Bicentenarele scot în evidență unitatea

CAMBRIDGE, Massachusetts, S.U.A. — În timp ce comunitatea Bahá’í se pregătește să sărbătorească a două suta aniversare a nașterii lui Bahá`u`lláh, și Harvard Divinity School își serbează bicentenarul.

Această confluență de aniversări deosebite are o explicație mai adâncă decât simpla coincidență a datelor. La sfârșitul sec. al XIX-lea și în prima jumătate a sec. al XX-lea, un număr de eminenți filosofi, artiști și scriitori americani legați atât de Credința Bahá’í, cât și de Universitatea Harvard, au fost angajați într-un dinamic discurs emergent despre unitate.

Acesta a fost subiectul unei prezentări recente dedicate modului în care principiul Bahá’í al unității s-a manifestat în dezvoltarea comunității Bahá’í din America. Prezentarea a avut loc la Centrul Harvard pentru Studiul Religiilor Mondiale și s-a intitulat „Religia unității și unitatea religiei”. A fost susținută de Sasha Dehghani, profesor invitat la Harvard, care studiază Credința Bahá’í ca religie mondială independentă.

„Când am ajuns pentru prima oară la Harvard,” a spus Dr. Dehghani, „Prof. univ. Francis Clooney, directorul Centrului pentru Studiul Religiilor Mondiale m-a întâmpinat spunându-mi «Avem astăzi nevoie de religii care creează unitate și dărâmă ziduri».”

Abordând modul în care conceptele de unitate și de coeziune a omenirii au modelat eforturile Bahá’ílor din anii de început ai comunității Bahá’í americane, Dehghani a scos în evidență pietre de hotar majore și a vorbit despre gânditori semnificativi de la acea vreme.

Cea mai veche menționare publică a Credinței Bahá’í în Statele Unite a fost la Parlamentul Mondial al Religiilor din Chicago, în 1893, unde conceptul de unitate a religiilor a fost printre temele cele mai remarcabile explorate.

Spiritul care a animat Parlamentul Mondial din acel an a inspirat-o pe Sarah Farmer, proprietara hanului Green Acre din statul Maine și una dintre primele inovatoare religioase ale Americii, să susțină conferințe pe subiecte progresiste din științe, arte și religie. Aceste adunări au reunit scriitori, dascăli, filosofi, artiști și activiști de frunte, deschizând un spațiu pentru schimbul de idei și progresul gândirii.

În cartea sa, Restless Souls: The Making of American Spirituality (Suflete fremătând: formarea spiritualității americane), istoricul Leigh Eric Schmidt comentează impactul pe care l-a avut Green Acre asupra discursului public de la începutul sec. al XX-lea: „Adunările de la Green Acre au fost în floare timp de mai bine de două decenii; Parlamentul Mondial a durat în total șaptesprezece zile.”

Sarah Farmer a fost una dintre primele inovatoare religioase ale Americii. Ea deținea hanul Green Acredin Eliot, statul Maine, și a susținut conferințe pe subiecte progresiste din științe, arte și religie. Aceste adunări au reunit scriitori, dascăli și filosofi de frunte. În cele din urmă, Farmer a devenit Bahá’í și a mers în pelerinaj la Akka la cumpăna dintre secole. Atunci când ‘Abdu’l-Bahá a vizitat America în 1912, El a stat la Green Acre. (Fotografie din Arhivele Eliot Bahá’í, publicată de 239days.com).

În cele din urmă, activitatea lui Sarah Farmer a pus-o în contact cu Credința Bahá’í. Ea a călătorit la Akka la cumpăna dintre secole pentru a se întâlni cu ‘Abdu’l-Bahá, care a vizitat ulterior Green Acre în timpul voiajului lui în America din 1912. Multe dintre cuvântările lui ‘Abdu’l-Bahá din Statele Unite pe parcursul acelui an s-au concentrat pe unitatea religiilor și unitatea dintre rase, în special între americanii de culoare și cei albi.

