Auguste Forel – Viata si iluminarea sa

Auguste Forel – Viața și iluminarea sa

Articol de M. Ghadirian, M.D.

Traducere Ligia Henderson

În toamna anului 1921, un celebru om de știință, entomolog și psihiatru din Europa a devenit destinatarul uneia „dintre cele mai valoroase” tablete scrise vreodată de ‘Abdu’l-Bahá.  „Iubitor de adevăr”, așa cum îl numea ‘Abdu’l-Bahá, dr. Auguste Henri Forel (1848–1931) era renumit pentru cercetările sale științifice originale și serviciile sale dedicate lumii umanității.

Născut în 1848 la „La Gracieuse”, o casă la țară lângă Morges, Elveția, el și-a petrecut copilăria timpurie în Lonay și Nisa. De mic copil era extrem de timid și sfios și așa a rămas pe tot parcursul tinereții sale. Mama lui, care îl îndrăgea foarte mult, își făcea prea multe griji în privința lui, protecția pe care i-o oferea fiind nejustificat de mare, ceea ce i-a limitat într-o mare măsură relațiile cu alte persoane.  Dar, datorită acestei izolări a lui din copilărie, imaginația sa a înflorit și el a început să stabilească o prietenie profundă cu natura și insectele.  Fascinația și interesul său autentic pentru viața și comportamentul furnicilor au crescut rapid și de la vârsta de 5 ani a început să colecteze diferite specii de furnici și să studieze despre ele.  Acest interes a rămas viu de-a lungul întregii sale vieți și i-a adus o remarcabilă considerație științifică pentru munca sa și descoperirile sale originale.

Religia a jucat un rol foarte important în prima parte a vieții sale, deși el nu a avut niciodată un sentiment profund pentru aceasta.  Mama sa, creștină ortodoxă, era destul de nerăbdătoare să-l vadă învățând Vechiul Testament și Noul Testament, deși el prefera Poveștile celor O mie și una de nopți și povestirile despre Tom Degețel și Scufița Roșie.  Și-a început școala, mai întâi la Maison Muret lângă Neuchâtel și apoi a continuat la Morges și Lausanne, Elveția.  În timp ce se afla la Lausanne, el a fost ferm instruit de mama sa să se ducă la biserică cu absolută regularitate și el a făcut acest lucru.  Dar îndoielile cu privire la religie au continuat să crească în mintea lui.  Cursul de pregătire pentru confirmarea religioasă, ținut de pastorul Bridal, la care trebuia să participe cu fidelitate, a devenit foarte plictisitor pentru el.  Răspunsurile pe care le-a primit la întrebările sale sincere și serioase au fost „refractare și evazive.” Apoi a venit sfârșitul cursului în 1864 și momentul decisiv pentru tânărul Forel de a-și declara credința în Dumnezeu și creștinism în ziua confirmării.  Cu ochii-n pământ și cu mâinile tremurânde în timp ce apărea în biroul pastorului Bridal, înainte de ceremonie, el și-a exprimat lipsa de credință în ceea ce toată lumea se aștepta de la el să creadă.  Tratat cu dispreț de pastorul mânios, a plâns cu amărăciune tot drumul spre casă.  Nu s-a întors niciodată și a renunțat cu totul la biserică și religie.  Deși foarte profund în dragostea sa față de umanitate și dedicat servirii acesteia, el a rămas destul de sceptic cu privire la subiectul lui Dumnezeu și al religiei.  A criticat în mod deosebit ipocrizia și dizarmonia pe care le-a văzut la fanaticii religioși și în sistemul lor de dogme.

,,Cuibul Furnicilor”, ultima casă a lui Forel, în Yvorne/Aigle, Elveția 1903-1931

Forel a intrat la medicină la Universitatea din Zurich și, de-a lungul anilor de pregătire medicală, și-a urmărit cu fidelitate interesul pentru studiul furnicilor. Colecția sa de colonii de furnici s-a extins și el s-a perfecționat în fiecare aspect al cunoștințelor sale despre această insectă;  fiziologie, biologie, anatomie și chiar pozologie, pe când experimenta efectul unor agenți biochimici asupra lor.  Zelul său autentic și curiozitatea lui de nestăvilit în domeniul entomologiei, în special în studierea furnicilor, a constituit o parte plăcută și productivă a vieții sale, ceea ce se reflectă în memoriile sale.  Într-o călătorie de lucru în Canada, s-a oprit o dată la Montreal.  Era duminică și după cum scrie el, „… bineînțeles, toți evlavioșii canadieni mergeau duminică la biserică, astfel încât în ​​acea zi activitățile hanului unde stătea au trebuit să fie suspendate. M-am dus în marele parc public, unde am petrecut toată ziua căutând furnici și acolo, am găsit o nouă varietate fără sclavi a furnicii noastre europene care deține sclavi, Formica Sanguinea!” Colecția lui de colonii de furnici, la care trudise de-a lungul vieții era atât de vastă, încât după moartea sa au fost necesare 7 camioane pentru a le transporta la muzeul din Geneva.

