Actor pionier ajuns la vârsta de o sută de ani reflectă asupra vieții, credinței și schimbării

KENILWORTH, Marea Britanie – În 1939, când tânărul de 22 de ani Earl Cameron a sosit în Anglia din Insulele Bermude, majoritatea persoanelor de origine caraibiană pe care le-a întâlnit acolo se chinuiau să își găsească de lucru.

„Era practic imposibil pentru o persoană de culoare să obțină orice fel de slujbă,” își amintește Cameron, care împlinește astăzi vârsta de o sută de ani. „Atitudinea generală era că persoanele de culoare trebuie să se întoarcă în țările lor. Printre ele se numărau și veterani din Primul Război Mondial și nici măcar ei nu își găseau de lucru. Uitându-mă în urmă, asta era situația.”

„Astăzi, lucrurile sunt diferite și mă bucur că eu am venit pe timpurile acelea, întrucât acum pot vedea cu ochii mei schimbările minunate care s-au produs.”

Originar din Insulele Bermude, Cameron a devenit bahá’í în 1962. El profită de ocazia propriului centenar pentru a reflecta asupra vieții și carierei sale de actor. Iar rolul pe care l-a jucat în doborârea barierelor de culoare în ochii publicului britanic nu trebuie subestimat. Potrivit Screenonline, ghidul Institutului Britanic de Film asupra istoriei filmului și televiziunii: „Earl Cameron a adus un suflu proaspăt descrierilor stătute ale relațiilor rasiale făcute de industria cinematografică britanică. Distribuit adesea în rolul străinului sensibil, Cameron le-a conferit personajelor sale o eleganță și o autoritate morală care depășeau de multe ori agendele liberale compromise ale filmelor.”

Descoperirea credinței bahá’í

Pe măsură ce Cameron continua să lucreze în mod constant la începutul anilor 1960, s-a regăsit în postura de a căuta răspunsuri la întrebările vieții. Fusese adânc tulburat de perioada petrecută în marina comercială – cinci luni pe un vas ce se deplasa spre India.

„Pe nava aceea erau încăierări aproape zilnic. Trebuie să recunosc că cei mai mulți dintre marinari erau foarte arțăgoși. Apoi am ajuns la Calcutta și am văzut toți oamenii aceia flămânzi de pe străzi și m-am întrebat «De ce? De ce este lumea așa?»”

Întrebările lui Cameron au primit răspunsul de la un vechi prieten al său din Insulele Bermude, pe care l-a reîntâlnit în Londra. Acel prieten era bahá’í.

„Totul mă atrăgea la această credință,” explică Cameron. „Însă am purtat numeroase discuții în contradictoriu. Mi-a luat ceva timp să înțeleg diferența dintre o simplă ființă umană remarcabilă și ceea ce bahá’íi numesc o Manifestare a lui Dumnezeu. Când mi-a picat fisa, am realizat semnificația unui Christos, unui Mohamed sau a unui Bahá’u’lláh, iar din acel moment am putut accepta tot ceea ce am citit din Bahá’u’lláh.”

Devotat în întregime credințelor sale bahá’í, Cameron a mai făcut o mutare dramatică, strămutându-se împreună cu familia în Insulele Solomon, pentru a sprijini dezvoltarea comunității bahá’í de acolo. La întoarcerea în Marea Britanie, 15 ani mai târziu, și-a reluat cariera de actor de unde o lăsase. Continuându-și activitatea ca octogenar și apoi nonagenar, a fost distribuit în rolul important al unui controversat lider african din Traducătoarea (2005), având-o în rolul principal pe Nicole Kidman, și a avut apariții episodice în Regina (2006), cu Helen Mirren, și în Inception (2010).

Lansarea în actorie

La două ani după sosirea în Anglia, sătul de munci necalificate, Cameron a avut o șansă nesperată: i s-a cerut să apară într-un spectacol muzical de teatru popular la acea vreme, Chu Chin Chow, în locul unui actor care nu se prezentase la lucru. Astfel a început cariera sa actoricească, în următoarele patru decenii, figura sa și vocea sa bogată și aurie au devenit prezențe obișnuite pe scenă, apoi pe marele ecran.

