Báb și mişcarea Babi, precursori ai Credinţei Bahá’í. 
Sau, de ce Bahá'íi consideră 1844 ca fiind începutul Credinței lor


Credinţa Bahá'í îşi are originea în anul 1844, în anunţul făcut de către un tânăr, Siyyid 'Ali-Muhammad, în Shiraz, Persia. El a luat titlul de Báb (care înseamnă "Poarta", în arabă). La data de 22 mai 1844, în Shiraz, Persia (actualul Iran) - Báb a anunţat că El era purtătorul unei revelaţii divine care va pregăti omenirea pentru apariţia Celui Promis prezis de către toate religiile lumii.

Cel Promis, declară Báb, a fost destinat să aducă o epocă a dreptăţii, unităţii şi păcii promise în iudaism, creştinism, islam şi toate celelalte religii ale lumii. Bahá'u'lláh, unul dintre principalii susţinătorii ai lui Báb, a anunţat în aprilie 1863 că El este Mesagerul Divin promis de Báb.

În unele privinţe, rolul lui Báb poate fi comparat cu cel al lui Ioan Botezătorul în întemeierea creştinismului. Báb a fost vestitorul lui Bahá'u'lláh: principala Sa misiune a fost de a pregăti calea pentru venirea lui Bahá'u'lláh. În consecinţă, naşterea Credinţei Babi este privită de către Bahá'í ca fiind sinonimă cu naşterea Credinţei Bahá'í. Anunţul făcut de Báb la mijlocul secolului al nouăsprezecelea a venit într-un moment când mulţi creştini aşteptau întoarcerea lui Hristos bazată pe citirea profeţiei biblice. În același timp, în cealaltă parte a lumii, în Orientul Mijlociu, mulţi adepţi ai Islamului aşteptau, de asemenea, să apară Cel Promis lor.



“The path to guidance is one of love and compassion, not of force and coercion.”

— The Bab