Cum a împlinit Bahá’u’lláh profeția creștină
12 iunie 2018Viziune împărtășită, voință împărtășită: alegând împreună viitorul nostru global
12 iunie 2018Comunitatea Internațională Bahá’í lansează o campanie globală solicitând eliberarea imediată a celor șapte lideri bahá’í iranieni, întemnițați pe nedrept timp de nouă ani.
Campania care a preluat ca temă „Nici un an în plus“, sporește conștientizarea în legătură cu cei șapte bărbați și femei arestați sumar în 2008 și condamnați la 20 de ani de închisoare pentru convingerile lor religioase. Această sentință a fost redusă la 10 ani în 2015 după aplicarea întârziată a nolui Cod Penal iranian.
„Speranțele noastre sunt ca aceste șapte persoane curajoase să fie eliberate în anul viitor întrucât ele își termină sentințele“, a spus Bani Dugal, reprezentantul principal al Comunității Internaționale Bahá’í la Națiunile Unite. Dar realitatea este că în primul rând ei nu ar fi trebuit vreodată arestați sau închiși și că, sub termenii legi iraniene, ei ar fi trebuie demult să fie eliberați condiționat.
De fapt aceștia șapte, familiile lor și într-adevăr întreaga comunitate bahá’í iraniană sunt cu toții supuși nedreptății și cruzimii, oprimării și tiraniei. Cu toții se confruntă cu politici nedrepte de strangulare economică, refuzare neabătută a accesului la educație superioară și atacuri nepedepsite și pline de răutate asupra bahá’ílor și asupra proprietăților acestora, nemaimenționând propagandă negativă extinsă în mass-media oficială.
În mesajul datat 8 mai 2017, adresat bahá’ílor din Iran cu ocazia comemorării întemnițării celor șapte, Casa Universală a Dreptății afirmă: ,,Unele dintre evenimentele anului trecut nu au lăsat nici o îndoială în mințile oamenilor din Iran și dincolo de granițe, că fanatismul rigid și considerațiile lumești ale unora dintre liderii religioși sunt motivul real pentru toată opoziția și opresiunea împotriva bahá’ílor.”
Ea afirmă în continuare: „ Reprezentanții țării pe scena internațională nu mai sunt capabili să nege că aceste acte de discriminare sunt în răspuns la chestiuni de credință și conștiință. Oficialii, lipsiți de orice explicație convingătoare pentru comportamentul lor irațional și nepreocupați de răul făcut numelui și credibilității țării lor prin politicile lor înguste, se găsesc incapabili să ofere măcar un răspuns plauzibil la întrebarea de ce sunt ei așa de neliniștiți în legătură cu existența unei comunități bahá’í dinamice în acea țară.“
Campania în favoarea celor șapte bahá’í închiși, are ca țintă asigurarea eliberării imediate a celor șapte, care sunt Fariba Kamalabadi, Jamaloddin Khanjani, Afif Naeimi, Saeid Rezaie, Mahvash Sabet, Behrouz Tavakkoli și Vahid Tizfahm, dintre care cel mai bătrân are peste optzeci de ani.
Similară campaniilor din anii precedenți, aceasta comemorează arestarea a șase dintre cei șapte, pe 14 mai 2008. Ea va fi sprijinită prin filme, cântece și activități desemnate să atragă atenția asupra situației lor dificile.
Campania din acest an se concentrează și asupra tuturor evenimentelor pe care aceștia le-au ratat în timpul celor nouă ani de închisoare – bucuriile – și amărăciunile – vieții zilnice cu familiile lor și cu cei dragi.
„Toți cei șapte sunt căsătoriți și au copii, iar anterior arestării, aveau o bogată viață de familie“, a spus d-ra Dugal. ,,Toți șapte erau de asemenea foarte activi în munca pentru îmbunătățirea comunității lor – nemaimenționând societatea iraniană ca întreg.
Mai mult, închiderea lor pe termen lung a însemnat, pe lângă alte lucruri, că ei nu au fost prezenți la nașterea a numeroșilor nepoți, la căsătoriile pline de bucurie ale copiilor și rudelor apropiate și la funerariile membrilor familiilor și ale prietenilor dragi.
Ei au fost forțați să celebreze sărbătorile lor naționale și religioase în închisoare, în loc de a fi în compania celor dragi. Iar în timp ce se aflau în închisoare, nu au avut posibilitatea să aibă grijă de fermele și afacerile lor, care au avut de suferit sau, cel puțin într-un caz, a fost distrusă de guvern“, a spus ea.
Comunitatea Internațională Bahá’í cere guvernului iranian să îi elibereze imediat, ca și pe ceilalți 86 de bahá’í aflați actualmente în spatele gratiilor în Iran – cu toții deținuți doar pentru convingerile lor religioase.
Mai multe informații despre campanie pot fi găsite la secția specială a website-ului Comunității Internaționale Bahá’í.
Pentru a citi în limba engleză articolul http://news.bahai.org/story/1167
Vă trimitem mai jos traducerea în limba română a unui articol intitulat ,,Nici o milă pentru bahá’íi din Iran”
apărut în Foreign Affairs în 9 mai 2017
Nici o milă pentru bahá’íi din Iran
Ce revelează despre regim represiunea acestora
de Elliott Abrams
Iranul își va alege un nou președinte pe 19 mai. Dar evenimentul real va avea loc cu câteva zile înainte, pe 14 mai și va oferi o mai profundă perspectivă asupra naturii regimului decât ar reuși vreodată alegerile să ofere.