„Mi-am dat seama că erau foarte puține roluri pentru mine,” explică Cameron. „N-am vrut să mă amăgesc. Făcusem teatru timp de cel puțin opt ani când am primit primul meu rol de cinema și știam cât de limitate sunt posibilitățile. Însă, în același timp, realizam și cât de norocos fusesem să ajung în acel film inițial.”

Filmul respectiv se intitula Pool of London (1951) și a fost considerat revoluționar datorită utilizării unui personaj principal de culoare și a descrierii unei povești de dragoste interrasiale.

„E un rol minunat,” spune Cameron, „și rămâne, cred, cel mai bun film al meu. A fost în întregime autentic și foarte reprezentativ pentru Anglia acelor ani,” își amintește el.

Au urmat drame de referință ale BBC care explorau rasismul, printre care s-a numărat The Dark Man (1960), în care Cameron a jucat rolul unui șofer de taxi care se confrunta cu prejudecățile la locul de muncă. Concomitent, figura sa a devenit o prezență obișnuită în numeroase seriale clasice de televiziune ale epocii, inclusiv Doctor Who și The Prisoner. I-a dat replica și lui Sean Connery în rolul lui Pinder, aliatul caraibian al lui James Bond în Operațiunea Thunderball (1965).

Un film în care Cameron este deosebit de mândru că a fost implicat este dramatizarea poveștii Profetului Mahomed, Mesajul (1976). Cameron l-a jucat pe regele Abisiniei, Negus, care le-a oferit sanctuar primilor musulmani de pe vremea Profetului. Institutul Britanic de Film i-a descris prestația drept „o apariție episodică ce acaparează scena.”

La un anumit moment din cariera sa, Cameron s-a gândit chiar să traverseze Atlanticul și să își încerce norocul în cinematograful american. „Însă eram însurat și aveam cinci copii,” spune el. „Soția mea era albă și eu eram de culoare, iar California nu era un loc foarte primitor pentru căsătoriile mixte. Așa că m-am gândit «Nu, nu am de gând să îmi expun familia la genul de rasism pe care aveam să-l întâlnesc mai mult ca sigur.» Și am dat uitării acest plan.”

„Astăzi, pot spune că am fost foarte norocos. Pentru că îmi dau seama că, la vremea aceea, m-aș fi lăsat prins în acel stil de viață. Așa că privesc înapoi și Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu m-am dus la Hollywood.”

O contribuție extraordinară

În ultimul deceniu, Cameron a primit numeroase onoruri. Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a i-a conferit înalta distincție de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic (CBE) pe Lista de Onoruri de Anul Nou 2009. Anul trecut a devenit primul membru în Galeria Celebrităților a Fundației Screen Nation, care sărbătorește indivizii de origine african-caraibiană care au avut contribuții extraordinare pe marele ecran. Cameron a fost omagiat și în Insulele Bermude, unde principalul teatru din Hamilton a fost redenumit Teatrul „Earl Cameron” în 2012. El speră să se deplaseze acolo în octombrie pentru o prezentare deosebită.

În pragul celui de-al unsprezecelea deceniu de viață, Earl Cameron este deosebit de ager și dornic să continue să joace roluri și să contribuie la activitățile comunității bahá’í.

„Trebuie să realizăm că Dumnezeu are un plan pentru omenire și că fiecare dintre noi face cumva parte din acel plan,” spune el. „Planul lui Dumnezeu este ca această lume să devine o lume a păcii. Viitorul imediat pare descurajant. Dacă starea de acum continuă, mai devreme sau mai târziu, omenirea nu va avea de ales decât să se întoarcă la călăuzirea lui Dumnezeu.”

„Nu trece un minut fără să Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru existența mea pe acest Pământ și pentru că am aflat această minunată Credință. Dacă ar fi să trăiesc și de un milion de ori, dar fără credința bahá’í, aș trăi degeaba.”