Entomologie și medicină

În anii 1871–74, au avut loc următoarele evenimente importante în viața lui Forel: a definitivat eseul său care a fost premiat și cartea sa  ,,Furnicile Elveției”.  La apariția acestui excelent tratat științific de entomologie, Societatea Elvețiană de Istorie Naturală i-a acordat premiul Schafli.  În 1874 și-a publicat cartea despre „Furnicile Elveției” și a primit un alt premiu, premiul Thore, acordat de Academia de Științe din Paris.  Forel a corespondat cu Charles Darwin despre lucrările sale asupra furnicilor,  i-a trimis un volum al cărții sale și a primit de la acesta răspunsuri încurajatoare.

În 1872, Forel și-a finalizat studiile de medicină și a început să manifeste interes pentru psihiatrie.  La cina de absolvire a medicinei, unul dintre oaspeții săi a pus această întrebare: „De ce Forel părăsește furnicile pentru psihiatrie?”  Răspunsul pe care l-a primit a fost: „Forel s’occupait de fourmis (fous remis) maintenant il passe aux fous à remettre!” *

Un alt eveniment important din acești ani a fost o călătorie pe care Forel a făcut-o la Viena, unde a petrecut șapte luni lucrând cu genialul specialist în studierea creierului, contemporanul său, Meynert.  Anatomia creierului a fost pentru el o arie specială de interes și el a dobândit respect și distincție în acest domeniu.  În primăvara anului 1873, a plecat la Paris unde a vizitat spitale de boli mintale și a explorat progresele psihiatrice.

Carieră în psihiatrie

Urmărindu-și interesul pentru psihiatrie, a început să lucreze într-un spital de boli mintale din München, Germania.  În acest spital, Forel a inițiat noul concept de a deschide o secție de observare a pacienților. Emil Kraepelin, psihiatru de renume mondial, care l-a succedat pe Forel în acel spital, a îmbunătățit acest concept și a dezvoltat un sistem de tratament în secțiile de observare, care a fost apoi adoptat și generalizat.

Bancnota de 1000 de franci a Băncii Naționale a Elveției, față și verso

Munca sa la München l-a determinat să recunoască rădăcina alcoolismului și rolul important al alcoolului în tulburările psihice.  Apoi a lansat o campanie de prevenire și tratare a problemelor cauzate de alcool în societate, pe care a susținut-o pe tot  parcursul vieții.  El a fost un membru activ al Societății anti-alcoolice și al Societății pentru îmbunătățirea moralității.  A călătorit mult în numeroase țări din întreaga lume și a luptat pentru cauza sa împotriva consumului de alcool și a efectelor distructive ale acestuia asupra minții și corpului uman.  Viziunea lui Forel despre alcool în societate și preocuparea sa pentru dreptul pacienților psihici explică unele aspecte ale eticii sale profesionale.  Serviciul său neprețuit pentru omenire i-au adus distincții premii și onoruri, în special în Europa.

1883 căsătoria cu Emma Steinheil. ,,Fiecare gest al ei vădea duioșie și grijă.”

În 1879, când avea doar 30 de ani, a fost numit director al Institutului de Psihiatrie Burgholzli și profesor la Universitatea din Zurich.  Forel era foarte înzestrat în explorarea și explicarea diferitelor frontiere ale anatomiei creierului și ale psihiatriei.  Interesele sale au acoperit domenii precum neuroanatomia, neurofiziologia, psihiatria criminalistică, etapele de tranziție între sănătatea mintală și tulburările psihice, rolul educației în alcoolism, dar și în sănătatea mintală și în tulburările mentale.  El era, de asemenea, interesat de adevăratul monism sau de unitatea dintre fenomenele cerebrale și cele psihice.  El a studiat pe larg problema sexualității și cartea sa despre „Problema sexuală” (1905) a câștigat o recunoaștere considerabilă. Interesul său pentru sexualitate se referă mai mult la curiozitățile medicale și antropologice.  În ceea ce privește psihanaliza, Forel recunoaște un anumit adevăr în metoda cathartică a lui Breuer, dar respinge cu totul ceea ce el consideră exagerările lui Freud privind sexualitatea infantilă, interpretarea viselor și așa mai departe.  Unii psihiatri cred că Auguste Forel și Eugene Bleuler (1857–1939) au avut mai probabil o orientare de bază care avea mult în comun cu psihanaliza, deși ei nu au aderat la acea școală de gândire.