14 mai va marca cea de-a noua aniversare a arestării conducerii bahá’ílor iranieni, cunoscută ca Yaran. Acești șapte bărbați și femei au administrat nevoile religioase și lumești ale bahá’ílor iranieni, care constituie cea mai mare minoritate nemusulmană a țării. Autoritățile iraniene i-au condamnat la termene de douăzeci de ani de închisoare pentru pretinse fapte rele – acuzații care au inclus „corupție pe pământ“, „insultarea sanctităților religioase“, „spionaj pentru Israel“ și „propagandă împotriva sistemului“. Secretarul grupului a fost arestat pe 5 martie 2008 și a fost de asemenea condamnta la 20 de ani de închisoare.
De la revoluția iraniană din 1979 și până în ziua de azi, regimul nu a arătat bahá’ílor nici o milă. Comunitatea bahá’í iraniană s-a confruntat cu opresiune continuă pe frontul economic și refuzul oportunităților educaționale. În noiembrie trecut, autoritățile iraniene au închis mai mult de 100 de afaceri cu proprietari bahá’í peste tot în Iran, după ce acele afaceri fuseseră închise pentru scurt timp de proprietari pentru respectarea sărbătorilor bahá’í. Doar în decembrie și ianuarie, mai mult de doisprezece studenți bahá’í au fost expulzați din universitățile iraniene datorită credinței lor. După cum a pus problema un student, „asta se petrece de 37 de ani [de la revoluția iraniană]. În fiecare an, oficialii universității însărcinați cu securitatea identifică noi studenți bahá’í și găsesc scuze pentru a-i da afară“. Între timp, sute de studenți au luat examenele naționale de admitere la universități, le-au trecut, și li s-a refuzat admiterea la vreo universitate.
Injusta întemnițare a bahá’ílor continuă, cu noi arestări făcute de Ministerul de Informații, chiar și recent, în aprilie. Se estimează că între 80 și 90 de bahá’í rămân închiși în Iran, numai datorită convingerilor lor religioase. Efortul de a defăima bahá’íi și religia lor continuă la fel de mult, cu mii de articole anti-bahá’í apărute în mass-media iraniană în ultimele douăsprezece luni.
Această mizerabilă campanie a provocat Adunarea Generală a ONU să ia notă, în ciuda eforturilor iraniene de a opri aceasta. Pe 19 decembrie 2016, Adunarea Generală a trecut o rezoluție condamnând violările iraniene generale ale drepturilor omului și notând în mod specific relele tratamente ale Iranului asupra minorităților religioase. În textul relevant, Adunarea Generală „își exprimă grava îngrijorare despre… permanentele limitări și restricții severe asupra dreptului la libertatea de gândire, conștiință, religie sau convingeri, restricții asupra întemeieri de locuri de adorație, atacuri împotriva locurilor de adorație și înmormântare și alte violări ale drepturilor omului“.
Dar Adunarea a trecut astfel de rezoluții din 2000, fără mare efect. Chiar această rezoluție, care doar „exprimă îngrijorare“ și nu condamnă violările drepturilor omului comise de Iran, a trecut cu un vot de 85 pentru, 35 împotrivă și 63 de abțineri. Cu alte cuvinte, majoritatea membrilor nici măcar nu ar sprijini exprimarea îngrijorării.
Yaranul rămâne după gratii, și bahá’íi din Iran continuă să se confrunte cu discriminarea și amenințarea foarte reală a întemnițării doar pentru practicarea credinței lor. În fiecare an la acest moment, organizațiile bahá’í de peste tot în lume încearcă să atragă atenția asupra situației periculoase a comunității iraniene în general și în special a întemnițării conducerii acesteia. În Iran, orice demonstrație publică sau adunare pentru a cere eliberarea lor ar rezulta doar în mai multe arestări. Speranțele ca actualul președinte, Hassan Rouhani, să extindă libertatea religioasă din Iran și să reducă sentințele Yaranului s-au dovedit false, și acum termenul lui de oficiu se termină. Codul penal iranian permite ca sentințele Yaranului să fie reduse, și în anii trecuți au fost rapoarte că aceasta se va întâmpla. Dar nu a fost așa, deci ei se confruntă cu încă 11 ani de închisoare.
Amarul adevăr este că până când o mai mare presiune internațională nu lovește Iranul, sau până când regimul țării nu este înlocuit de unul ales în mod liber de poporul iranian, libertatea de religie în Iran va rămâne un vis.
Dragi prieteni, să continuăm rugăciunile noastre pentru prietenii din leagănul Credinței, să ne lăsăm inspirați de statornicia lor în legământ și să oferim cu sacrificiu tot ce ne stă în putință servirii Cauzei.
Să ne bucurăm de oportunitățile de a propovădui și proclama Credința liber în țara noastră. Să reflectăm la planurile și țelurile pe care ni le putem propune neîngrădit.
Cât de recunoscători trebuie să fim că avem privilegiul de a ne organiza în agenții și instituții ale Credinței și de a trăi o viață de comunitate din ce în ce mai înfloritoare.
Cum ne îndeamnă Casa Universală a Dreptății ,,acum, la începutul unui an de un deosebit bun augur” , fiecare dintre noi să contemplăm ,,ce fapte cerești ar putea harul Său să ne ajute să realizăm” (Mesajul de Ridvan 2017) amintindu-ne mereu de frații și surorile noastre din Iran care desigur și-ar dori din tot sufletul să poată păși alături de noi pe calea comună de servire.