Bahá’íi din toată lumea sărbătoresc în 22 octombrie 2017 bicentenarul nașterii lui Bahá’u’lláh, Fondatorul Credinței Bahá’í. După două sute de ani de la nașterea Lui, Credința lui Bahá’u’lláhs-a răspândit practic în toate țările lumii. În România, Bahá’íi pregătesc diferite evenimente și proiecte artistice și sociale cu această ocazie, dar în mod deosebit năzuiesc să intensifice eforturile lor de zi cu zi de a clădi comunități și a transforma societatea, în timp ce răspândesc Mesajul tămăduitor de unitate mondială adus de Bahá’u’lláh. Inițiativele, proiectele și evenimentele ce vor avea loc în România vor fi anunțate pe acest site.

1 Desktop33

Migrația forțată cheamă credința să intre în acțiune

Traducere în limba română a articolului online: http://news.bahai.org/story/1178

Migratie1Migratie2

MADRID, Spania, 2 iulie 2017 (Serviciul Mondial de Știri Bahá’í) – Dând dovadă de o solidaritate și o bunăvoință emoționante, circa 300 de reprezentanți ai comunităților religioase și ai organizațiilor societății civile s-au reunit la Madrid pentru o conferință pe un subiect ce ridică îngrijorări adânci – migrația forțată. Evenimentul a avut loc la biserica Iglesia de Jesus din capitala Spaniei în data de 20 iunie 2017, de Ziua Internațională a Refugiaților.

Fotograful Reuters Juan Medina a susținut o prezentare de efect prin care a surprins actualitatea temei refugiaților din Europa, utilizând o colecție proprie de fotografii și filme care au documentat drumul refugiaților în Europa.

„Este important să prezentăm aceste imagini, oricât de șocante ar fi, cu fiecare ocazie care se ivește, de câte ori este necesar,” a spus Dl. Medina. „Unii spun că poți deveni insensibil în fața atâtor imagini ale suferinței și că acestea vor avea din ce în ce mai puțin efect. Eu cred că este important să le spunem povestea și să ne amintim de suferințele celor care au fost forțați să își părăsească țara.”

„Aceste fotografii înfățișează realitatea crudă a ceea ce înseamnă să fii imigrant. Există un contrast izbitor între refugiații epuizați care sunt aduși la mal și care se luptă să rămână în viață și localnicii care se plimbă pe plajă.”

În 2015, guvernul spaniol s-a angajat în fața Uniunii Europene să primească peste 17.000 de refugiați. Până la această dată au sosit 1.200, declanșând o dezbatere în creștere în țară.

În ultimii ani, comunitatea Bahá’í din Spania a recunoscut necesitatea unui dialog mai substanțial și mai profund pe tema migrației și a implicațiilor pe care le are o mai bună înțelegere a subiectului. Eforturile comunității Bahá’í au izvorât din convingerea că religia joacă un rol critic în a cultiva un simț comun al omenirii, precum și în a mobiliza comunitățile să contribuie la armonia socială și la pace.

Împreună cu alte organizații ale societății civile sau organizații confesionale, comunitatea Bahá’í din Spania a participat la organizarea conferinței, unde diverși participanți și-au împărtășit experiențele și și-au reînnoit angajamentul de a acționa în direcția primirii și sprijinirii refugiaților. Evenimentul a constituit și o tribună de la care participanții au căutat să se adreseze conștiinței semenilor lor și să aprindă lumina compasiunii în sânul societății spaniole.

Migratie3

„Scopul acestui eveniment este să sublinieze rolul important jucat de comunitățile religioase în primirea și integrarea refugiaților în propriile lor comunități, precum și să fie un loc de exprimare a diverselor experiențe și cunoștințe acumulate prin contribuțiile acestor comunități la binele societății,” a spus Leila Sant Massarat, care a prezidat lucrările conferinței și a reprezentat comunitatea Bahá’í din Spania.

„Indiferent de limba pe care o vorbim, de culoarea pielii și de locul nașterii, suntem cu toții ființe umane și împărtășim aceeași identitate primară.”

