însufleţeşte şi contribuie la dezvoltarea tuturor lucrurilor create pe pământ. Totodată lumina Legământului este educatorul minţilor, al spiritelor, al inimilor şi sufletelor oamenilor. (`Abdu’l-Bahá, citat în “Dumnezeu trece pe lângă noi”, p.238-9)
3. Cu adevărat, Eu am numit pe Cel care este Centrul Legământului Meu. Toţi trebuie să asculte de El; toţi trebuie să se întoarcă spre El. El este Tălmăcitorul Cărţii Mele şi El cunoaşte scopul Meu. Toţi trebuie să se întoarcă spre El. Tot ce spune El este corect, pentru că El cunoaşte textele Cărţii Mele. În afară de El, nimeni nu cunoaşte Cartea Mea.” (Bahá’u’lláh)
4. Când oceanul prezenţei Mele s-a retras, iar Cartea Revelaţiei Mele s-a sfârşit, întoarceţi-vă feţele spre Cel Ce a fost hotărât de Dumnezeu şi care a ieşit din Rădăcina Străveche. (Bahá’u’lláh, Kitáb-i-Aqdas). Bahá’u’lláh se referă aici la Abdu’l-Bahá, ca succesor al Lui şi apelează la credincioşi ca aceştia să se întoarcă spre El. În Cartea Legământului, în Testamentul şi Voinţa Sa, Bahá’u’lláh dezvăluie intenţia acestui verset. El arată că: „Acest verset sacru nu se referă la altcineva decât la Cea Mai Puternică Ramură.” „Cea Mai Puternică Ramură” este unul din titlurile conferite lui  `Abdu’l-Bahá, de către Bahá’u’lláh.
5. Prin intermediul Legământului lui Bahá’u’lláh, eu ca plugar am fost chemat încă de la începutul ministeriatului meu să ar pământul. Puternicele confirmări care s-au revărsat în zilele de început ale misiunii voastre, au pregătit şi învigorat solul. Încercările pe care astfel aţi fost făcuţi să le înduraţi, au trasat brazde adânci pe terenul pe care mâinile mele l-au pregătit. Seminţele ce mi-au fost încredinţate, acum le-am răspândit în lung şi-n lat în faţa voastră. Sub grija voastră iubitoare, prin eforturile voastre neobosite, fiecare din aceste seminţe trebuie să germineze şi fiecare trebuie să rodească fructul ce i-a fost destinat. O iarnă de o severitate fără precedent se va abate curând asupra voastră. Norii săi de furtună se adună repede la orizont. Vânturi agitate vă vor asalta din toate Vânturi agitate vă vor asalta din toate direcţiile. Lumina Legământului va fi acoperită odată cu plecarea mea. Aceste lovituri puternice, această dezolare rece, vor trece. Sămânţa adormită va izbucni într-o nouă viaţă. Va înmuguri, îşi va dezvălui prin instituţii măreţe, frunzele şi florile. Revărsările primăvăratice pe care tandrele milostiviri ale Tatălui meu ceresc le va face să se pogoare asupra voastră, vor ajuta această fragedă plantă să-şi întindă ramurile în regiuni îndepărtate de graniţele ţării voastre natale. Şi în sfârşit, soarele Revelaţiei Sale care urcă cu hotărâre, strălucind cu maximă splendoare, va ajuta acest Pom puternic al Credinţei Sale să aducă roadele de aur, la împlinirea vremurilor şi pe pământul vostru. (`Abdu’l-Bahá, Tabletele Planului Divin)
