Bahá’íi din toată lumea sărbătoresc în 22 octombrie 2017 bicentenarul nașterii lui Bahá’u’lláh, Fondatorul Credinței Bahá’í. După două sute de ani de la nașterea Lui, Credința lui Bahá’u’lláhs-a răspândit practic în toate țările lumii. În România, Bahá’íi pregătesc diferite evenimente și proiecte artistice și sociale cu această ocazie, dar în mod deosebit năzuiesc să intensifice eforturile lor de zi cu zi de a clădi comunități și a transforma societatea, în timp ce răspândesc Mesajul tămăduitor de unitate mondială adus de Bahá’u’lláh. Inițiativele, proiectele și evenimentele ce vor avea loc în România vor fi anunțate pe acest site.

1 Desktop33

Migrația forțată cheamă credința să intre în acțiune

Traducere în limba română a articolului online: http://news.bahai.org/story/1178

Migratie1Migratie2

MADRID, Spania, 2 iulie 2017 (Serviciul Mondial de Știri Bahá’í) – Dând dovadă de o solidaritate și o bunăvoință emoționante, circa 300 de reprezentanți ai comunităților religioase și ai organizațiilor societății civile s-au reunit la Madrid pentru o conferință pe un subiect ce ridică îngrijorări adânci – migrația forțată. Evenimentul a avut loc la biserica Iglesia de Jesus din capitala Spaniei în data de 20 iunie 2017, de Ziua Internațională a Refugiaților.

Fotograful Reuters Juan Medina a susținut o prezentare de efect prin care a surprins actualitatea temei refugiaților din Europa, utilizând o colecție proprie de fotografii și filme care au documentat drumul refugiaților în Europa.

„Este important să prezentăm aceste imagini, oricât de șocante ar fi, cu fiecare ocazie care se ivește, de câte ori este necesar,” a spus Dl. Medina. „Unii spun că poți deveni insensibil în fața atâtor imagini ale suferinței și că acestea vor avea din ce în ce mai puțin efect. Eu cred că este important să le spunem povestea și să ne amintim de suferințele celor care au fost forțați să își părăsească țara.”

„Aceste fotografii înfățișează realitatea crudă a ceea ce înseamnă să fii imigrant. Există un contrast izbitor între refugiații epuizați care sunt aduși la mal și care se luptă să rămână în viață și localnicii care se plimbă pe plajă.”

În 2015, guvernul spaniol s-a angajat în fața Uniunii Europene să primească peste 17.000 de refugiați. Până la această dată au sosit 1.200, declanșând o dezbatere în creștere în țară.

În ultimii ani, comunitatea Bahá’í din Spania a recunoscut necesitatea unui dialog mai substanțial și mai profund pe tema migrației și a implicațiilor pe care le are o mai bună înțelegere a subiectului. Eforturile comunității Bahá’í au izvorât din convingerea că religia joacă un rol critic în a cultiva un simț comun al omenirii, precum și în a mobiliza comunitățile să contribuie la armonia socială și la pace.

Împreună cu alte organizații ale societății civile sau organizații confesionale, comunitatea Bahá’í din Spania a participat la organizarea conferinței, unde diverși participanți și-au împărtășit experiențele și și-au reînnoit angajamentul de a acționa în direcția primirii și sprijinirii refugiaților. Evenimentul a constituit și o tribună de la care participanții au căutat să se adreseze conștiinței semenilor lor și să aprindă lumina compasiunii în sânul societății spaniole.

Migratie3

„Scopul acestui eveniment este să sublinieze rolul important jucat de comunitățile religioase în primirea și integrarea refugiaților în propriile lor comunități, precum și să fie un loc de exprimare a diverselor experiențe și cunoștințe acumulate prin contribuțiile acestor comunități la binele societății,” a spus Leila Sant Massarat, care a prezidat lucrările conferinței și a reprezentat comunitatea Bahá’í din Spania.