Conferința a evidențiat eforturile diferitelor grupări confesionale din Spania de a juca un rol constructiv în viața numărului crescând de refugiați care sosesc în țară. Reprezentantul comunității Sant’Egidio, o organizație creștină, a descris inițiativa luată de comunitatea sa pentru a încuraja generozitatea și înțelegerea citind numele tuturor refugiaților nou-veniți. „Uneori putem uita că refugiații au și ei o identitate și un nume,” a spus el.

Directorul pentru Afaceri Publice al comunității Bahá’í din Spania, Sergio Garcia, a menționat și alte contribuții ale diverselor grupuri confesionale în sprijinul refugiaților, dând ca exemplu inițiativa comunității musulmane de a asigura pregătirea și distribuirea hranei pentru familiile care au nevoie de aceasta, precum și experiența unui grup iudaic care susține tinerii dintr-o tabără de refugiați.

„Între participanți s-a creat un real spirit de solidaritate,” a spus Dr. Garcia. „A fost uimitor cât de armonios s-au consultat și au funcționat aceste grupuri atât de diverse.”

În spiritul de unitate care a caracterizat întrunirea, conferința s-a încheiat cu o masă servită tuturor la asfințit, cu ocazia Ramadanului.

Pentru pagina de start a Serviciului Mondial de Știri Bahá’í, accesați:
http://news.bahai.org/

Bicentenarele scot în evidență unitatea

AbdulBaha GreenAcre 1912

CAMBRIDGE, Massachusetts, S.U.A. — În timp ce comunitatea Bahá’í se pregătește să sărbătorească a două suta aniversare a nașterii lui Bahá`u`lláh, și Harvard Divinity School își serbează bicentenarul.

Această confluență de aniversări deosebite are o explicație mai adâncă decât simpla coincidență a datelor. La sfârșitul sec. al XIX-lea și în prima jumătate a sec. al XX-lea, un număr de eminenți filosofi, artiști și scriitori americani legați atât de Credința Bahá’í, cât și de Universitatea Harvard, au fost angajați într-un dinamic discurs emergent despre unitate.

Acesta a fost subiectul unei prezentări recente dedicate modului în care principiul Bahá’í al unității s-a manifestat în dezvoltarea comunității Bahá’í din America. Prezentarea a avut loc la Centrul Harvard pentru Studiul Religiilor Mondiale și s-a intitulat „Religia unității și unitatea religiei”. A fost susținută de Sasha Dehghani, profesor invitat la Harvard, care studiază Credința Bahá’í ca religie mondială independentă.

„Când am ajuns pentru prima oară la Harvard,” a spus Dr. Dehghani, „Prof. univ. Francis Clooney, directorul Centrului pentru Studiul Religiilor Mondiale m-a întâmpinat spunându-mi «Avem astăzi nevoie de religii care creează unitate și dărâmă ziduri».”

Abordând modul în care conceptele de unitate și de coeziune a omenirii au modelat eforturile Bahá’ílor din anii de început ai comunității Bahá’í americane, Dehghani a scos în evidență pietre de hotar majore și a vorbit despre gânditori semnificativi de la acea vreme.

Cea mai veche menționare publică a Credinței Bahá’í în Statele Unite a fost la Parlamentul Mondial al Religiilor din Chicago, în 1893, unde conceptul de unitate a religiilor a fost printre temele cele mai remarcabile explorate.

Spiritul care a animat Parlamentul Mondial din acel an a inspirat-o pe Sarah Farmer, proprietara hanului Green Acre din statul Maine și una dintre primele inovatoare religioase ale Americii, să susțină conferințe pe subiecte progresiste din științe, arte și religie. Aceste adunări au reunit scriitori, dascăli, filosofi, artiști și activiști de frunte, deschizând un spațiu pentru schimbul de idei și progresul gândirii.

În cartea sa, Restless Souls: The Making of American Spirituality (Suflete fremătând: formarea spiritualității americane), istoricul Leigh Eric Schmidt comentează impactul pe care l-a avut Green Acre asupra discursului public de la începutul sec. al XX-lea: „Adunările de la Green Acre au fost în floare timp de mai bine de două decenii; Parlamentul Mondial a durat în total șaptesprezece zile.”