6. Bahá’u’lláh l‑a numit pe ’Abdu’l-Bahá „Misterul lui Dumnezeu”. Shoghi Effendi l‑a descris ca fiind „Centrul şi Pivotul” Legământului lui Bahá’u’lláh, „Modelul perfect” al învăţăturilor Revelaţiei lui Dumnezeu pentru epoca de maturitate a omenirii precum şi „Izvorul Unicităţii Omenirii”. Niciun fenomen, câtuşi de puţin comparabil cu apariţia Sa, n‑a însoţit vreuna din Revelaţiile Divine care au dat naştere celorlalte mari sisteme religioase din istoria cunoscută; toate acestea au fost, în esenţă, stadii care au pregătit omenirea pentru atingerea maturităţii ei. ’Abdu’l-Bahá a fost Creaţia supremă a lui Bahá’u’lláh, Cel care a făcut posibile toate celelalte lucruri. Înţelegerea acestui adevăr l‑a determinat pe un american cu putere de percepție (Horace Holley) să scrie: ,,Iată că acum un mesaj de la Dumnezeu trebuie să fie transmis şi nu există o omenire care să îl asculte. De aceea, Dumnezeu l‑a dat pe ’Abdu’l-Bahá ’Abdu’l-Bahá a primit mesajul lui Bahá’u’lláh în numele omenirii. El a auzit glasul lui Dumnezeu; El a fost inspirat de duhul Său; El a devenit întru totul conştient şi a înţeles sensul acestui mesaj şi a promis că omenirea va răspunde glasului lui Dumnezeu…. pentru mine acesta este Legământul — faptul că a existat cineva pe pământ care poate fi un reprezentant al unei rase încă necreate. Erau doar triburi, familii, credinţe, clase etc., dar nu exista niciun om, cu excepţia lui ’Abdu’l-Bahá iar ’Abdu’l-Bahá ca om, a luat asupra Sa mesajul lui Bahá’u’lláh şi a promis lui Dumnezeu că va realiza unitatea omenirii şi va crea o umanitate care va putea fi un vehicul al legilor lui Dumnezeu.” (Secolul Luminii, p.40, Casa Universală a Dreptății)
7. …Un legământ, în sensul religios al cuvântului, este o înţelegere obligatorie între Dumnezeu şi om prin care Dumnezeu cere omului o anumită comportare în schimbul căreia îi acordă anumite binecuvântări sau anumite favoruri. În schimbul acestora El obţine din partea celora care le acceptă, promosiunea de a se comporta într-un anumit fel. Iată, de pildă, Legământul cel Mare pe care fiecare Manifestaţie a lui Dumnezeu îl încheie cu adepţii săi, făgăduind că la împlinirea vremurilor o nouă manifestaţie va fi trimisă  şi cerându-le să promită că atunci când Ea va veni, ei o vor accepta. Există apoi Legământul cel Mic, pe care o Manifestaţie a lui Dumnezeu îl Incheie cu adepţii Săi pentru ca ace ştia să-L accepte pe succesorul desemnat de El să-I urmeze. Dacă procedează astfel Credinţa poate rămâne unită  şi pură. Dacă nu, Credinţa se dezbină, iar forţa ei se risipe şte. Un Legământ de acest fel, a încheiat  şi Bahá’u’lláh cu adepţii săi referitor la `Abdu’l-Bahá, iar acesta l-a continuat prin Ordinea Administrativă… (Casa Universală a Dreptăţii, către un credincios individual, din 23 mart.1975)
8. …Prima datorie prescrisă de Dumnezeu slujitorilor Săi este recunoaşterea Aceluia care este Aurora Revelaţiei Sale, Izvorul legilor Sale, care reprezintă Divinitatea în ambele Împărăţii: a Cauzei Sale şi în lumea creaţiei. Cel ce îndepline şte această datorie a înfăptuit ceea ce este mai bine… Se cuvine ca acela care a atins această treaptă, această culme a gloriei transcedentală, să respecte toate poruncile Celui ce este Dorinţa lumii. Cele două datorii ingemănate sunt inseparabile. Nici una nu este acceptabilă fără cealaltă. Cei pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu intuiţie vor recuno şte curând că perceptele stabilite de Dumnezeu constituie mijlocul suprem pentru menţinerea ordinii în lume  şi securitatea popoarelor sale… Grăbiţi-vă să vă stingeţi setea, o voi cei ce înţelegeţi! Cei ce au violat Legământul lui Dumnezeu, încălcând poruncile Sale  şi şi-au întors spatele, au făcut un mare păcat în ochii lui Dumnezeu, Atotstăpânitorul, Cel prea Înalt. (Gleanings from the Writings of Bahá’u’lláh pp. 330-31)
