
Pandemia scoate in evidenta rolul femeilor in functii de conducere
29 martie 2021
Perseverenta in timp de razboi
1 iunie 2021
de Ariana Salvo
13 aprilie 2021
Într-o zi, un tânăr compunea jazz la un pian închiriat în apartamentul său din Boston, când, deodată, s-a auzit soneria. La ușă era vecina cu ochi albaștri care studiase canto. Ea auzise prin pereți muzica tânărului și avea nevoie de cineva care să o acompanieze la repetiții. Peste doi ani mă nășteam eu, mama mea fiind chiar acea solistă. Nașterea a avut loc acasă, în acordurile de jazz interpretate de tatăl meu și de doctorul care era și el muzician (evident).
Casa noastră răsuna mereu de muzică live și era plină de lucrări de artă din întreaga lume. Artele erau un mod de viață. Crearea și înțelegerea artei era modul nostru de a relaționa unii cu alții și de a construi o comunitate. De aceea, atunci când am fost întrebată pentru prima dată care consider că este scopul artelor, am fost luată pe nepregătite. Pentru mine, artele sunt la fel de esențiale ca hrana și apa. Sunt nenumărate modurile în care artiștii ne îmbogățesc viața și ne modelează realitatea. Iată în continuare cinci dintre acestea care îmi sunt confirmate zilnic.
1. Un mijloc prin care ne autodefinim
Artele ne provoacă să reflectăm asupra lucrurilor pe care le prețuim și asupra motivelor pentru care le prețuim. În felul acesta, artele modelează modul în care ne autodefinim și în care ne definim scopurile la nivel de individ și de comunitate. Am văzut trupe de dans care folosesc mișcarea drept mijloc de a milita pentru dreptate socială; lucrări de artă publică ce ne invită să examinăm cine suntem și ce alegem să sărbătorim și să prețuim în comunitățile noastre; sau lucrări care stârnesc mânia, prejudecățile și dezbinarea. Puterea artei se vede inclusiv în absența artei: atunci când vedem creații produse de și reprezentând majoritar un anumit gen sau o anumită cultură, ne sunt afectate percepția asupra diversității, valorile și vocile pe care le respectăm și cu care ajungem să ne identificăm. Referindu-se la modul în care muzica ne poate stârni atât emoții negative, cât și emoții pozitive, ‘Abdu’l‑Bahá spunea:
Melodia stârnește și trezește orice se află în inima omului. Dacă o inimă plină de sentimente bune și o voce curată se întâlnesc, se produce un efect minunat. De pildă: dacă în inimă se află iubire, prin melodie, acea iubire va spori până când intensitatea sa abia mai poate fi suportată; dar dacă în inimă sălășluiesc gânduri rele, cum ar fi ura, acestea vor spori și se vor înmulți. De pildă: muzica folosită în război trezește dorința de vărsare de sânge. Înțelesul este că melodia face ca sentimentul care se află în inimă, oricare ar fi acesta, să crească.[1]
2. O forță în slujba binelui social
Punând o oglindă în fața realității sociale actuale, artele ne pot ajuta să conștientizăm mai bine felul în care alegem să ne comportăm și ne pot provoca să fim agenți proactivi de schimbare pozitivă în modelarea viitorului nostru individual și colectiv. Deoarece artele pot motiva atât acțiuni pozitive, cât și acțiuni negative, cred că artiștii trebuie să fie deosebit de atenți la intenția cu care abordează actul creator. Ei trebuie să își utilizeze forma de expresie în mod responsabil, așa cum utilizează orice alt instrument. Întrucât arta este și dialog, cei care se bucură de ea fără a se considera însă artiști au și ei un rol. Formele pe care alegem să le sprijinim vor modela, la rândul lor, creațiile comunităților noastre artistice.
3. Reflectarea frumuseții Divine
Artele înnobilează, reflectând frumusețea Divină. Așa cum spunea Leonardo da Vinci, „acolo unde spiritul nu lucrează cu mâna, nu există artă”. În societatea lărgită, aproape orice se poate considera a fi artă. Însă Scrierile Bahá’í ne spun că adevărata artă, în forma sa cea mai pură, este doar o reflexie a inspirației Divine. ‘Abdu’l‑Bahá ar fi spus următoarele:
Orice Artă este un dar al Sfântului Duh. Când această lumină strălucește prin mintea unui muzician, se manifestă în frumoase armonii. Iarăși, strălucind prin mintea unui poet, se vede în poezie rafinată și în proză poetică. Atunci când Lumina Soarelui Adevărului inspiră mintea pictorului, acesta creează minunate picturi. Aceste daruri își împlinesc cea mai înaltă menire atunci când înfățișează lauda lui Dumnezeu.[2]
Reflectând frumusețea și perfecțiunea Divinității, artele ne invită să intrăm în legătură cu aceasta atât fizic, cât și spiritual. Am tratat mai detaliat rolul pe care-l poate juca frumusețea în dezvoltarea noastră spirituală într-un alt articol de pe Blogul Bahá’í: Frumusețea clarificată.