Sarah Farmer a fost una dintre primele inovatoare religioase ale Americii. Ea deținea hanul Green Acredin Eliot, statul Maine, și a susținut conferințe pe subiecte progresiste din științe, arte și religie. Aceste adunări au reunit scriitori, dascăli și filosofi de frunte. În cele din urmă, Farmer a devenit Bahá’í și a mers în pelerinaj la Akka la cumpăna dintre secole. Atunci când ‘Abdu’l-Bahá a vizitat America în 1912, El a stat la Green Acre. (Fotografie din Arhivele Eliot Bahá’í, publicată de 239days.com)

În cele din urmă, activitatea lui Sarah Farmer a pus-o în contact cu Credința Bahá’í. Ea a călătorit la Akka la cumpăna dintre secole pentru a se întâlni cu ‘Abdu’l-Bahá, care a vizitat ulterior Green Acre în timpul voiajului lui în America din 1912. Multe dintre cuvântările lui ‘Abdu’l-Bahá din Statele Unite pe parcursul acelui an s-au concentrat pe unitatea religiilor și unitatea dintre rase, în special între americanii de culoare și cei albi.

La începutul sec. al XX-lea, un număr de gânditori religioși americani au intrat în contact cu Farmer sau au vizitat Green Acre, participând la schimbul dinamic de idei care se petrecea acolo. Printre ei s-au numărat și profesorii de la Harvard William James și W. E. B. Du Bois, doi dintre cei mai proeminenți și mai influenți scriitori și filosofi americani ai epocii. La rândul său, William James l-a invitat pe diplomatul iranian Ali Kuli Khan, un membru proeminent al comunității Bahá’í, să susțină prezentări despre Credința Bahá’í la Universitatea Harvard.

Du Bois, care fusese studentul lui James, a fost primul american de culoare care a obținut doctoratul la Universitatea Harvard, în 1895. Activitatea sa în calitate de fondator al Asociației Naționale pentru Promovarea Oamenilor de Culoare (National Association for the Advancement of Colored People - NAACP) l-a făcut să intre în legătură cu ‘Abdu’l-Bahá, care a ținut un discurs la cea de-a patra conferință a asociației, în 1912. După cum arată Guy Mount în cercetările sale, Du Bois a publicat ulterior discursul în revista oficială a NAACP, alături de fotografia lui ‘Abdu’l-Bahá. 

Contemporan și coleg apropiat al lui Du Bois, Alain Locke a fost și el unul dintre cei mai eminenți gânditori ai epocii sale. Locke a fost primul american de culoare care a obținut bursa de studiu Rhodes și a rămas în istorie ca „Decanul” Renașterii din Harlem. Într-o biografie a lui Locke, Christopher Buck sugera că este posibil ca Du Bois să-l fi pus în legătură pe Locke cu Credința Bahá’í. El a obținut doctoratul de la Harvard în 1918, în același an în care a devenit Bahá’í. Contribuțiile filosofice profunde ale lui Du Bois și Locke s-au bucurat de o largă recunoaștere – Reverendul Martin Luther King, Jr. a comparat influența lor cu cea a lui Platon și Aristotel.

Din comunitatea Bahá’í americană timpurie au mai făcut parte Albert Vail și Stanwood Cobb, absolvenți ai Harvard Divinity School și foști preoți unitarieni. Vail a publicat în Harvard Theological Review, în 1914, un articol impresionant cu privire la Credința Bahá’í, accentuând principiul unității.

Chiar dacă Universitatea Harvard și Green Acre au reprezentat importante locuri de întâlnire pentru scriitorii și filosofii de frunte ai epocii, Dehghani a mai arătat în conferința sa că influența discursului emergent despre unitate a ajuns și la alți gânditori proeminenți din nord-estul Statelor Unite.

Depășirea diferențelor și prețuirea diversității

NEW DELHI, 12 iulie 2017 (Serviciul Mondial de Știri Bahá’í) — Shiv Visvanathan a vizitat statul indian Gujarat în anul 2002. La acea vreme se înregistrase o erupție de răscoale populare violente și peste o mie de persoane își pierduseră viața.