9. …trebuie să vă purtaţi în aşa fel încât să vă deosebiţi şi să străluciţi asemenea soarelui printre celălalte suflete. Dacă vreunul din voi intră într-un oraş, el trebuie să devină un centru de atracţie prin sinceritatea lui, prin credincio şia şi dragostea lui, prin cinstea  şi fidelitatea lui, prin echitatea  şi bunătatea sa faţă de toţi oamenii din lume, astfel încât locuitorii acelui ora ş să exclame pe drept cuvânt: ‘Acest om este, fără îndoială un Bahá’í pentru că apucăturile sale, purtarea, conduita, morala, natura  şi caracterul său reflectă atributele Bahá’íi-lor.’ Atât timp cât nu veţi ajunge la această treaptă nu veţi putea spune că aţi fost credincio şi Legământului şi Testamentului lui Dumnezeu. Căci El a încheiat, prin texte irefutabile, un Legământ obligatoriu cu noi toţi,    cerându-ne să acţionăm în comformitate cu instrucţiunile  şi sfaturile Sale sacre. (Selections from the Writings of `Abdu’l-Bahá, p.71)
10. Avraam, fie pacea cu El, a făcut un legământ privitor la Moise şi a adus vestea cea bună a venirii Lui. Moise a făcut un  legământ cu privire la Christosul cel făgăduit  şi a adus lumii vestea cea bună a venirii Sale. Christos a făcut un Legământ privitor la Sfântul Duh  şi a adus vestea venirii Sale. Profetul Mohamed a făcut un legământ privitor la Báb, iar Báb a fost Cel promis de Mohamed, căci Mahomed a vestit venirea Sa. Báb a făcut un Legământ privitor la Frumuseţea Binecuvântată, Bahá’u’lláh,  şi a adus vestea cea bună a venirii Sale, căci Frumuseţea Binecuvântată a fost cea promisă de Báb. Bahá’u’lláh a făcut un legământ privitor la Cel Promis care va veni după o mie de ani sau mai multe mii de ani. Acea Manifestaţie este Cel Făgăduit de Bahá’u’lláh  şi va apărea peste o mie de ani sau mai multe mii de ani. În afară de aceasta, El a încheiat prin Pana Sa Supremă un Legământ  şi un Testament măreţ cu toţi Bahá’íi, prin care sunt chemaţi cu toţii să se supună, după înălţarea Sa, centrului Legământului  şi să nu se îndepărteze nici cât un fir de păr de la ascultarea faţă de El. (`Abdu’l-Bahá, în Bahá’í World Faith, p.358)
11. Aceasta este Ziua, O Doamne, pe care Tu ai vestit-o întregii omeniri ca Zi în care Tu vei revela Eul Tău şi îţi vei revărsa lumina  şi vei străluci radios peste toate creaturile Tale. Tu ai intrat, de asemenea într-un legământ cu ei în Cărţile Tale, Scripturile Tale, Sulurile şi Tabletele Tale referitor la acela care este Aurora Revelaţiei Tale  şi ai desemnat Bayanul să fie Crainicul acestei Manifestaţii Supreme  şi Atotglorioase  şi al acestei Apariţii subllime  şi luminoase. (Bahá’u’lláh, Prayers and Meditations by Bahá’u’lláh, p.275)