În tratament a folosit hipnoza pe care a învățat-o de la Hippolyte Bernheim în timp ce lucra cu el în Nancy, Franța.  A predat hipnoza la Universitatea din Zurich și a scris o carte despre acest subiect (Der Hypnotismus, 1889) în care susține opinia lui Oskar Vogt (1870-1959) că hipnoza este o „inhibiție neurodinamică” cauzată de „epuizarea corticală”. Forel a folosit și psihoterapia și a fost fondatorul Societății de Psihoterapie și Psihologie Medicală.  Adolf Meyer (1866–1950), unul dintre psihiatrii distinși ai lumii și fondatorul psihobiologiei, care a adus o contribuție extraordinară la psihiatria americană modernă a fost cândva elevul și colegul lui Auguste Forel.

În iulie 1916, Forel a decis că era la acea vreme un socialist activ, dar atât ideologia pe care o avea despre socialism, cât și conceptul său de psihiatrie, erau adânc înrădăcinate în etică.  A crezut într-un socialism fără violență și a dezaprobat comunismul.  Pentru el, capitalismul și alcoolismul aveau multe în comun și a luptat împotriva ambelor.  El și-a definit propriul concept de socialism spunând: „Socialismul fie va fi etic, fie nu va fi” și a perceput etica în următoarea lumină: „Etica constă în practicarea altruismului superior, în sacrificarea ego-ului pentru alții și în cel mai înalt sentiment pentru umanitate, adică pentru bunăstarea socială a tuturor. ”

Forel a activat într-o serie de societăți și asociații respectate la nivel internațional.  El a primit o diplomă onorifică de doctorat în filosofie, precum și de doctorat în drept.  Era un om nobil cu unele calități caracteristice, cum ar fi onestitatea, smerenia, sinceritatea și inteligența.  El a avut o viziune largă asupra lumii și a deplâns ignoranța și prejudecățile ca fiind unele dintre cauzele războaielor.

Fotografie de familie, 1898 În centru D-na și Dl. Forel

S-a căsătorit în 1883 și a avut șase copii.  Cel mai mare, un fiu, Edouard, care a studiat medicina, a murit în 1912 ceea ce i-a provocat lui Forel o durere profundă.  În anul următor a avut un accident vascular cerebral cu hemiplegie după care și-a revenit într-o oarecare măsură.

Forel și Credința Bahá’í

Arthur și Martha Brauns-Forel, fiica și ginerele lui Forel, de la care a aflat pentru prima oară de Credința Bahá’í în 1920. Arthur a murit în 1925 într-un accident de canoe. Martha a devenit unul din stâlpii Comunității Bahá’í din Germania în timpul regimului Nazist, când Credința Bahá’í a fost scoasă în afara legii.

În decembrie 1917, înainte de a afla despre Credința Bahá’í, el a publicat „Religia binelui social”.  În martie 1919, el a completat această idee adăugându-i termenul „religie științifică”.  Apoi noul său concept foarte elaborat de religie a fost numit „Religia științifică a binelui social”, concept pe care l-a retras atunci când a recunoscut Credința Bahá’í.  Finalizarea creării de către el a unei religii științifice a coincis cu descoperirea Credinței Bahá’í. El a ajuns să cunoască Credința Bahá’í pe data de 21 ianuarie 1921, în casa ginerelui său, Dr. A. Brauns, care era Bahá‘i. Dar, se pare, că a avut un contact inițial cu Credința mai devreme, în 1920, așa cum menționează în testamentul său.