„Indiferent de limba pe care o vorbim, de culoarea pielii și de locul nașterii, suntem cu toții ființe umane și împărtășim aceeași identitate primară.”

Conferința a evidențiat eforturile diferitelor grupări confesionale din Spania de a juca un rol constructiv în viața numărului crescând de refugiați care sosesc în țară. Reprezentantul comunității Sant’Egidio, o organizație creștină, a descris inițiativa luată de comunitatea sa pentru a încuraja generozitatea și înțelegerea citind numele tuturor refugiaților nou-veniți. „Uneori putem uita că refugiații au și ei o identitate și un nume,” a spus el.

Directorul pentru Afaceri Publice al comunității Bahá’í din Spania, Sergio Garcia, a menționat și alte contribuții ale diverselor grupuri confesionale în sprijinul refugiaților, dând ca exemplu inițiativa comunității musulmane de a asigura pregătirea și distribuirea hranei pentru familiile care au nevoie de aceasta, precum și experiența unui grup iudaic care susține tinerii dintr-o tabără de refugiați.

„Între participanți s-a creat un real spirit de solidaritate,” a spus Dr. Garcia. „A fost uimitor cât de armonios s-au consultat și au funcționat aceste grupuri atât de diverse.”

În spiritul de unitate care a caracterizat întrunirea, conferința s-a încheiat cu o masă servită tuturor la asfințit, cu ocazia Ramadanului.

Pentru pagina de start a Serviciului Mondial de Știri Bahá’í, accesați:
http://news.bahai.org/

Bicentenarele scot în evidență unitatea

AbdulBaha GreenAcre 1912

CAMBRIDGE, Massachusetts, S.U.A. — În timp ce comunitatea Bahá’í se pregătește să sărbătorească a două suta aniversare a nașterii lui Bahá`u`lláh, și Harvard Divinity School își serbează bicentenarul.

Această confluență de aniversări deosebite are o explicație mai adâncă decât simpla coincidență a datelor. La sfârșitul sec. al XIX-lea și în prima jumătate a sec. al XX-lea, un număr de eminenți filosofi, artiști și scriitori americani legați atât de Credința Bahá’í, cât și de Universitatea Harvard, au fost angajați într-un dinamic discurs emergent despre unitate.

Acesta a fost subiectul unei prezentări recente dedicate modului în care principiul Bahá’í al unității s-a manifestat în dezvoltarea comunității Bahá’í din America. Prezentarea a avut loc la Centrul Harvard pentru Studiul Religiilor Mondiale și s-a intitulat „Religia unității și unitatea religiei”. A fost susținută de Sasha Dehghani, profesor invitat la Harvard, care studiază Credința Bahá’í ca religie mondială independentă.

„Când am ajuns pentru prima oară la Harvard,” a spus Dr. Dehghani, „Prof. univ. Francis Clooney, directorul Centrului pentru Studiul Religiilor Mondiale m-a întâmpinat spunându-mi «Avem astăzi nevoie de religii care creează unitate și dărâmă ziduri».”

Abordând modul în care conceptele de unitate și de coeziune a omenirii au modelat eforturile Bahá’ílor din anii de început ai comunității Bahá’í americane, Dehghani a scos în evidență pietre de hotar majore și a vorbit despre gânditori semnificativi de la acea vreme.

Cea mai veche menționare publică a Credinței Bahá’í în Statele Unite a fost la Parlamentul Mondial al Religiilor din Chicago, în 1893, unde conceptul de unitate a religiilor a fost printre temele cele mai remarcabile explorate.

Spiritul care a animat Parlamentul Mondial din acel an a inspirat-o pe Sarah Farmer, proprietara hanului Green Acre din statul Maine și una dintre primele inovatoare religioase ale Americii, să susțină conferințe pe subiecte progresiste din științe, arte și religie. Aceste adunări au reunit scriitori, dascăli, filosofi, artiști și activiști de frunte, deschizând un spațiu pentru schimbul de idei și progresul gândirii.