12. Oricine va afirma că este o Revelaţie, a lui Dumnezeu… înainte de a se fi împlinit o mie de ani, este în mod sigur un mincinos şi un impostor… Dacă va apărea un om… înainte de a fi trecut o mie de ani – fiecare an constând din douăsprezece luni… în conformitate cu Coranul şi din nouăsprezece luni de câte nouăsprezece zile, în conformitate cu Bayanul – şi chiar dacă un astfel de om revelează în faţa voastră toate semnele lui Dumnezeu, fără  şovăială, respingeţi-l! (Bahá’u’lláh, The World Order of Bahá’u’lláh, p. 132)
13. …se cuvine ca Aghsanii, Afnanii şi rudele Mele să- şi întoarcă faţa cu toţii spre Cea Mai Mare Ramură. Gândiţi-vă la ce am revelat în Cartea Noastră Cea Mai Sfântă: „Când oceanul prezenţei Mele se va retrage, iar Cartea Revelaţiei Mele se va încheia, întoarceţi-vă faţa spre Cel pe care Dumnezeu l-a desemnat, spre Cel ce a răsărit din această Rădăcină Străveche.” Acest vers sacru se referă la Cea mai Mare Ramură (`Abdu’l-Bahá). Astfel, prin graţia Noastră, v-am revelat Voinţa Noastră potentă. Eu sunt, cu adevărat Cel plin de Har, Cel Atotputernic. (Bahá’u’lláh, The World Order of Bahá’u’lláh, p.134)
14. O prieteni iubiţi! După săvârşirea din viaţă a acestui nedreptăţit, se cuvine ca Aghsanii (Ramurile), Afnanii (Rămurelele) Lotusului Sacru, Mâinile (pilonii) Cauzei lui Dumnezeu şi cei iubiţi de Frumuseţea Abhá să se întoarcă spre Shoghi Effendi – ramura tânără care a răsărit din cei doi lotu şi sacri  şi fructul ieşit din uniunea celor două mlădiţe ale Pomului Sfinţeniei – deoarece el este semnul lui Dumnezeu, ramura aleasă, Păzitorul Cauzei lui Dumnezeu, acela spre care trebuie să se întoarcă Aghsanii, Afnanii, Mâinile Cauzei lui Dumnezeu  şi cei iubiţi de El. El este interpretul cuvintelor lui Dumnezeu  şi după el va urma primul-născut al descendeţilor săi direcţi. (`Abdu’l-Bahá, Ultima Dorinţă  şi Testamentul lui `Abdu’l-Bahá, p.11)
15. …Spre Cartea cea Mai Sfântă trebuie să se întoarcă toţi şi tot ce nu e înscris acolo îm mod expres trebuie referit Casei Universale a Dreptăţii. Ceea ce hotăreste acest corp, fie în mod unanim, fie prin majoritate de voturi, acesta este Adevărul şi Scopul lui Dumnezeu Însuşi. (`Abdu’l-Bahá, Ultima Dorinţă şi Testamentul lui `Abdu’l-Bahá, p.19)
16. Tânăra ramură sacră, Păzitorul Cauzei lui Dumnezeu, precum şi Casa Universală a Dreptăţii, stabilită şi aleasă prin vot universal, sunt ambele sub îngrijirea şi protecţia Frumuseţii Abhá, la adăpostul  şi sub călăuzirea infailibilă a Sfinţeniei Sale, Cel preaslăvit (fie viaţa mea să le fie oferită ca jertfă amândurora). Tot ceea ce decid este de la Dumnezeu. Oricine nu ascultă de el, şi nici de ea, nu a ascultat de Dumnezeu. Cine nu ascultă de el şi nici de ea, nu a ascultat de Dumnezeu; oricine se răzvrăteşte împotriva lui şi împotriva ei, se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu; cine se opune lui, se opune lui Dumnezeu; cine o combate pe ea îl combate pe Dumnezeu; cine se ceartă cu el, se ceartă cu Dumnezeu; cine-l tăgăduieşte pe el, îl tăgăduieşte pe Dumnezeu; cine nu se încrede în el, nu se încrede în Dumnezeu; cine s-a abătut, s-a despărţit, şi şi-a întors faţa de la el,   s-a abătut, despărţit, şi şi-a întors faţa de la Dumnezeu. (`Abdu’l-Bahá, Ultima Dorinţă şi Testamentul lui `Abdu’l-Bahá, p.11)