Inutil să spun că experiențele sale amare din trecut cu credințe religioase și clerici fanatici au făcut să fie extrem de dificil pentru el să accepte adevărul religios fără rezerve.  Când a auzit despre învățăturile Bahá’í, în special două principii l-au atras. Unul a fost descoperirea sa că în Credința Bahá’í munca este ridicată la rang de adorație.  Acest lucru l-a entuziasmat enorm.  Cealaltă a fost poziția Bahá’í de abstinență completă față de alcool, un principiu căruia el își consacrase viața.  Acestea și multe alte principii sociale i-au atras inima, dar mintea sa iscoditoare avea încă nevoie de răspunsuri la unele dintre întrebările fundamentale.  La 28 iulie 1921, Forel a scris o scrisoare către ‘Abdu’l-Bahá și în acea scrisoare a pus o serie de întrebări.  „Abdu’l-Bahá i-a răspuns la întrebări într-o lungă tabletă pe 21 septembrie 1921 cu doar două luni înainte de trecerea Sa la cele sfinte.  The Guardian a considerat această tabletă ca fiind „una dintre cele mai valoroase pe care Maestrul le-a scris vreodată”. În această tabletă, „Abdu’l-Bahá îl laudă pe Forel ca personaj venerat, iubitor de adevăr … ”El îi explică, printre altele, relația dintre facultățile mentale și suflet, comparând-o cu  relația dintre razele soarelui și soare.  Puterea minții este limitată la starea corpului și a simțurilor sale naturale, în timp ce sufletul este o putere liberă.  Adică, dacă mintea și-ar pierde capacitatea de a raționa, puterea sufletului ar continua să existe.  „Abdu’l-Bahá detaliază și problema Divinității despre care Forel fusese destul de deziluzionat și descurajat de-a lungul vieții sale.

La primirea acestei tablete semnificative, Forel a fost plin de bucurie și recunoștință că era capabil să înțeleagă realitățile divine.  În cele din urmă își găsise răspunsurile.  De atunci a proclamat credința multora, fie în discursuri publice, fie în discuții private.  Soția sa, Emma Steinherl, a îmbrățișat Credința și fiica sa, Martha Brauns Forel, care l-a ajutat, de asemenea ca secretar al său, a devenit un credincios devotat al lui Bahá’u’lláh și a oferit servicii meritorii pentru progresul Cauzei în Europa.  Numele Credinței a început să răsune în multe cercuri științifice în care Forel era foarte respectat.  Frumosul său pavilion cu nouă laturi, cu vedere la Lacul Leman, în Elveția, era un loc de adunare în zilele de duminică, când el obișnuia să transmită mesajul lui Bahá’u’lláh multor oaspeți și vizitatori, inclusiv unora dintre colegii săi, oameni de știință.  Chiar și în ultima seară a vieții sale, el își învăța grădinarii despre Credință.  El credea că „este obligatoriu să existe un stat mondial, un limbaj universal și o religie universală”.  El a mai afirmat: „Mișcarea Bahá’í pentru unitatea omenirii este, după părerea mea, cea mai mare mișcare de astăzi care lucrează pentru pacea și frăția universală”.

,,Iubita mea Emma, tovarășa mea credincioasă, bună și devotată, nelipsita rază de soare din viața mea…mi-a conferit…cele mai prețioase lucruri din viață: dragoste și optimism.”

El a murit în 1931 și în testamentul său afirmă: „În 1920 am aflat la Karlsruhe despre religia mondială supraconfesională a bahá’ílor, fondată în Orient în urmă cu șaptezeci de ani de un persan, Bahá’u’lláh.  Aceasta este adevărata religie a „bunăstării sociale” fără dogme sau preoți, care îi unește pe toți oamenii acestui mic glob terestru al nostru.  Am devenit bahá’í.  Fie ca această religie să trăiască și să prospere pentru binele umanității!  Aceasta este cea mai înflăcărată dorință a mea ”.

 * „Forel era ocupat cu furnicile;  acum va vindeca nebunii! ”  Este un joc de cuvinte între fourmis (furnici) și fous remis (nebuni recuperați).

 Referințe

1. ‘Abdul-Baha:„ Tabletă către Dr. Forel ”.  Revelația Bahá’í;  Bahá’í Publishing Trust, London W. C., I, 1955, 220–231.
2. Shoghi Effendi: Dumnezeu trece pe lângă noi;  Bahá’í Publishing Trust, Wilmette, Illinois, 1944, 307, 375.
3. Auguste H. Forel: Out of My Life and My Work, (Traducere) W. W. Norton & Company Inc. Publishers, N. Y., 1937.
4. Auguste H. Forel: ‘The World Vision of a Savant”.  Lumea Bahá’í;  volumul III, 1930, Bahá’í Publishing Committee, New York, N. Y., 284—287.
5. Alexander, F. C. și Selesnick, S. T .: The History of Psychiatry;  Harper & Row, Publishers, N. Y., 1966, 173–174.
6. Zabih, I .: „Auguste Forel”.  Jurnalul lui Ahang-i-Badí: nr.  12: 117 B. E., Iran, PP.  378-380.

Articol în engleza online aici

Fotografiile din documentul The Life and Times of August Forel