În cartea sa, Restless Souls: The Making of American Spirituality (Suflete fremătând: formarea spiritualității americane), istoricul Leigh Eric Schmidt comentează impactul pe care l-a avut Green Acre asupra discursului public de la începutul sec. al XX-lea: „Adunările de la Green Acre au fost în floare timp de mai bine de două decenii; Parlamentul Mondial a durat în total șaptesprezece zile.”

Sarah Farmer a fost una dintre primele inovatoare religioase ale Americii. Ea deținea hanul Green Acredin Eliot, statul Maine, și a susținut conferințe pe subiecte progresiste din științe, arte și religie. Aceste adunări au reunit scriitori, dascăli și filosofi de frunte. În cele din urmă, Farmer a devenit Bahá’í și a mers în pelerinaj la Akka la cumpăna dintre secole. Atunci când ‘Abdu’l-Bahá a vizitat America în 1912, El a stat la Green Acre. (Fotografie din Arhivele Eliot Bahá’í, publicată de 239days.com)

În cele din urmă, activitatea lui Sarah Farmer a pus-o în contact cu Credința Bahá’í. Ea a călătorit la Akka la cumpăna dintre secole pentru a se întâlni cu ‘Abdu’l-Bahá, care a vizitat ulterior Green Acre în timpul voiajului lui în America din 1912. Multe dintre cuvântările lui ‘Abdu’l-Bahá din Statele Unite pe parcursul acelui an s-au concentrat pe unitatea religiilor și unitatea dintre rase, în special între americanii de culoare și cei albi.

La începutul sec. al XX-lea, un număr de gânditori religioși americani au intrat în contact cu Farmer sau au vizitat Green Acre, participând la schimbul dinamic de idei care se petrecea acolo. Printre ei s-au numărat și profesorii de la Harvard William James și W. E. B. Du Bois, doi dintre cei mai proeminenți și mai influenți scriitori și filosofi americani ai epocii. La rândul său, William James l-a invitat pe diplomatul iranian Ali Kuli Khan, un membru proeminent al comunității Bahá’í, să susțină prezentări despre Credința Bahá’í la Universitatea Harvard.

Du Bois, care fusese studentul lui James, a fost primul american de culoare care a obținut doctoratul la Universitatea Harvard, în 1895. Activitatea sa în calitate de fondator al Asociației Naționale pentru Promovarea Oamenilor de Culoare (National Association for the Advancement of Colored People - NAACP) l-a făcut să intre în legătură cu ‘Abdu’l-Bahá, care a ținut un discurs la cea de-a patra conferință a asociației, în 1912. După cum arată Guy Mount în cercetările sale, Du Bois a publicat ulterior discursul în revista oficială a NAACP, alături de fotografia lui ‘Abdu’l-Bahá. 

Contemporan și coleg apropiat al lui Du Bois, Alain Locke a fost și el unul dintre cei mai eminenți gânditori ai epocii sale. Locke a fost primul american de culoare care a obținut bursa de studiu Rhodes și a rămas în istorie ca „Decanul” Renașterii din Harlem. Într-o biografie a lui Locke, Christopher Buck sugera că este posibil ca Du Bois să-l fi pus în legătură pe Locke cu Credința Bahá’í. El a obținut doctoratul de la Harvard în 1918, în același an în care a devenit Bahá’í. Contribuțiile filosofice profunde ale lui Du Bois și Locke s-au bucurat de o largă recunoaștere – Reverendul Martin Luther King, Jr. a comparat influența lor cu cea a lui Platon și Aristotel.

Din comunitatea Bahá’í americană timpurie au mai făcut parte Albert Vail și Stanwood Cobb, absolvenți ai Harvard Divinity School și foști preoți unitarieni. Vail a publicat în Harvard Theological Review, în 1914, un articol impresionant cu privire la Credința Bahá’í, accentuând principiul unității.

