„Cât despre Báb—fie ca sufletul meu să fie jerfit pentru El!—încă din tinereţe, adică, pe când abia intrase într-al douăzeci şi cincilea an al binecuvântatei Sale vieţi, El s-a ridicat pentru a proclama Cauza Sa. . . . Singur, într-un mod care sfidează cea mai îndrăzneaţă imaginaţie, el a susţinut Cauza printre persani, care sunt renumiţi pentru fanatismul lor religios. Acest Suflet ilustru s-a ridicat cu o asemenea forţă, încât a zguduit din temelii religia, morala, condiţiile, obiceiurile şi tradiţiile persane şi a instaurat reguli noi, legi noi şi o nouă religie. Deşi marii demnitari, aproape toţi clericii şi personalităţile publice s-au coalizat spre a-L distruge şi anihila, El singur le-a ţinut piept şi a zdruncinat totul în Persia.
Mulţi ‘ulamá şi mulţi demnitari, ca de altfel şi mulţi alţi oameni I s-au alăturat atunci, jerfindu-şi cu bucurie viaţa pentru Cauza Sa, fără de teamă grăbindu-se spre martiriu.
Guvernul, naţiunea, învăţaţii în religie precum şi alte mari personalităţi, toţi au încercat să Îi stingă lumina, dar nu au reuşit. În cele din urmă luna Sa a răsărit, steaua Lui a prins strălucire, temeliile puse de El s-au consolidat, iar zorile Sale au apărut în toată splendoarea. El a împărtăşit învăţătura divină celor mulţi şi neluminaţi, împletind astfel o schimbare spectaculoasă a gândirii, moravurilor, tradiţiilor şi a modului de viaţă al persanilor. El a adus discipolilor Săi vestea cea bună a manifestării Soarelui lui Bahá şi i-a pregătit ca să creadă.
Apariţia unor asemenea semne minunate şi rezultate măreţe asupra mentalităţii oamenilor şi asupra ideilor dominante; aşezarea temeliilor progresului, organizarea principiilor succesului şi prosperităţii de către un tânăr neguţător constituie cea mai grăitoare dovadă că El a fost un Învăţător desăvârşit. Un om cu judecata dreaptă niciodată nu va ezita să creadă aceasta.”
„Báb aclamat de Bahá’u’lláh drept Esenţa Esenţelor , Oceanul Oceanelor , Punctul în jurul Căruia gravitează realităţile Profeţilor şi a Mesagerilor , Cel de la care Dumnezeu a făcut să coboare ştiinţa a tot ce a fost şi va fi, al Cărui rang depăşeşte pe cel al tuturor Profeţilor şi a Cărui Revelaţie depăşeşte înţelegerea şi inteligenţa tuturor aleşilor lor, îşi predase mesajul şi îşi îndeplinise misiunea. Cel care, potrivit cuvintelor lui ‘Abdu’l-Bahá, a fost Dimineaţa Adevărului , Vestitorul Celei Mai Mari Lumini , a Cărui venire a marcat în acelaşi timp sfârşitul Ciclului profetic şi începutul Ciclului Împlinirii , prin intermediul Revelaţiei Sale, în acelaşi timp, a risipit umbrele nopţii care coborâseră deasupra ţării Sale şi a proclamat apropiata înălţare a acelui Astru Incomparabil, a cărui strălucire avea să cuprindă întreaga omenire.”
„Acel scurt răstimp ar fi trebuit să separe această măreaţă şi minunată Revelaţie de propria Mea Manifestare anterioară, este un mister pe care nici un om nu-l poate dezlega şi o taină pe care nici o minte nu o poate pătrunde.”
„Virtuţile Sale erau atât de distinse în mărinimia şi frumuseţea lor, personalitatea Lui atât blajină şi totuşi viguroasă şi şarmul Său natural era combinat cu atât de mult tact şi hotărâre, încât după Declararea Sa El a devenit cu repeziciune o persoană foarte cunoscută în Persia. El I-a câştigat aproape pe toţi care au intrat în contact personal cu El, adesea convertind pe asupritorii Săi spre Credinţa Lui şi preschimbând pe cei lipsiţi de bunăvoinţă în prieteni de nădejde.”
„Apariţia lui Báb se aseamănă cu aurora pentru că zorile sunt promisiunea soarelui. Aurora lui Báb făgăduieşte apariţia Soarelui Adevărului care va învălui întreg pământul.”