17. …În conducerea problemelor administrative ale Credinţei, în aplicare legislaţiei necesare pentru a suplimenta legile din Kitáb-i-Aqdas, membrii Casei Universale a Dreptăţii – iar acest lucru nu trebuie uitat – nu sunt răspunzători, aşa cum reiese limpede din afirmaţiile lui Bahá’u’lláh, faţă de cei pe care îi reprezintă şi nici nu le este îngăduit să fie influienţaţi de sentimentele, părerile generale şi chiar de convingerile masei celor credincioşi sau ale celor care îi aleg. Ei trebuie să asculte, într-o atitudine pioasă, ceea ce le dictează şi îi îndeamnă conştiinţa lor. Ei pot, de fapt ei trebuie să cunoască condiţiile care prevalează în comunitate, trebuie să cumpănească, fără patimă, în miţile lor asupra fiecărui caz care le-a fost prezentat spre deliberare şi trebuie să-şi păstreze dreptul de a lua o hotărâre fără vreo constrângere: „Dumnezeu îi va inspira cum va crede de cuviinţă”, este asigurarea absolută pe care ne-o dă Bahá’u’lláh. Ei, şi nu aceia care, în mod direct sau indirect, îi aleg, au fost astfel făcuţi beneficiarii călăuzirii divine, care este totodată sângele dătător de viaţă şi bastionul cel mai important al acestei Revelaţii. (Shoghi Effendi, The World Order of Bahá’u’lláh, p.153)
18. După o cercetare temeinică şi pioasă a Textelor Sfinte privitoare la numirea unui succesor al lui Shoghi Effendi, ca Păzitor al Cauzei lui Dumnezeu şi după prelungite consultări, incluzând şi părerile Mâinilor Cauzei lui Dumnezeu cu reşedenţia în Țara Sfântă, Casa Universală a Dreptăţii a ajuns la concluzia că nu există nici o modalitate de a numi sau o posibilitate de a legifera numirea unui al doilea Păzitor care să-i urmeze lui Shoghi Effendi. (Casa Universală a Dreptăţii, Wellsprings of Guidance, p.11)
19. Casa Universală a Dreptăţii despre care Păzitorul a spus că va fi considerată de posteritate ca „ultimul refugiu al unei civilizatii care se clatină”, este acum, în absenţa Păzitorului, singura instituţie din lume, călăuzită îm mod infailibil spre care trebuie să se întoarcă toţi şi ei îi revine responsabilitatea pentru a asigura unitatea şi progresul Cauzei lui Dumnezeu în conformitate cu Cuvântul revelat. (Casa Universală a Dreptătii, Wellsprings of Guidance, p.90)
20. În Credinţa Bahá’í există două autorităţi centrale numite. La acestea trebuie să apeleze credincioşii, căci, în realitate Interpretul Cuvântului este o extensie a acelui centru care este Cuvântul însuşi. Cartea cuprinde Cuvintele lui Bahá’u’lláh, în timp ce Interpretul divin inspirat este Gura vie a acestei Cărţi – el, şi numai el poate stabili cu autoritate ce înseamnă Cartea. Aşadar, un centru este Cartea cu Interpretul ei , iar celălalt este Casa Universală a Dreptăţii, călăuzită de Dumnezeu, care decide asupra a tot ce nu este limpede revelat în Carte. Acest model de centre şi relaţia dintre ele este aparent în fiecare stadiu al dezvoltării Cauzei. În Kitáb-i-Aqdas, Bahá’u’lláh spune credincio- şilor că după moartea Sa să apeleze la Carte şi la „Acela pe care Dumnezeu