‘Abdu’l-Bahá walking outside 7 Haparsim Street in Haifa, c. 1919
Serviciul Mondial de Știri Bahá’í publică un ciclu de podcast-uri despre cea de-a 150-a aniversare a sosirii lui Bahá’u’lláh în Țara Sfântă. Scurtul articol de față reprezintă o introducere la primul dintre episoadele acestei serii de podcast-uri. Pentru a asculta podcast-ul, faceți clic aici.
CENTRUL MONDIAL BAHÁ’Í, 27 august 2018 (Serviciul Mondial de Știri Bahá’í) – Această săptămână marchează cea de-a o sută cincizecea aniversare a sosirii lui Bahá’u’lláh în Țara Sfântă, ultima etapă dintr-un ciclu de exiluri dictate de doi monarhi. Ulterior, zona Akká-Haifa a devenit centrul spiritual și administrativ al lumii bahá’í, adăpostind cele mai sfinte lăcașuri ale comunității.
„Acest exil a fost un act de oprimare, nedreptate și persecuție, însă Bahá’u’lláh a transformat asuprirea într-o călătorie a omenirii către spiritualitate și dreptate,” explică prof. univ. Nader Saiedi care predă studii iraniene la Universitatea Los Angeles din California. „Această perioadă avea să devină cel mai important moment de cotitură din misiunea lui Bahá’u’lláh și, dintr-un anumit punct de vedere, un moment de cotitură în istoria culturală a umanității.”
Bahá’u’lláh a fost surghiunit din țara sa natală, Persia, în anul 1853, moment ce marchează începutul seriei de exiluri. Guvernul persan și cel otoman au considerat că, dacă Îl trimit pe Bahá’u’lláh într-o temniță îndepărtată, vor stinge flacăra religiei Sale.
La 12 august 1868, soldații otomani au încercuit casa în care locuia Bahá’u’lláh în Edirne, un oraș cunoscut la acea vreme drept Adrianopol, iar autoritățile L-au informat că va fi din nou expulzat. Nu I-au spus însă și unde. Abia după aproape două săptămâni, după ce Bahá’u’lláh și însoțitorii Săi porniseră la drum, au aflat și destinația: Akká, un oraș-închisoare antic din Palestina otomană, cunoscut și drept Acra.
„Pentru otomani, Akká era în primul rând o închisoare pentru infractori și, în al doilea rând, un loc unde exilau tot felul de oameni despre care se considera că trebuie ținuți sub observație. Bahá’íi intrau în această a doua categorie,” arată prof. univ. David Kushner, un istoric specializat în Imperiul Otoman.
Akká este un oraș istoric care a trecut prin mâinile mai multor civilizații și a fost cândva un centru important în Palestina otomană. Însă, în 1868, orașul ajunsese să fie folosit de otomani doar ca o colonie penitenciară, un loc în paragină unde Bahá’u’lláh a fost trimis spre a fi uitat.
În fiecare an, mii de bahá’í vin în pelerinaj în zona Akká -Haifa, într-un gest de evlavie față de viața și învățăturile lui Bahá’u’lláh.