4. O cale către vindecare
Artele reprezintă un instrument care poate fi folosit în vindecare. Actul creației poate avea un efect profund terapeutic atât pentru artist, cât și pentru spectator. Ne permite să cercetăm lumi care există dincolo de limitările realității fizice, ale timpului și ale spațiului, deschizând posibilități care nu ne-ar fi accesibile altfel. Dr. Rachel Naomi Remen are următoarea explicație: „La cel mai adânc nivel, procesul creator și procesul de vindecare se ridică dintr-o singură sursă. Când ești artist, ești tămăduitor; o încredere nerostită în aceeași taină stă la baza muncii tale și a integrității sale”. Desigur, potențialul vindecător al artei poate fi atins numai dacă artiștii recunosc această unică sursă și aleg să o utilizeze pentru a spori binele colectiv.
5. O formă de adorație
Atunci când actul creației este înfăptuit cu intenția de a-L servi pe Dumnezeu, este un act de adorație. Artele își pot atinge forța maximă când devin un canal al inspirației divine, căci ce este adorația dacă nu o comuniune cu Dumnezeu? ‘Abdu’l‑Bahá spunea:
[Î]n această minunată eră nouă, arta este adorație. Cu cât vă străduiți mai mult să o perfecționați, cu atât mai mult vă apropiați de Dumnezeu. Ce dar poate fi mai mare ca acela când arta cuiva este echivalentă cu actul adorației Domului? Aceasta înseamnă că atunci când degetele voastre apucă pensula este ca și cum v-ați afla la rugăciune în Templu.[3]
Cred că avem nevoie de arte deoarece ne oferă un limbaj suficient de bogat pentru a comunica și a reflecta asupra experienței umane în toate dimensiunile sale fizice și spirituale. Îmi amintesc că, pe când eram copil, am întâlnit pentru prima oară citatul „Cu adevărat, Noi am făcut muzica asemeni unei scări pentru suflet, o cale prin care puteți fi înălțați spre tărâmul din înalturi…”[4], precum și cuvintele „muzica, fie cântată, fie executată la un instrument, este hrană spirituală pentru suflet și pentru inimă”[5], și am simțit o adâncă bucurie la gândul că opera tatălui meu crea scări pentru suflet și hrană spirituală pentru inimă.
Având în vedere rolul esențial jucat de arte în modul în care ne percepem pe noi înșine și în ce alegem să prețuim, este important pentru mine să învăț să îmi folosesc expresia artistică în mod responsabil, astfel încât să acționeze ca o forță unificatoare, nu de dezbinare, în viața mea și în comunitatea mea. Nu tot ce creez va reflecta toate atributele lui Dumnezeu, însă, dacă mă consider o trestie goală pe dinăuntru, fiecare act creator îmi pune la dispoziție un nou portal prin care intru în legătură cu taina din care ne-am întrupat toți. Cu cât mă perfecționez mai mult în a folosi procesul creator pentru a canaliza puterea Divină, cu atât îmi pot utiliza mai eficace demersurile artistice pentru a contribui la o creștere și dezvoltare pozitivă în sânul comunității mele.
Despre autoare
Ariana Salvo s-a născut în Statele Unite și, în copilărie, a trăit 16 ani în Cipru. S-a mutat în Insula Prințului Edward (Canada) pentru un masterat în studii despre insule, s-a îndrăgostit de comunitatea strâns unită de acolo și nu a mai plecat. Atunci când nu se dedică scrisului, se ocupă cu explorarea galeriilor de artă din întreaga lume, cultivarea florilor, vizitarea insulelor izolate, drumețiile și fotografierea peisajelor sălbatice de pe coasta estică a Canadei, predarea limbii engleze cursanților internaționali și lectura de ficțiune istorică în compania unei căni de ceai.
[1] ‘Abdu’l‑Bahá, Muzica, p.79-81.
[2] Citat în Blomfied, The Chosen Highway, p.167.
[3] „Extrase din Scrierile și din scrisorile Păzitorului și ale Casei Universale a Dreptății cu privire la arte și arhitectură”, compilație nepublicată pregătită de Departamentul de Cercetare al Casei Universale a Dreptății.
[4] Bahá’u’lláh, Kitáb-i-Aqdas, p.38
[5] ‘Abdu’l‑Bahá, Selecții din Scrierile lui ‘Abdu’l‑Bahá, p.112