Acea tragedie a fost un trist prilej de aducere aminte a faptului că diversitatea, care ar trebui privită ca o puternică resursă pentru comunitate, este mult prea adesea o sursă de conflict. Totuși, potrivit Dr. Visvanathan, un intelectual indian proeminent și un cercetător în domeniul științelor sociale, nu putem miza doar pe rațiunea umană pentru a depăși tensiunile ce dau naștere violenței. Avem nevoie de o concepție mai largă asupra cunoașterii – una care se bazează nu doar pe cercetare și adevăruri științifice, ci și pe sistemele de cunoaștere care abordează dimensiunile spirituală și mistică ale vieții.

„Este o ironie a sorții,” a spus Dr. Visvanathan, reflectând la episodul tragic din Gujarat. „Deși oamenii au văzut în religie cauza problemei, eu am descoperit că religia v-a transmis puterea de a vă vindeca.”

Dr. Visvanathan a fost vorbitorul principal la simpozionul „Prețuirea diversității – Rolul religiei în clădirea unei societăți favorabile incluziunii”, organizat de comunitatea bahá’í din India pe 29 iunie. Desfășurat în incinta Casei de Adorație Bahá’í din New Delhi, evenimentul a reunit universitari indieni de frunte și reprezentanți ai ONG-urilor pentru a dezbate relația dintre religie și diversitate și pentru a explora noi modalități de conceptualizare a acestora.newdelhi

Pretutindeni în lume, legăturile ce întrețin coeziunea diferitelor grupuri se dovedesc adesea prea superficiale pentru a rezista forțelor distrugătoare cu care se confruntă în prezent aceste grupuri – adâncirea nedreptăților, o falie tot mai profundă între bogați și săraci, ascensiunea fundamentalismului religios și a violenței sectare, migrația de la rural la urban, crizele de mediu și altele. Diversitatea, care este o resursă neprețuită în îmbogățirea societății, este exploatată pentru a ațâța grupurile unul împotriva altuia și a promova agende politice și economice.

În 1994, Dr. Visvanathan era observator la Comisia pentru Adevăr și Reconciliere din Africa de Sud, după abolirea apartheid-ului. El a văzut cu ochii săi că iertarea a devenit posibilă datorită unei profunde filosofii spirituale sud-africane numite Ubuntu, care pune accent pe interconectarea înnăscută a omenirii.

„Nu ai fi putut crea unitate fără această conștiință religioasă,” a spus el. Lucrul pe care a ajuns să îl aprecieze la acea abordare a fost că diversitatea era înțeleasă ca fiind esențială în crearea unui real sentiment de deplinătate.

Pentru comunitatea bahá’í din India este un moment deosebit de oportun să deschidă un spațiu pentru gânditori și practicanți preocupați de armonie socială, unde aceștia să aducă laolaltă cunoștințele lor și să examineze căi de a merge înainte. Toți cei prezenți au împărtășit convingerea generală că religia poate juca un rol neprețuit în a-i ajuta pe oameni să aprecieze diversitatea, să depășească prejudecățile și ura și să depună eforturi în direcția păcii.

newdelhi2newdelhi1

În cuvântul de deschidere, Arash Fazli, cercetător principal la Institutul de Studii despre Prosperitate Globală din India, a confirmat fenomenul de deturnare a religiei pentru a se crea prejudecăți și imitație oarbă, atât în trecut, cât și în prezent. „Practicile religioase care cultivă ura și prejudecata sunt distorsiuni și pervertiri ale adevăratului spirit al religiei, care are ca țel să creeze unitate,” a spus Dr. Fazli.

Vindecarea fracturilor profunde care există între diverse populații, a arătat el, necesită o înțelegere dinamică a rolului crucial și unic al religiei în clădirea unității, în special într-un moment când numeroase societăți sunt luate cu asalt de forțe ale izolării și intoleranței.

Aceasta ridică o provocare pentru comunitățile religioase, a spus Dr. Fazli. „Pentru ca religia să își realizeze menirea, trebuie să îndeplinească unele condiții: să insufle o profundă conștiință a unității omenirii, să fie în armonie cu știința și rațiunea și să se distingă de superstiție și imitație oarbă, să promoveze căutarea independentă a adevărului și să recunoască unitatea tuturor religiilor.”