Chiar dacă Universitatea Harvard și Green Acre au reprezentat importante locuri de întâlnire pentru scriitorii și filosofii de frunte ai epocii, Dehghani a mai arătat în conferința sa că influența discursului emergent despre unitate a ajuns și la alți gânditori proeminenți din nord-estul Statelor Unite.

Depășirea diferențelor și prețuirea diversității

NEW DELHI, 12 iulie 2017 (Serviciul Mondial de Știri Bahá’í) — Shiv Visvanathan a vizitat statul indian Gujarat în anul 2002. La acea vreme se înregistrase o erupție de răscoale populare violente și peste o mie de persoane își pierduseră viața.

Acea tragedie a fost un trist prilej de aducere aminte a faptului că diversitatea, care ar trebui privită ca o puternică resursă pentru comunitate, este mult prea adesea o sursă de conflict. Totuși, potrivit Dr. Visvanathan, un intelectual indian proeminent și un cercetător în domeniul științelor sociale, nu putem miza doar pe rațiunea umană pentru a depăși tensiunile ce dau naștere violenței. Avem nevoie de o concepție mai largă asupra cunoașterii – una care se bazează nu doar pe cercetare și adevăruri științifice, ci și pe sistemele de cunoaștere care abordează dimensiunile spirituală și mistică ale vieții.

„Este o ironie a sorții,” a spus Dr. Visvanathan, reflectând la episodul tragic din Gujarat. „Deși oamenii au văzut în religie cauza problemei, eu am descoperit că religia v-a transmis puterea de a vă vindeca.”

Dr. Visvanathan a fost vorbitorul principal la simpozionul „Prețuirea diversității – Rolul religiei în clădirea unei societăți favorabile incluziunii”, organizat de comunitatea bahá’í din India pe 29 iunie. Desfășurat în incinta Casei de Adorație Bahá’í din New Delhi, evenimentul a reunit universitari indieni de frunte și reprezentanți ai ONG-urilor pentru a dezbate relația dintre religie și diversitate și pentru a explora noi modalități de conceptualizare a acestora.newdelhi

Pretutindeni în lume, legăturile ce întrețin coeziunea diferitelor grupuri se dovedesc adesea prea superficiale pentru a rezista forțelor distrugătoare cu care se confruntă în prezent aceste grupuri – adâncirea nedreptăților, o falie tot mai profundă între bogați și săraci, ascensiunea fundamentalismului religios și a violenței sectare, migrația de la rural la urban, crizele de mediu și altele. Diversitatea, care este o resursă neprețuită în îmbogățirea societății, este exploatată pentru a ațâța grupurile unul împotriva altuia și a promova agende politice și economice.

În 1994, Dr. Visvanathan era observator la Comisia pentru Adevăr și Reconciliere din Africa de Sud, după abolirea apartheid-ului. El a văzut cu ochii săi că iertarea a devenit posibilă datorită unei profunde filosofii spirituale sud-africane numite Ubuntu, care pune accent pe interconectarea înnăscută a omenirii.

„Nu ai fi putut crea unitate fără această conștiință religioasă,” a spus el. Lucrul pe care a ajuns să îl aprecieze la acea abordare a fost că diversitatea era înțeleasă ca fiind esențială în crearea unui real sentiment de deplinătate.

Pentru comunitatea bahá’í din India este un moment deosebit de oportun să deschidă un spațiu pentru gânditori și practicanți preocupați de armonie socială, unde aceștia să aducă laolaltă cunoștințele lor și să examineze căi de a merge înainte. Toți cei prezenți au împărtășit convingerea generală că religia poate juca un rol neprețuit în a-i ajuta pe oameni să aprecieze diversitatea, să depășească prejudecățile și ura și să depună eforturi în direcția păcii.

newdelhi2newdelhi1

În cuvântul de deschidere, Arash Fazli, cercetător principal la Institutul de Studii despre Prosperitate Globală din India, a confirmat fenomenul de deturnare a religiei pentru a se crea prejudecăți și imitație oarbă, atât în trecut, cât și în prezent. „Practicile religioase care cultivă ura și prejudecata sunt distorsiuni și pervertiri ale adevăratului spirit al religiei, care are ca țel să creeze unitate,” a spus Dr. Fazli.