l-a ales, care a răsărit din rădăcina străveche”. În Kitáb-i-Ahdi (Cartea Legământului lui Bahá’u’lláh), El spune clar că aceasta se referă la `Abdu’l-Bahá. În Aqdas, Bahá’u’lláh hotăreşte, de asemenea înfiinţarea Casei Universale a Dreptăţii şi îi conferă puterea necesară pentru a-şi îndeplini funcţiile. În Ultima Dorinţă şi Testamentul Său, Dascălul instituie în mod explicit funcţia Păzitorului, despre care Shoghi Effendi spune că a fost anticipată limpede în versurile din Kitáb-i-Aqdas, reafirmă şi elucidează autoritatea Casei Universale a Dreptăţii şi-i îndreaptă pe credincioşi spre Carte: „Spre Cartea Cea Mai Sfântă trebuie să se întoarcă toţii, şi tot ce nu e înscris acolo în mod expres, trebuie referit Casei Universale a Dreptăţii.” și la sfârşitul Testamentului, El spune: „Toţi trebuie să caute călăuzire şi să se întoarcă spre Centrul Cauzei şi spre Casa Dreptăţii. Iar cel ce se întoarce spre orice altceva comite o mare greşeală.” (Mesaje ale Casei Universale a Dreptăţii, pp. 42-43)
21. Astăzi puterea care pulsează în arterele corpului lumii este spiritul Legământului – spiritul care este cauza vieţii. Oricine este însufleţit de acest spirit simte prospeţimea şi frumuseţea vieţii în el, el este botezat cu Sfântul Duh, este născut din nou, este eliberat de opresiune şi tiranie, de nepăsare şi de brutalitatea care omoară spiritul. El ajunge astfel la viaţa veşnică. Lăudat fie Domnul că e şti ferm în Legământ şi în Testament şi-ţi întorci faţa spre Lumina lumii, Înălţimea Sa Bahá’u’lláh. (`Abdu’l-Bahá, Star of the West, vol.14, no.7, oct.1923, p.225)
22. Dacă n-ar exista puterea proteguitoare a Legământului pentru a apăra fortul indestructibil al Cauzei lui Dumnezeu, ar apărea în mijlocul Bahá’íilor într-o singură zi o mie de secte diferite, aşa cum s-a întâmplat în veacurile trecute. Dar în această Dispensaţie Binecuvântată, de dragul permanenţei Cauzei lui Dumnezeu şi pentru a evita orice fel de disensiuni între cei ce sunt ai lui Dumnezeu, Frumuseţea Binecuvântată (fie ca sufletul meu să fie sacrificat pentru Ea) a scris, cu ajutorul Penei Supreme, Legământul şi Testamentul… (`Abdu’l-Bahá, Bahá’í World Faith, pp.357-8)
23. Pentru a dirija și canaliza forțe puse în libertate de acest process Divin și pentru a asigura acțiunea lor armonioasă și continua după înălțarea Sa, un instrument Divin rânduit, investit cu o autoritate indiscutabilă, organic legat de Autorul Revelației însuși era în mod indispensabil. Acest instrument

Bahá’u’lláh l-a furnizat în mod expres prin instituția Legământului, o instituție pe care El a   stabilit-o cu fermitate înainte de înălțarea Sa. Este vorba de același Legământ pe care El îl anticipase în Kitáb-i-Aqdas și la care făcuse aluzie când Și-a luat, în cele din urmă, rămas bun de la membrii familiei Sale, chemați la căpătâiul Său în zilele care au precedat imediat înălțarea Sa, și pe care l-a încorporat într-un document special pe care l-a desemnat drept ,,Cartea Legământului Meu” și prin care l-a încredințat, în timpul ultimei Sale boli, fiului său mai mare, `Abdu’l-Bahá. (Shoghi Effendi, Dumnezeu trece pe lângă noi, cap. 12)