Pentru a citi articolul online, a vedea fotografiile și a accesa link-urile: http://news.bahai.org/story/1179

Pentru pagina de start a Serviciului Mondial de Știri Bahá’í, accesați: http://news.bahai.org/

Renumit compozitor scoate la lumină poezii ale unei deținute

OSLO, Norvegia – Recent, în cadrul unui mare festival muzical internațional, o compoziție sa remarcat în mod deosebit prin modul de portretizare a credinței și transformării spirituale în condiții de grea asuprire.
Renumitul compozitor norvegian Lasse Thoresen a fost inspirat de poezia lui Mahvash Sabet, o Bahá’í închisă în Iran din cauza credinței sale. Compoziția muzicală a D-lui Thoresen, Prison Poems (Poezii din închisoare), are același titlu ca volumul de poezii al D-nei Sabet, adaptat din limba persană în limba engleză.
Ceea ce la inspirat cel mai mult pe compozitorul norvegian a fost povestea transformării prin suferință, precum și potențialul spiritului omenesc de a transcende condițiile exterioare și de a răspunde la ură cu iubire.
„Mahvash Sabet a fost încarcerată în condiții groaznice timp de aproape zece ani. A îndurat tortura și abuzurile,” a spus D-l Thoresen. „Adesea, cei care trec prin asemenea tratamente sunt considerați victime. Însă nimic din poezia lui Mahvash Sabet nu indică faptul că ea se consideră o victimă.”
„Vorbim aici de resurse spirituale care ies la iveală pentru prima oară în situații critice,” a continuat domnia sa. „Ni se dă ocazia să o urmărim pe Mahvash Sabet pe drumul ei prin întunericul și suferința închisorii, trecând prin etapa de dezintegrare a identității și ajungând în cele din urmă la ascensiunea către o stare de iubire luminoasă.”
D-na Sabet a fost arestată în 2008 și încarcerată împreună cu ceilalți șase membri ai Yaran, un consiliu neoficial format din șapte Bahá’í din Iran responsabili cu gestionarea activității comunității Bahá’í din această țară. După 1983, când guvernul a dizolvat administrația Bahá’í locală și națională, comunitatea Bahá’í a recurs la acest aranjament neoficial despre care autoritățile aveau cunoștință deplină.
D-na Sabet și ceilalți șase membri ai Yaran au fost reținuți fără vreo acuzație oficială timp de peste un an și jumătate. Înainte de debutul procesului, la începutul lui aprilie 2010, nu li se permisese decât circa o oră de acces la avocatul lor și suferiseră tratamente îngrozitoare în închisoare. După un proces caracterizat de lipsa procedurilor juridice corecte, au fost condamnați și au primit o pedeapsă de 20 de ani de închisoare pentru capete de acuzare precum spionaj, propagandă împotriva regimului și răspândirea corupției pe Pământ.
După ce această sentință în primă instanță a stârnit proteste internaționale, curtea de apel a revocat trei dintre capetele de acuzare și lea redus sentința la 10 ani. (Vezi mai jos nota redacției.)
Pe parcursul detenției, D-na Sabet, pedagog de profesie, a scris poezie. Calitatea și volumul creațiilor sale sunt uimitoare, date fiind condițiile vitrege de încarcerare. Jurnalista Roxana Saberi, fostă colegă de celulă la închisoarea Evin cu D-na Sabet și cu Fariba Kamalabadi, o altă membră a Yaran, a descris anterior celula în care au fost închise, o cameră de patru metri pe cinci lipsită de paturi sau de perne. Întrun articol scris pentru Washington Post, jurnalista își amintește că celor două femei li sa permis să împartă un singur pix, pe care îl țineau la mare preț.
La împlinirea a cinci ani de la încarcerarea D-nei Sabet, o colecție de poezii ale sale a fost adaptată în engleză și publicată. Volumul intitulat Poeme din închisoare a primit aprecieri unanime atât pentru calitatea literară a poeziilor, cât și pentru descrierea emoționantă a suferințelor Bahá’ílor iranieni și ai celorlalți tovarăși de detenție ai D-nei Sabet din celebrele închisori Evin și Raja’i Shahr din Iran.
Pentru D-l Thoresen, poezia are așa o intensitate, încât nu a dorit să pună cuvintele însele pe muzică, ci să creeze mai curând o „scenografie sonoră” în jurul poeziilor. „Nu am vrut să pun textele să fie cântate,” a explicat domnia sa. „Sunt prea dezgolite, prea reduse la esență. Sunt atât de autentice, încât nu am vrut să le înfrumusețez.”
Compoziția rezultată creează un uimitor fundal audio pentru un număr de poezii citite de Bahiyyih Nakhjavani, o renumită autoare stabilită în Franța, care a adaptat opera D-nei Sabet în engleză. Compoziția cuprinde și un elaborat solo de flaut ce reprezintă conținutul emoțional al materialului, precum și înregistrări de rugăciuni intonate de D-na Kamalabadi, căreia îi sunt dedicate multe din poeziile D-nei Sabet.
Amintirile Roxanei Saberi despre bunătatea care ia fost arătată de aceste două membre închise a Yaran – Mahvash Sabet și Fariba Kamalabadi – ilustrează compasiunea și iubirea ce pătrund poezia D-nei Sabet, compasiune ce se prelungește și asupra tovarășelor de detenție și chiar asupra temnicerilor.
Întruna dintre poezii, domnia sa scrie:
Țipătul păsărilor în zori confirmă
Că mult timp a trecut de când privighetorile au cântat în această grădină.
Dar, deși nu spunem nimic, tăcerea noastră afirmă
Că vărsăm lacrimi pentru violetele ascunse printre acești ghimpi.