La începutul sec. al XX-lea, un număr de gânditori religioși americani au intrat în contact cu Farmer sau au vizitat Green Acre, participând la schimbul dinamic de idei care se petrecea acolo. Printre ei s-au numărat și profesorii de la Harvard William James și W. E. B. Du Bois, doi dintre cei mai proeminenți și mai influenți scriitori și filosofi americani ai epocii. La rândul său, William James l-a invitat pe diplomatul iranian Ali Kuli Khan, un membru proeminent al comunității Bahá’í, să susțină prezentări despre Credința Bahá’í la Universitatea Harvard.

Du Bois, care fusese studentul lui James, a fost primul american de culoare care a obținut doctoratul la Universitatea Harvard, în 1895. Activitatea sa în calitate de fondator al Asociației Naționale pentru Promovarea Oamenilor de Culoare (National Association for the Advancement of Colored People – NAACP) l-a făcut să intre în legătură cu ‘Abdu’l-Bahá, care a ținut un discurs la cea de-a patra conferință a asociației, în 1912. După cum arată Guy Mount în cercetările sale, Du Bois a publicat ulterior discursul în revista oficială a NAACP, alături de fotografia lui ‘Abdu’l-Bahá.

Contemporan și coleg apropiat al lui Du Bois, Alain Locke a fost și el unul dintre cei mai eminenți gânditori ai epocii sale. Locke a fost primul american de culoare care a obținut bursa de studiu Rhodes și a rămas în istorie ca „Decanul” Renașterii din Harlem. Într-o biografie a lui Locke, Christopher Buck sugera că este posibil ca Du Bois să-l fi pus în legătură pe Locke cu Credința Bahá’í. El a obținut doctoratul de la Harvard în 1918, în același an în care a devenit Bahá’í. Contribuțiile filosofice profunde ale lui Du Bois și Locke s-au bucurat de o largă recunoaștere – Reverendul Martin Luther King, Jr. a comparat influența lor cu cea a lui Platon și Aristotel.

Din comunitatea Bahá’í americană timpurie au mai făcut parte Albert Vail și Stanwood Cobb, absolvenți ai Harvard Divinity School și foști preoți unitarieni. Vail a publicat în Harvard Theological Review, în 1914, un articol impresionant cu privire la Credința Bahá’í, accentuând principiul unității.

Chiar dacă Universitatea Harvard și Green Acre au reprezentat importante locuri de întâlnire pentru scriitorii și filosofii de frunte ai epocii, Dehghani a mai arătat în conferința sa că influența discursului emergent despre unitate a ajuns și la alți gânditori proeminenți din nord-estul Statelor Unite.

Artistul, poetul și scriitorul libanezo-american Kahlil Gibran locuia la Boston la începutul sec. al XX-lea. Cunoscut cel mai bine pentru lucrarea sa The Prophet (Profetul), Gibran a explorat în scrierile sale unitatea omenirii și a religiei. Gibran a intrat în contact cu ‘Abdu’l-Bahá prin Juliet Thompson, o artistă Bahá’í, și, în primăvara anului 1912, a avut ocazia să schițeze portretul lui ‘Abdu’l-Bahá și să participe la mai multe conferințe ale Lui.
Urmărirea ideii de unitate în sânul comunității Bahá’í americane s-a manifestat prin crearea de spații religioase deschise tuturor. În 1912, ‘Abdu’l-Bahá a pus piatra de temelie a primei Case de Adorație din emisfera vestică. Acesta a fost ridicată în Chicago în 1953 și rămâne și în ziua de astăzi un puternic simbol al unității tuturor oamenilor și religiilor.

Dehghani a remarcat că, în mod oportun, perioada acestui bicentenar oferă ocazia reexaminării unui subiect deosebit de important – unitatea rasei umane. Reflectând la acest moment, el a comentat că, în acest punct al istoriei noastre, este vremea să ne gândim la locul Credinței Bahá’í printre religiile lumii și la implicațiile principiului unității omenirii, așa cum a fost acesta formulat de Bahá’u’lláh

Prima delegație a Comunității Internaționale Bahá’í la Națiunile Unite, 1974. Amin Banani, Mildred Mottahedeh, Hilda Yen și Matthew Bullock.

Dl Sasha Dehghani vorbind la Harvard despre unitatea religiilor.

Profesorul Francis Clooney, directorul Centrului de Studiu al Religiilor Lumii la Harvard introducând prezentarea dl-ui Dehghani