Vindecarea fracturilor profunde care există între diverse populații, a arătat el, necesită o înțelegere dinamică a rolului crucial și unic al religiei în clădirea unității, în special într-un moment când numeroase societăți sunt luate cu asalt de forțe ale izolării și intoleranței.

Aceasta ridică o provocare pentru comunitățile religioase, a spus Dr. Fazli. „Pentru ca religia să își realizeze menirea, trebuie să îndeplinească unele condiții: să insufle o profundă conștiință a unității omenirii, să fie în armonie cu știința și rațiunea și să se distingă de superstiție și imitație oarbă, să promoveze căutarea independentă a adevărului și să recunoască unitatea tuturor religiilor.”

Pentru a citi articolul online, a vedea fotografiile și a accesa link-urile: http://news.bahai.org/story/1179

Pentru pagina de start a Serviciului Mondial de Știri Bahá’í, accesați: http://news.bahai.org/

Mark Tobey1

articol în limba engleză

16 mai 2017

VENEȚIA, Italia – În contextul unui aflux de mii de iubitori de artă din întreaga lume așteptați la Veneția în următoarele luni pentru faimoasa Binenală de Artă, unul dintre muzeele de marcă ale orașului își propune să retrezească interesul publicului pentru un pictor american care a reprezentat o figură semnificativă în dezvoltarea artei moderne.

Muzeul Colecției Peggy Guggenheim, situat pe cheiul sudic al Canal Grande, îl onorează pe Mark Tobey (1890-1976), care a devenit membru al Credinței Bahá’í în 1918. Născut în statul Wisconsin, Tobey a fost unul dintre cei mai cosmopoliți artiști ai secolului al XX-lea. Un împătimit al călătoriilor – care s-a stabilit, în cele din urmă, în Elveția – Tobey s-a bucurat mereu de mai multă recunoaștere în Europa decât în țara sa natală, unde a fost pus în umbră de mai tinerii săi colegi americani din școala expresionismului abstract, mai cu seamă de Jackson Pollock, ale cărui pânze de mari dimensiuni, cu culori așternute prin scurgere și picurare, au revoluționat arta în anii 1950.

Mark Tobey4Mark Tobey5Mark Tobey7

Însă, după cum o arată și această expoziție, a venit timpul ca influența lui Tobey asupra dezvoltării așa-numitei „all-over abstraction” să fie reevaluată. Curatorul Debra Bricker Balken a petrecut zece ani adunând circa 70 de lucrări din 40 de colecții diferite și este captivată de pictura lui Tobey.

„Ceea ce mă sprijină și acum este pur și simplu frumusețea uluitoare a operei sale,” a spus d-na Bricker Balken. „«Scrisul alb» al lui Tobey este luminos, metafizic și, de asemenea, elegiac... Își trage seva din viața sa interioară într-un mod pe care nu îl întâlnim la mulți dintre artiștii cu care e grupat.”

Tobey, ale cărui opere de maturitate, cu „scris alb”, sunt compuse din păienjenișuri vibrante de linii inspirate de caligrafia orientală, a recunoscut în mod explicit influența directă a Credinței Bahá’í asupra picturii sale. William Seitz, curatorul Muzeului de Artă Modernă din New York City în anii 1960, scria că Tobey „a făcut din linie simbolul iluminării spirituale, al comunicării umane și al migrației, al formei și al procesului natural și al mișcării între nivelurile stării conștiente.”