Am scris un mesaj pe o frunză de toporaș
și am agățato pe ușa mea, ca pe un talisman.
Scrie așa: „Aici e o inimă caldă care așteaptă
și brațele deschise ale unei mame.”

Creația D-lui Thoresen a avut premiera la Festivalul Internațional de Muzică Religioasă de la Oslo din martie 2017. Concertul a coincis și cu lansarea unei traduceri în norvegiană a volumului Poezii din închisoare. Atât concertul, cât și volumul sau bucurat de larga atenție a presei naționale și regionale, printre care sau numărat trei importante ziare naționale și două emisiuni de radio din Norvegia.
(Nota redacției: La 18 aprilie 2017 a fost modificat alineatul al optulea pentru a reflecta în mod corect sentința actuală cu închisoarea pronunțată pentru fostele membre ale Yaran, care a fost fixată la 10 ani.)
Galerie audio:
Bahiyyih Nakhjavani citește The Sparrow (Vrabia) la reprezentația compoziției Poezii din închisoare a lui Lasse Thoresen la Festivalul Internațional de Muzică Religioasă de la Oslo, martie 2017.

ANALIZĂ ÎN PROFUNZIME: Ascultați extrase din „Poezii din închisoare” și un interviu cu compozitorul
Lasse Thoresen vorbește despre eforturile sale, inspirate de poezia lui Mahvash Sabet, de a surprinde atât sunetele dure și sfâșietoare ale detenției, cât și frumusețea umanității și grației care pot apărea chiar și în cele mai aspre condiții. Materialul conține și două fragmente din compoziția sa, punând în lumină poeziile De la Evin la Raja’i Shahr și Prosternare.

Galerie foto:

Foto 1: Premiera compoziției muzicale „Poezii din închisoare” a coincis cu lansarea traducerii în norvegiană a volumului de poezie al lui Mahvash Sabet care stă la baza compoziției.


Foto 2: Lasse Thoresen la Festivalul Internațional de Muzică Religioasă de la Oslo


Foto 3: „Poezii din închisoare” a avut premiera la Festivalul Internațional de Muzică Religioasă de la Oslo, în martie 2017. Compoziția muzicală este inspirată de volumul de poezie al lui Mahvash Sabet, adaptat în limba engleză din persană.


Foto 4: Flautista Maiken Mathisen Schau interpretează „Poezii din închisoare”, compoziția lui Lasse Thoresen inspirată de volumul de poezie al lui Mahvash Sabet, care cuprinde un elaborat solo de flaut gândit să reprezinte conținutul emoțional al materialului. 

 

Sursă: http://news.bahai.org/story/1162/

Casa Universală a Dreptăţii