„A declarat adesea,” explica Seitz, „că nu poate exista nicio ruptură între natură, artă, știință, religie și viață personală... Puține religii au pus atâta accent pe conceptul de coeziune și puțini artiști moderni l-au tratat atât de explicit ca Tobey.”

Înalte distincții

Către sfârșitul vieții sale, Tobey a primit unele dintre cel mai înalte distincții pe care scena artei europene din vremea sa i le putea acorda. A câștigat medalia de aur la Bienala de la Veneția din 1958, fiind primul pictor american medaliat cu aur din 1895 și până atunci. În 1961, Muzeul Luvru din Paris a găzduit o mare retrospectivă a operei sale, o realizare fără precedent pentru un artist american în viață.

Dar, în vreme ce Pollock și contemporanii săi din New York și-au găsit de mult locul în cărțile de istorie, influența și contribuția lui Tobey la dezvoltarea radicală a picturii americane abstracte de la mijlocul secolului trecut nu au primit recunoașterea pe care o merită.

Aceasta probabil că se datorează, în parte, scării reduse, gamei, spiritualității și delicateții lucrărilor lui Tobey, precum și abordării sale deosebit de personale, în afara oricărei mișcări sau „școli”, care au determinat ignorarea lui aproape totală de istoria artei moderne. Se știe însă că a avut o influență semnificativă asupra altor pictori.

Având lucrări realizate între anii 1920 și 1970, expoziția Guggenheim examinează integralitatea operei lui Tobey, dezvăluindu-i frumusețea extraordinar de nuanțată, dar radicală. Un adept neobosit al experimentărilor, Tobey nu a fost niciodată satisfăcut doar cu o abordare a picturii, spunând: „Într-o epocă în care experimentarea se manifestă în toate formele vieții, căutarea devine singura manifestare valabilă a spiritului.”

Mark TobeyMark Tobey2

Arta ca formă de rugăciune

În Credința Bahá’í, arta este privită ca o formă de rugăciune. „Cu cât te vei strădui să o desăvârșești, cu atât mai aproape vei fi de Dumnezeu,” i-a scris ‘Abdu’l-Bahá portretistei americane Juliet Thompson, care l-a pus în contact pe Tobey cu Credința Bahá’í. „Adică atunci când degetele tale apucă pensula este ca și cum te-ai afla la rugăciune în templu.”

Debra Bricker Balken este de părere că învățăturile Bahá’í au avut o influență clară asupra operei lui Tobey.

„Cred că este una din trăsăturile conținutului său,” spune ea. „Invențiile și experimentările sale picturale sunt, de fapt, strâns legate de credința sa, aprofundând viața sa lăuntrică sau spirituală.”

Apartenența la Credința Bahá’í i-a dat operei lui Tobey contextul și conținutul spiritual, oferindu-i și libertatea de a-și găsi propriul limbaj pictural pentru a le exprima. Principii precum căutarea independentă a adevărului sunt reflectate de evoluția picturilor sale expuse la Muzeul Guggenheim și de conceptele spirituale explicite pe care a urmărit să le exprime. Acceptarea Învățăturilor Bahá’í l-a chemat să vadă în coeziune principiul fundamental care guvernează interacțiunile umane și evoluția socială într-o nouă eră de progres material și trezire spirituală. Își descria picturile drept „un fel de contemplare de sine stătătoare”.

„Când ești înconjurat de știință, o reflectezi în mod natural,” spunea el, „însă ai nevoie de latura religioasă. S-ar putea spune că aspectele științifice privesc mintea, în timp ce latura religioasă eliberează inima.”

Mark Tobey6Mark Tobey9Mark Tobey10

Reacții „copleșitoare”

Subtilitatea și spiritualitatea picturilor lui Tobey impresionează deja primii vizitatori care au pășit în expoziția de la Veneția.

„A fost foarte interesant pentru mine să observ reacțiile diverselor persoane care au văzut această expoziție în ultimele zile,” a spus d-na Bricker Balken. „Toată lumea este pur și simplu vrăjită de amețitoarea, uluitoarea și luminoasa frumusețe abstractă a acestor pânze. Sunt o surpriză pentru toți.”

Expoziția se va deplasa la Galeria de Artă Americană Addison din Andover, Massachusetts, în a doua parte a anului, marcând prima ocazie în patru decenii când Statele Unite găzduiesc o retrospectivă Tobey.

„Noțiunea de contopire a tradițiilor Orientului și Occidentului era foarte importantă și, în Statele Unite ale anilor 1940, era probabil tehnica cea mai populară,” a spus Judith Dolkart, directoarea Galeriei Addison, „însă felul în care el a îmbrățișat un tip de universalism și ideea că te poți inspira din mai mult de o singură tradiție a fost destul de radical și de important.”

„Sentimentul unei imense diversități”

Și directorul muzeului Guggenheim, Philip Rylands, crede că opera lui Tobey constituie o combinație între orientarea sa spirituală și experiența sa personală de viață în secolul al XX-lea.

„Atunci când vezi o astfel de monografie retrospectivă, înțelegi cum funcționează arta pictorului,” spune Dr. Rylands. „Chinurile sale creative, suișurile și coborâșurile, influențele, momentele când s-a împotmolit, cele când a fost prolific, felul în care arta sa se schimbă, originile figurative ale abstracțiunilor sale – toate aceste lucruri devin evidente și ai sentimentul unei imense diversități și a unei bogății a creativității.”

După includerea a două dintre picturile lui Tobey în salonul de expresionism abstract de anul trecut de la Academia Regală de Arte din Londra, care s-a bucurat de un succes imens, și după această ambițioasă expoziție de la Veneția, Debra Bricker Balken consideră că moștenirea lui Tobey este pregătită să fie reevaluată.

„Sper să se întâmple aceasta,” a spus ea. „De fapt, e mai mult decât o speranță sau o aspirație – este o certitudine.”

Dr. Rylands este de acord.

„Îmi place să cred că fiecărui artist din cărțile de istorie care a creat o artă minunată în va veni din nou rândul să fie redescoperit, dacă aceasta nu s-a întâmplat încă,” a spus el. „Tobey o merită cu prisosință.”

Mark Tobey8

O lume aflată în criză

Analizând semnificația contribuțiilor lui Tobey la artele plastice și, într-un sens mai larg, la progresul gândirii, principiile care l-au inspirat la vremea sa și și-au găsit expresia în opera sa ne apar ca fiind mai relevante și mai importante, acum mai mult ca niciodată.

„Rădăcina tuturor religiilor este bazată, din punctul de vedere al Credinței Bahá’í, pe teoria că omul va ajunge treptat să conștientizeze unitatea lumii și coeziunea omenirii,” scria Tobey în 1934. „Credința ne învață că toți profeții sunt unul... că știința și religia sunt cele două mari puteri ce trebuie echilibrate dacă e ca omul să atingă maturitatea. Simt că opera mea a fost influențată de aceste credințe. M-am străduit să descentralizez și să reinterpretez pentru ca toate părțile unei picturi să fie de o valoare corelată... Ale mele sunt toate – Orientul, Occidentul, știința, religia, orașele, spațiul și scrierea unei picturi.”

Expoziția „Mark Tobey: Fire de lumină” va fi deschisă la Muzeul Colecției Peggy Guggenheim din Veneția până la 10 septembrie 2017 și la Galeria de Artă Americană Addison, Academia Phillips, Andover, Massachusetts, între 4 noiembrie 2017 și 11 martie 2018.

Robert Weinberg este un jurnalist care și-a dat recent masteratul cu o teză despre Mark Tobey și influența sa asupra artei. Weinberg s-a deplasat la Veneția pentru vernisajul unei mari expoziții cu operele lui Tobey deschise la Muzeul Colecției Peggy Guggenheim.

Casa Universală a Dreptăţii